Fara a avea pretentia de a fi un roman delicat, Strada sobolanilor este un excelent exemplu de creionare a degradarii umane, induse de instinctul de supravietuire. in mijlocul unor preocupari zilnice, cum ar fi crima, prostitutia, traficul si consumul de droguri, stau sobolanii, omniprezenti in case, in pereti, pe strazi, in subsoluri. Ei reprezinta un laitmotiv al actiunii, o intruchipare a Raului si a resemnarii umane.Actiunea se invarte in jurul unei anchete politiste, care scoate la iveala secretele unui cartier al proscrisilor, in Paris (Arondismentul 18). incendii se isca din senin, casele se darama, oameni sunt gasiti morti din cauza supradozelor sau ucisi. "Raul exista. Stiu asta, Raul exista. in peretii lui 18, in subsolurile din cartier, in suflete, e peste tot. Candva a fost si in mine. inchid ochii si il vad. Seamana cu o gaura neagra. inghite tot: bucatariile, fiintele, pisicile, trotuarele, terenurile pustii, pavajele, norii."
Là-bas, au bout de Paris, entre la Goutte-d'or et la Chapelle, près de Montmartre, la drogue est partout, les dealers sont en guerre.
La nuit règne et les rats ont envahi les murs, les poubelles, les caniveaux.
Des incendies impromptus se propagent, et les flics tombent sur des cadavres de toxicos atrocement mutilés.
Max Mpétigo, juif camerounais au nom imprononçable et expert en risques industriels, regarde son quartier partir à la dérive.
Une bavure policière met le feu aux poudres.
Les humiliés se révoltent, et Max découvre que son ami Macdou, qui tient le restaurant le plus populaire de la rue Myrha, s'est mis dans une sale affaire... Journaliste au Nouvel Observateur, François Forestier signe un roman noir fourmillant de personnages hauts en couleur, au ton très original.