What do you think?
Rate this book
Es Mal Pas
Es Mal Pas străbate succint șase generații de femei și patru de bărbați. Peste toate survolează o privire fermă care păstrează doar fotografiile din călătoriile nefăcute. Două călătorii într-o viață. În una, încape toată viața netrăită. În cealaltă, promisiunea unui ținut imaginar. Între cele două, femeia care vrea mereu ceea ce nu are.
Poți să trăiești ani mulți lângă cineva și să nu i te destăinui până la capăt. Poți să vezi un bărbat prima oară în viața ta, să îi reții zâmbetul, tonul vocii, poate că numele nici nu i‑l vei afla, dar ceva te face să simți nevoia să vrei să‑i povestești ce te apasă, să‑i vorbești despre dreptatea ta, despre nestatornicia ta, despre obișnuințele tale proaste și plicticoase, despre dorința paralizantă de a pleca de acasă.
Poți să trăiești ani mulți lângă cineva și să nu i te destăinui până la capăt. Poți să vezi un bărbat prima oară în viața ta, să îi reții zâmbetul, tonul vocii, poate că numele nici nu i‑l vei afla, dar ceva te face să simți nevoia să vrei să‑i povestești ce te apasă, să‑i vorbești despre dreptatea ta, despre nestatornicia ta, despre obișnuințele tale proaste și plicticoase, despre dorința paralizantă de a pleca de acasă.
270 pages, Paperback
First published January 1, 2018
2 people are currently reading
39 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
March 5, 2022
Es Mal Pas- Iren Mate (autoare româncă)
#123pagini
Știți de ce suntem noi (unii dintre noi) nefericiți? Pentru că întotdeauna vedem partea goală a paharului...dacă am sta o clipă să vedem jumătate plină a lui, nu am mai fi atât de demoralizati, tristi, afectați...și poate am reuși să-l umplem...dar atât ne frământam cu ce nu avem, încât riscăm să pierdem și ceea ce avem.....
Ei, așa și în cartea de față, povestea unei femei, ce ne prezintă franturi, fragmente gânduri din viața ei, o viață cu bune, cu rele...și simt că ne-a legat dragostea de carte....
✍️"Dacă împărtășești, dacă dăruiești din fericirea ta,faci loc în tine și poate veni una mai intensă.
✍️"Înțeleg și să dau crezare vorbelor lui Goethe: "Iubirea este ceva ideal, căsnicia ceva real; confuzia dintre real și imaginar nu rămâne niciodată nepedepsită.
✍️" Nu știu cum se vad stele acolo, ce e pe cerul lor, nu știu dacă am convins pe cineva să pună mâna pe o carte în vacanță. Dacă nu o vor face, molima lentă se va extinde și va cuceri încet totul în jur. Cred că ar fi nevoie să se declare carantină, cum se făcea în satele săsești cu sute de ani în urmă "
.....Es Mal Pas este un sat de coastă din Formentera, Insulele Baleare, Spania...locul unde urmează ....
Iren Arsene Mate este directoarea și co-fondatoarea Curtea Veche Publishing.
#123pagini
Știți de ce suntem noi (unii dintre noi) nefericiți? Pentru că întotdeauna vedem partea goală a paharului...dacă am sta o clipă să vedem jumătate plină a lui, nu am mai fi atât de demoralizati, tristi, afectați...și poate am reuși să-l umplem...dar atât ne frământam cu ce nu avem, încât riscăm să pierdem și ceea ce avem.....
Ei, așa și în cartea de față, povestea unei femei, ce ne prezintă franturi, fragmente gânduri din viața ei, o viață cu bune, cu rele...și simt că ne-a legat dragostea de carte....
✍️"Dacă împărtășești, dacă dăruiești din fericirea ta,faci loc în tine și poate veni una mai intensă.
✍️"Înțeleg și să dau crezare vorbelor lui Goethe: "Iubirea este ceva ideal, căsnicia ceva real; confuzia dintre real și imaginar nu rămâne niciodată nepedepsită.
✍️" Nu știu cum se vad stele acolo, ce e pe cerul lor, nu știu dacă am convins pe cineva să pună mâna pe o carte în vacanță. Dacă nu o vor face, molima lentă se va extinde și va cuceri încet totul în jur. Cred că ar fi nevoie să se declare carantină, cum se făcea în satele săsești cu sute de ani în urmă "
.....Es Mal Pas este un sat de coastă din Formentera, Insulele Baleare, Spania...locul unde urmează ....
Iren Arsene Mate este directoarea și co-fondatoarea Curtea Veche Publishing.
March 16, 2021
Es Mal Pas este o plajă sau un sătuc undeva în Spania și un loc de refugiu pentru autoare, unul la care revine atât în viața reală cât și cu gândul pe tot parcursul cărții. Eu mereu am citit titlul franțuzește și nu înțelegeam la ce se referă, așa că am ținut să lămuresc asta.
Cartea este scrisă sub forma unei autobiografii spirituale a autoarei, în care aceasta se definește prin relația ei cu strămoașele (bunica și mama, cel mai mult) dar și cu bărbații din viața ei (tatăl, fiul, soții sau partenerii). Autoarea ne povestește despre călătoriile ei, despre lecțiile de viață învățate, despre formația ei de matematiciană și alegerile de carieră ulterioare, despre preferințe și pasiuni, despre felul în care s-a raportat la anumite evenimente, despre ”motherhood” și ”womanhood” (scuze, sună mai bine în engleză!), totul presărat cu diverse introspecții sau fragmente cu înclinație filozofică sau poetică.
O lectură plăcută, feminină, deși nu știu dacă poți neapărat spune despre o lectură că e feminină, dar eu așa am simțit-o.
Cartea este scrisă sub forma unei autobiografii spirituale a autoarei, în care aceasta se definește prin relația ei cu strămoașele (bunica și mama, cel mai mult) dar și cu bărbații din viața ei (tatăl, fiul, soții sau partenerii). Autoarea ne povestește despre călătoriile ei, despre lecțiile de viață învățate, despre formația ei de matematiciană și alegerile de carieră ulterioare, despre preferințe și pasiuni, despre felul în care s-a raportat la anumite evenimente, despre ”motherhood” și ”womanhood” (scuze, sună mai bine în engleză!), totul presărat cu diverse introspecții sau fragmente cu înclinație filozofică sau poetică.
O lectură plăcută, feminină, deși nu știu dacă poți neapărat spune despre o lectură că e feminină, dar eu așa am simțit-o.
March 25, 2020
“I-am povestit că aici am văzut o dată o sirenă. Cred că avea peste 90 de ani. Am urmărit-o până s-a transformat într-un punct. Nu știu pe cine aștepta, de ce a stat îndelung acolo, nu știu nici dacă s-a mai întors. Pe mama a impresionat-o povestea, a spus ceva despre răbdarea nesfârșită a femeilor. Pe fața ei se vedeau toate incertitudinile trăite și câteva lacrimi șterse rapid.”
“Era cercul ocrotitor al iubirii, unde, dacă intri, ești mereu apărat.”
“Există momente romantice, blânde, stări luminoase ale sufletului, nici nu știi de unde vin. Simți ca iubești lumea toată, așa cum e ea. Binele se leagă, parcă înțelegi ceva din natura ta. Te încurajezi. Sunt momente de împăcare cu propria viață. Apoi îți trece!”
“Era cercul ocrotitor al iubirii, unde, dacă intri, ești mereu apărat.”
“Există momente romantice, blânde, stări luminoase ale sufletului, nici nu știi de unde vin. Simți ca iubești lumea toată, așa cum e ea. Binele se leagă, parcă înțelegi ceva din natura ta. Te încurajezi. Sunt momente de împăcare cu propria viață. Apoi îți trece!”
January 17, 2025
1,5⭐️?
Este dificil să ofer o notă acestei cărți sau chiar să scriu o recenzie despre ea. Am descoperit-o întâmplător, atrasă de sinopsis, dar trebuie să recunosc că a fost prima mare dezamăgire literară a acestui an.
Lectura este extrem de ușoară, dar, din păcate, nu mi-a lăsat nicio impresie puternică. Deși pare să aibă accente de bibliografie personală, povestea este simplistă, fără întâmplări memorabile sau o scriitură remarcabilă. A fost o adevărată provocare să ajung la final.
Pe parcurs, am avut senzația că asist la o conversație banală cu o vecină care povestește despre viața ei, fără ca povestirea să ducă la vreun moment cu adevărat captivant. Am așteptat cu răbdare un punct culminant, însă acesta nu a venit niciodată.
Este dificil să ofer o notă acestei cărți sau chiar să scriu o recenzie despre ea. Am descoperit-o întâmplător, atrasă de sinopsis, dar trebuie să recunosc că a fost prima mare dezamăgire literară a acestui an.
Lectura este extrem de ușoară, dar, din păcate, nu mi-a lăsat nicio impresie puternică. Deși pare să aibă accente de bibliografie personală, povestea este simplistă, fără întâmplări memorabile sau o scriitură remarcabilă. A fost o adevărată provocare să ajung la final.
Pe parcurs, am avut senzația că asist la o conversație banală cu o vecină care povestește despre viața ei, fără ca povestirea să ducă la vreun moment cu adevărat captivant. Am așteptat cu răbdare un punct culminant, însă acesta nu a venit niciodată.
March 16, 2025
De unde rezultă că dacă ai fler la ce autori să traduci ori să publici nu înseamnă că poți fi unul dintre ei, în cazul de față chiar din contra.
O sclifoseală și o lăudăroșenie cum rar mi-a fost dat să citesc. Ce-i drept că evit genul ăsta de cărți dar mi-a fost recomandată și am zis să-i dau o șansă. Proastă idee!
O sclifoseală și o lăudăroșenie cum rar mi-a fost dat să citesc. Ce-i drept că evit genul ăsta de cărți dar mi-a fost recomandată și am zis să-i dau o șansă. Proastă idee!
July 5, 2020
Mi-a plăcut tare mult cartea, a fost o lectură rapidă, dar profundă. A descris tipul de femeie ce a trecut prin multe, care și-a găsit confortul sufletesc în călătoriile prin toate colțurile lumii și care păstrează în suflet atât amprenta unui trecut încercat, cât și fotografiile unei vieți speciale, netrăite.
"Sunt momente când lucrul cel mai potrivit ar fi să plec. Oriunde. Să fac o călătorie de câteva luni bune, poate un an. Să nu rămân cu dorul ascuns sub instanța morală și permanent vocală a satului. Să dau formă unui fel de aventură."
"Sunt momente când lucrul cel mai potrivit ar fi să plec. Oriunde. Să fac o călătorie de câteva luni bune, poate un an. Să nu rămân cu dorul ascuns sub instanța morală și permanent vocală a satului. Să dau formă unui fel de aventură."
December 8, 2019
Poți rămâne blocat acolo unde ce ai de dat nu este primit.
Asa se întâmplă și cu lecturile bune. Ne consolează. Apoi iar apar întrebările și nerăbdarea.
Enigma drumului nu a dispărut, dar eram grăbită mereu sa ajung, sa fiu în alta parte.
Inima plina sa poată transmite ce simte, sa se poată goli, ca mai apoi sa se umple cu alte îmbrățișări neprimite în copilărie și mângâieri uitate pe drum.
Asa se întâmplă și cu lecturile bune. Ne consolează. Apoi iar apar întrebările și nerăbdarea.
Enigma drumului nu a dispărut, dar eram grăbită mereu sa ajung, sa fiu în alta parte.
Inima plina sa poată transmite ce simte, sa se poată goli, ca mai apoi sa se umple cu alte îmbrățișări neprimite în copilărie și mângâieri uitate pe drum.
January 11, 2019
Usoara, simpla, frumoasa.
January 1, 2024
Îmi plac cărțile diferite, cărțile în care autorul se dezbracă de inhibiții și ne spune, cu toată sinceritatea, că este vulnerabil, trist, empatic sau deschis spre a spune lucruri de care poate că se temea în trecut. Admir curajul creator al scriitorilor care decid să conceapă autobiografii și să povestească istorii pe care le considerau de domeniul trecutului. Este o demonstrație de elocvență și decizie să îți pui propria viață pe hârtie. Asta face Iren Mate în volumul Es Mal Pas, un soi de roman autobiografic încropit din episoade și secvențe pe care naratoarea noastră le transpune între imaginar și real, undeva între sincope narative.
Es Mal Pas este un prilej de rememorare a vieții unei femei care decide că știe ce vrea și ce poate, a unei femei care trăiește cu și prin cărți, dedicându-se unei munci consecvente, creând o editură de tradiție pe piața românească. Prinsă în menghina transformărilor sociale, economice, politice și umane, Iren Mate reflectă asupra eșecurilor și câștigurilor pe care le-a trăit, amintindu-ne generații de oameni dispăruți sau prezenți:
„Vedeam lumea ciudată care se reorganiza în jurul meu, mica bișniță, marile cozi de la ambasade, visul de a pleca în lume cu speranța de a nu mai reveni, metamorfozele oportuniștilor în revoluționari și disidenți, amestecul de idei și reguli știute, ca într-o mâncare cu multe ingrediente puse la întâmplare.”
Din punct de vedere structural, volumul este o simbioză, un soi de puzzle emoționant, care se deconstruiește sub atenția cititorului. Avem de toate, de la călătorii spre sine, la introspecții direcționate spre faza copilăriei. Dacă mă întrebați pe mine, acest gen de literatură poate fi ușor trecut în segmentul jurnalelor scrise pe fugă, în momente de reflecție asumată. Ceva similar stilistic am găsit în volumul Lanțul adicției de Daniela Borțea, doar că în cazul lui Iren Mate avem o scriere mult mai matură, trecută parcă de fazele teribilismului june.
În unele pasaje, găsim o naratoare care obosește profund de graba vieții, iar în altele – o femeie care vede simplitatea fericirii în fiecare clipă trăită:
„Sunt călătorii care te îndeamnă, sub frunzișul măslinilor, la împăcare, la înțelepciune, la iertare, la bunătate, la detașare.”
Adevărul este că această carte s-ar putea să nu fie pe înțelesul tuturor. Structura sa care migrează dintr-o extremă narativă în alta, impactul său atemporal, depersonalizarea personajelor – toate la un loc sunt parte dintr-un veritabil experiment literar, pe care-l putem cataloga drept jurnalul unei regăsiri.
Es Mal Pas este un roman care poate fi privit și drept o antologie de proză scurtă, cu foarte multă lirică inerentă, cu multe meditații despre scurgerea timpului, despre eșecuri și lupte, despre lecții învățate și momente de renunțare. Dar, în special, este o carte despre emancipare emoțională versus așteptările unei societăți deloc prietenoase cu femeile.
Intuiesc că menirea unei astfel de literaturi este tributară trecutului și conexă prezentului, este o aducere aminte a felului cum ne putem trăi sau irosi viața într-o constantă goană pentru mai mult, mai bine, mai desăvârșit. Închei această cronică, subliniind una dintre cele mai tari fraze pe care le-am găsit în paginile sale: „Mă gândeam la cât de frumoasă este viața pe care n-am trăit-o”.
Es Mal Pas este un prilej de rememorare a vieții unei femei care decide că știe ce vrea și ce poate, a unei femei care trăiește cu și prin cărți, dedicându-se unei munci consecvente, creând o editură de tradiție pe piața românească. Prinsă în menghina transformărilor sociale, economice, politice și umane, Iren Mate reflectă asupra eșecurilor și câștigurilor pe care le-a trăit, amintindu-ne generații de oameni dispăruți sau prezenți:
„Vedeam lumea ciudată care se reorganiza în jurul meu, mica bișniță, marile cozi de la ambasade, visul de a pleca în lume cu speranța de a nu mai reveni, metamorfozele oportuniștilor în revoluționari și disidenți, amestecul de idei și reguli știute, ca într-o mâncare cu multe ingrediente puse la întâmplare.”
Din punct de vedere structural, volumul este o simbioză, un soi de puzzle emoționant, care se deconstruiește sub atenția cititorului. Avem de toate, de la călătorii spre sine, la introspecții direcționate spre faza copilăriei. Dacă mă întrebați pe mine, acest gen de literatură poate fi ușor trecut în segmentul jurnalelor scrise pe fugă, în momente de reflecție asumată. Ceva similar stilistic am găsit în volumul Lanțul adicției de Daniela Borțea, doar că în cazul lui Iren Mate avem o scriere mult mai matură, trecută parcă de fazele teribilismului june.
În unele pasaje, găsim o naratoare care obosește profund de graba vieții, iar în altele – o femeie care vede simplitatea fericirii în fiecare clipă trăită:
„Sunt călătorii care te îndeamnă, sub frunzișul măslinilor, la împăcare, la înțelepciune, la iertare, la bunătate, la detașare.”
Adevărul este că această carte s-ar putea să nu fie pe înțelesul tuturor. Structura sa care migrează dintr-o extremă narativă în alta, impactul său atemporal, depersonalizarea personajelor – toate la un loc sunt parte dintr-un veritabil experiment literar, pe care-l putem cataloga drept jurnalul unei regăsiri.
Es Mal Pas este un roman care poate fi privit și drept o antologie de proză scurtă, cu foarte multă lirică inerentă, cu multe meditații despre scurgerea timpului, despre eșecuri și lupte, despre lecții învățate și momente de renunțare. Dar, în special, este o carte despre emancipare emoțională versus așteptările unei societăți deloc prietenoase cu femeile.
Intuiesc că menirea unei astfel de literaturi este tributară trecutului și conexă prezentului, este o aducere aminte a felului cum ne putem trăi sau irosi viața într-o constantă goană pentru mai mult, mai bine, mai desăvârșit. Închei această cronică, subliniind una dintre cele mai tari fraze pe care le-am găsit în paginile sale: „Mă gândeam la cât de frumoasă este viața pe care n-am trăit-o”.
July 19, 2019
Asa o carte pe sufletul meu, onesta, delicata... Din suflet scrisa
September 30, 2019
One of the best books I've read so far.
Everything is so poetic and on the same time raw and real.
You wish it didn't end and I hope there will be more great book written by this author.
Everything is so poetic and on the same time raw and real.
You wish it didn't end and I hope there will be more great book written by this author.
Read
December 31, 2020A memoire book about books, life and travelling. Strongly recommend it!
August 19, 2021
"Apa te poartă, îți dă echilibru, liniște, adâncime. Trebuie doar să o stăpânești, să-i scrii dorințele, să o privești îndelung, să o asculți din când în când.
Ea reflectă tot, până și frumusețea eclipselor.
Apa și cerul potolesc grijile."
Avem un alt caz de "descrierea m-a păcălit și credeam că e altceva, dar asta e și din cauză că nu am citit recenzii cum fac de obicei și nici nu am fost super atentă la acel *succint*". Cartea mi-a plăcut oricum și modul în care scria autoarea m-a atras de la prima pagină.
"Aici, norii arată ca praful. Aripile se frâng, deși ar fi putut zbura frumos.
Acum, nu mai e nevoie să ai grijă de mine, ci de cărți."
E un fel de autobiografie, autoarea povestește inițial despre generațiile din familia sa, iar pe urmă prin toată cartea despre parcursul ei în viață, despre călătoriile sale, despre provocări și obstacole, dar și despre succese. Despre iubirea de familie, de mamă, despre visuri, dar e și o carte în care unele pasaje inspiră teama persoanei, suferința sa. O viață întreagă, cu zile bune, cu zile proaste.
"La un moment dat, visarea, iluziile mă ajung din urmă. Diferența dintre realitate și imaginar dispare, sunt momente când se confundă. Iluzia devine mult prea înșelătoare, ca linia din zare care desparte albastrul cerului de albastrul mării. Linia care se reașază. Norii arată ca apa."
Ea reflectă tot, până și frumusețea eclipselor.
Apa și cerul potolesc grijile."
Avem un alt caz de "descrierea m-a păcălit și credeam că e altceva, dar asta e și din cauză că nu am citit recenzii cum fac de obicei și nici nu am fost super atentă la acel *succint*". Cartea mi-a plăcut oricum și modul în care scria autoarea m-a atras de la prima pagină.
"Aici, norii arată ca praful. Aripile se frâng, deși ar fi putut zbura frumos.
Acum, nu mai e nevoie să ai grijă de mine, ci de cărți."
E un fel de autobiografie, autoarea povestește inițial despre generațiile din familia sa, iar pe urmă prin toată cartea despre parcursul ei în viață, despre călătoriile sale, despre provocări și obstacole, dar și despre succese. Despre iubirea de familie, de mamă, despre visuri, dar e și o carte în care unele pasaje inspiră teama persoanei, suferința sa. O viață întreagă, cu zile bune, cu zile proaste.
"La un moment dat, visarea, iluziile mă ajung din urmă. Diferența dintre realitate și imaginar dispare, sunt momente când se confundă. Iluzia devine mult prea înșelătoare, ca linia din zare care desparte albastrul cerului de albastrul mării. Linia care se reașază. Norii arată ca apa."
Displaying 1 - 13 of 13 reviews