Guarire con una fiaba

by Paola Santagostino

Los cuentos son un curso completo de formación para la vida. Ayudan al niño a crecer, son un juego, una terapia, un alimento para la inteligencia emocional. Pero, ¿cuáles contar y cómo? Con ejemplos concretos extraídos del patrimonio de los clásicos este ágil manual explica a los padres por qué los cuentos, incluso los más «antiguos» son, todavía hoy, tremendamente actuales; indica qué cuentos se deben escoger y cuáles es mejor evitar; sugiere cómo crear un cuento para cada niño y cómo lograr que cree el suyo propio. Dos de los capítulos se dedican a los maestros y al uso de los cuentos como herramienta didáctica. Los cuentos son un curso completo de formación para la vida. Ayudan al niño a crecer, son un juego, una terapia, un alimento para la inteligencia emocional. Pero, ¿cuáles contar y cómo? Con ejemplos concretos extraídos del patrimonio de los clásicos este ágil manual explica a los padres por qué los cuentos, incluso los más «antiguos» son, todavía hoy, tremendamente actuales.

The secrets of inventing captivating tales for you and your children to delight. Starting with the main characters, then moving to the plot, this book will lead you into the fantastic world of imagination and meaning.

Genres: Nonfiction, Teaching, Psychology

176 pages, Paperback

First published September 19, 2003

Reviews

[Annalisa]

Personale obiettivo di lettura per libri di crescita personale

Ovviamente la tipologia di malattie a cui si riferisce il titolo sono quelle psicosomatiche e disagi di un certo tipo, è bene specificarlo.

Nonostate sia un filino tecnico in certi punti, è estremamente godibile anche da noi profani.
Ho trovato interessantissima la funzione catartica della fiaba e sicuramente proverò a scriverne una (lo sto già facendo).

[Renert Dusout]

Am citit cartea aceasta strict pe baza unor recomandări, plecând de la premisa că va fi o carte de psihologie. Ceea ce e, de la un punct încolo integral, sigur, atâta doar că primele 100 de pagini (din vreo 170) reprezintă o analiză a basmului. Știți voi, asemănătoare celei pe care ați făcut-o la școală. Paradoxal, deși „mi-a ieșit pe nas” basmul, hazardul făcând să dau atât examenul de capacitate cât și bacalaureatul din el (oh, ce vremuri!), ceva m-a făcut să nu renunț la lectură. Poate scriitura mult mai cursivă decât s-ar putea crede în aceste circumstanțe. Poate analiza mult mai profundă a unor elemente pe care le consideram arhi-cunoscute. Poate pur și simplu o formă de masochism. Nu știu încă, dar e clar că e genul de lectură surprinzătoare, măcar pentru faptul că te face să te îndoiești de faptul că ai putea „câștiga” ceva nou din ea înainte de a-ți demonstra contrariul. Acum, din postura de autor nu prea aș putea să o recomand, finalurile fericite, lait-motivul acestei cărți, îmi par plictisitoare și nu mă satisfac nici ca și cititor, însă dacă privești dincolo de asta, înspre faptul că, la urma urmei, creativitatea e esențială, indiferent de nivelul la care îți propui să o practici, cred că n-ar strica să „sacrifici” 2-3 ore pentru a parcurge „Cum să te vindeci cu o poveste”. Nu neaparat pentru a te vindeca, dar măcar pentru a te simți puțin mai bine. Că-i mereu loc de mai bine. :)

[Socrate]

„Odata ca niciodata am fost eu, umblând prin casa ca un leu în cusca. Eram bolnava, asta era sigur, dar nu reuseam sa înteleg ce anume aveam. Nu mi se întâmplase nimic deosebit, nimic iesit din comun. Atunci ce era cu nelinistea aceea fara motiv, cu acel du-te-vino, de parca as fi cautat un lucru si nu-l gaseam, cu acea senzatie ca ceva, nu se stie ce, ma presa. Nu pricepeam nimic. Nu-mi mai aduc aminte cum de mi-a trecut prin minte sa inventez o poveste. Am inventat o poveste plina de personaje: erau acolo si Printesa Luminii si Printul Întunericului, care se iubeau grozav, dar, fiind din doua împaratii incompatibile, nu era chip sa-si poata uni vietile ...”

[Kate Salvo]

È meraviglioso quando un libro riesce non solo a farmi riflettere sul suo contenuto, ma anche ad ispirarmi ad inventare e scrivere a mia volta.
L'autrice si esprime magnificamente. La lettura è stata piacevole e chiara. Offre tanti spunti.

Avevi iniziato a leggerlo giusto per sapere qualcosa in più sulle fiabe, e mi ritrovo a volerne inventarne io stessa !

[SaraBerti]

mi è piaciuto veramente tanto. Ho apprezzato l'organizzazione del libro perché nella prima parte del libro l'autrice offre al lettore una parte teorica per poi raccontare fiabe realmente create dai suoi pazienti analizzandole.
è un libro adatto sia per chi studia scienze umane ma anche per chi è interessato dal mondo delle fiabe e del genere fantasy

[Francesca]

Bella la "fiabaterapia" <3

[Bebu]

Molto intrigante e utile

[Maurizio Codogno]

Le fiabe sono per i bambini. Beh, una volta non era così, ed è solo perché ormai siamo moderni e "scientifici" che si è arrivati a questo dogma. Peccato che i bambini restino bambini, che le spiegazioni "scientifiche" del come succede qualcosa per loro sono incomprensibili - tanto che chiedono il "perché"... - e le fiabe servono loro per avere un modo comprensibile di rapportarsi alla loro realtà. In questo libro la Santagostino spiega tutte queste cose e suggerisce ai genitori quali storie non raccontare, come interagire con i bambini (il genitore inizia una storia e la fa finire al bambino, oppure l'opposto, o ancora il bambino crea tutto da solo la favola) e dà indicazioni anche agli insegnanti che vogliono fare questa attività a scuola.
Nonostante la brevità del testo, il libro è molto chiaro, essendo scritto in un linguaggio comprensibile; ogni capitolo ha anche un riassunto che in una paginetta raccoglie gli elementi fondamentali. L'unica difficoltà è forse per un genitore avere abbastanza fantasia, prontezza e capacità di guidare il proprio figlio alla creazione di storie... ma non so se questo possa essere insegnato da un libro.

[O Estranho Mundo dos Livros]

http://oestranhomundodoslivros.blogsp...