What do you think?
Rate this book
Codex Aureus #1
CODEX AUREUS-NAME COD
In his opening note of the Codex Aureus - Code Name, the author warns us that we are facing a fiction. But as the reading advances, the mnemonic elements, in which the novel abounds, project in the mind of the reader disparate events from the recent collective memory, which the writer recomposes, giving them new meanings. This is how the characters of the fiction novel have names and public positions for which there are easy-to-follow correspondences in the real world. On Elena Tundrea we find it in Silviu's novel
Radu, a young lawyer in love with the young prosecutor Victor Ronta, as the reader advances first to become a favorite presidential advisor and billionaire wife, the second deputy and prime minister. A Tofan Bădescu enters the scene as the Minister of Transport and becomes president with two successive mandates; a Florin Corbea officer of the Romanian Intelligence Service, a Gheorghe Mario Ambassador to the United States, a General Prosecutor Codrina Lascu, a Luisa Macovelli, Minister of Justice, an architect becoming a billionaire petroleum businessman named Dinu Petrenciu, a Dumitrache Tonu- newspaper director ...
Surprises are a chain in the dark world where these characters are revealed and evolves to the ragged area of power, where things happen that Silviu Radu intuites, extracts them from the press and combines them as a puzzle game. His fictional novel finally becomes a painting of our recent time, a kind of Rembrandt's "Rondel of the Night", in which the characters are linked together not only in the light that the audience knows, but especially through the shadow gone from the heart of the Vatican, devouring destinies, characters and even human lives. Because yes, in Siviu Radu's novel, he dies. An interlop businessman executed in front of his house, an officer buried dead in prison under suspicious circumstances, a director a dead publication in a car accident on January 1, 2003. The Patriarch of the Romanian Orthodox Church dies, he suspected, on a hospital bed. A Romanian billionaire moves into the world of shadows in London, but he is on the rise in a lobby in Paris. And, above all, the unnecessary deaths of young people in what would become the Collective case.
I did not think about it, but all of this was done with TV shows and thousands of articles were written, accessible in the archives of the newspapers as well as on the Internet. The difficulty in which the author puts his reader when he calls him to treat the novel as a fiction equals the challenge of finding the positive characters. Apparently, the Codex Aureus novel - Code Name abounds with characters who put everything on the stall. In this world, the land and even God, with all his commandments, have a price.
In this maze of personal interests and betrayal, Ariadne's thread is Codex Aureus, a Carolingian manuscript containing the four gospels, written on fine gold leaf parchment - the invaluable wealth of the Romanian people, as authentic and coveted alike the Holy See and the American tycoon of Hungarian origin found in the pages of the novel with the name "Coroş".
In the fiction of Silviu Radu, the temporal decision-makers of the Romanian state and the transition billionaires struggle to use their influence to deprive the Romanian state of a good whose spiritual and identity values outweigh the material value. None of the book's characters are conscious, and the outcome is just as good: The Codex disappears forever in the Vatican's archives, hidden for reasons that constantly and abundantly fuel the theory of conspiracy.
Still, with great creativity, the author urges his reader not to despair, finally gives him hope that it's not all lost, the debut novel is just the beginning of a trilogy with which Silviu Radu is provoking his audience.
***
Radu, a young lawyer in love with the young prosecutor Victor Ronta, as the reader advances first to become a favorite presidential advisor and billionaire wife, the second deputy and prime minister. A Tofan Bădescu enters the scene as the Minister of Transport and becomes president with two successive mandates; a Florin Corbea officer of the Romanian Intelligence Service, a Gheorghe Mario Ambassador to the United States, a General Prosecutor Codrina Lascu, a Luisa Macovelli, Minister of Justice, an architect becoming a billionaire petroleum businessman named Dinu Petrenciu, a Dumitrache Tonu- newspaper director ...
Surprises are a chain in the dark world where these characters are revealed and evolves to the ragged area of power, where things happen that Silviu Radu intuites, extracts them from the press and combines them as a puzzle game. His fictional novel finally becomes a painting of our recent time, a kind of Rembrandt's "Rondel of the Night", in which the characters are linked together not only in the light that the audience knows, but especially through the shadow gone from the heart of the Vatican, devouring destinies, characters and even human lives. Because yes, in Siviu Radu's novel, he dies. An interlop businessman executed in front of his house, an officer buried dead in prison under suspicious circumstances, a director a dead publication in a car accident on January 1, 2003. The Patriarch of the Romanian Orthodox Church dies, he suspected, on a hospital bed. A Romanian billionaire moves into the world of shadows in London, but he is on the rise in a lobby in Paris. And, above all, the unnecessary deaths of young people in what would become the Collective case.
I did not think about it, but all of this was done with TV shows and thousands of articles were written, accessible in the archives of the newspapers as well as on the Internet. The difficulty in which the author puts his reader when he calls him to treat the novel as a fiction equals the challenge of finding the positive characters. Apparently, the Codex Aureus novel - Code Name abounds with characters who put everything on the stall. In this world, the land and even God, with all his commandments, have a price.
In this maze of personal interests and betrayal, Ariadne's thread is Codex Aureus, a Carolingian manuscript containing the four gospels, written on fine gold leaf parchment - the invaluable wealth of the Romanian people, as authentic and coveted alike the Holy See and the American tycoon of Hungarian origin found in the pages of the novel with the name "Coroş".
In the fiction of Silviu Radu, the temporal decision-makers of the Romanian state and the transition billionaires struggle to use their influence to deprive the Romanian state of a good whose spiritual and identity values outweigh the material value. None of the book's characters are conscious, and the outcome is just as good: The Codex disappears forever in the Vatican's archives, hidden for reasons that constantly and abundantly fuel the theory of conspiracy.
Still, with great creativity, the author urges his reader not to despair, finally gives him hope that it's not all lost, the debut novel is just the beginning of a trilogy with which Silviu Radu is provoking his audience.
***
Kindle Edition
First published January 1, 2017
13 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
June 26, 2018
Translation widget on the blog!!!
O carte superba, pe care o citești cu respirație tăiată! Plină de întorsături de situație, de comploturi și șantaje, Codex Aureus este o carte care te face sa te intrebi ce este real și ce este imaginație?
Recenzia mea completa o găsiți aici:
https://justreadingmybooks.wordpress....
O carte superba, pe care o citești cu respirație tăiată! Plină de întorsături de situație, de comploturi și șantaje, Codex Aureus este o carte care te face sa te intrebi ce este real și ce este imaginație?
Recenzia mea completa o găsiți aici:
https://justreadingmybooks.wordpress....
January 12, 2019
Ideea de pornire este interesantă, incitantă (Vaticanul vrea cu orice preț să pună mâna pe manuscrisul „Codex Aureus” aflat la Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia), dar tehnica de realizare este foarte slabă, din punctul meu de vedere.
1. Intriga.
Punctul forte în genul acesta de cărți, al căror element central îl constituie teoria conspirației, ar trebui să fie tensiunea creată între continua confruntare dintre tabere. Cititorul trebuie să stea mereu cu sufletul la gură, încercând să intuiască dacă X va scăpa, dacă Y va izbândi, cine sunt cu adevărat „cei buni” și „cei răi” (alternarea acestor ultime elemente se poate transforma, în unele situații, într-o adevărată lovitură de maestru din partea autorului). Nu e cazul aici. În toată cartea ne e prezentată doar tabăra celor care vor să fure „Codex Aureus” și nu reușesc. Nu e clar de ce, cine e cealaltă tabără. Pentru că ar trebui să fie una cu adevărat puternică, atâta timp cât în cea a hoților se numără crema serviciilor secrete române, președintele, oameni de afaceri influenți etc. Nu există nici măcar un moment de confruntare între o tabără și cealaltă. Nici un dram de suspans. Doar prezentarea ternă a 12 ani în care cei din tabăra hoților afirmă (sau reafirmă, după caz), că vor face tot ce pot ca să scoată Codexul din țară.
2. Personajele
Cu mici excepții, sunt niște figuri de carton, care „spun în loc să arate”. Elena Tundrea, președintele Bădescu, procurorul Victor Ronta, miliardarul american de origine maghiară George Coros, afaceristul cu petrol Dinu Petrenciu etc. sunt puși să joace într-o piesă în care autorul se bazează, presupun, că lumea se va gândi la oamenii reali pe care-i reprezintă. E un demers sortit unui dublu eșec. În primul rând, dacă tu, ca autor, nu-ți construiești personajul (chiar dacă e inspirat din realitate), riști ca el să fie perceput de cititor așa cum vede el personajul real. Am o părere proastă despre Ponta? Dacă tu nu l-ai construit pe Ronta din carte, chiar dacă vrei ca el să fie personaj pozitiv, eu tot negativ o să-l percep. La fel despre Băsescu/Bădescu, Tundrea/Udrea etc. Al doilea eșec este dat de faptul că, dacă personajele tale nu cresc pe parcursul cărții, ci doar livrează replici și gesturi așa cum vrei tu, autorul, ele nu vor fi realiste, iar eu, cititorul, nu voi empatiza cu ele. Contraexemplul ar fi Elena Tundrea, la care autorul a încercat să construiască o poveste (cu multe lipsuri și stângăcii, dar măcar a încercat), iar asta mi-a permis să empatizez cât de cât cu personajul.
Personajele apar, sunt elemente centrale, apoi dispar zeci de pagini, pentru a reveni într-un nou episod situat peste 5 ani, după cum are nevoie autorul. E o rețetă garantată pentru a împiedica realizarea unei legături cititor-personaj. Dacă personajul n-are o poveste cu el, e doar o simplă schiță.
3. Tehnica literară
În cele mai bune momente ale ei, este decentă (a se vedea puținele descrieri, de exemplu). În marea parte a timpul, oscilează între „spun în loc să arăt”, contradicții, construcții de începător (sau mai rău, pe alocuri). Autorul nu cunoaște regulile elementare privind folosirea timpurilor. Perfectul simplu și compus se amestecă pe toată durata cărții, uneori chiar în aceeași frază, ba intercalând între ele și prezentul. Momentul de glorie (negativă) îl constituie cel în care două acțiuni trecute sunt prezentate astfel: cea mai veche la perfectul simplu, iar cea ulterioară la mai mult ca perfect. Bagajul de cuvinte este limitat, rareori fiind folosite cuvinte sau expresii sinonime. Autorul utilizează același termen, chiar dacă asta înseamnă să-l repete la infinit pe parcursul unui paragraf.
4. Redactarea și tehnoredactarea
Există unele scăpări (cuvinte legate între ele, aranjare în pagină defectuoasă). Nu sunt multe, dar sunt de impact.
Concluzie: e un fenomen pe care l-am întâlnit adesea, în care autorul consideră că, dacă ideea e interesantă, restul nu mai contează. Pentru mine, în cazul cărții de față, n-a ținut. Poate că e ok pentru unii amatori ai teoriilor conspiraționiste sau fani ai cărților lui Pavel Coruț, dar, pentru mine, cartea e scrisă mult prea slab ca să mai conteze ideea.
1. Intriga.
Punctul forte în genul acesta de cărți, al căror element central îl constituie teoria conspirației, ar trebui să fie tensiunea creată între continua confruntare dintre tabere. Cititorul trebuie să stea mereu cu sufletul la gură, încercând să intuiască dacă X va scăpa, dacă Y va izbândi, cine sunt cu adevărat „cei buni” și „cei răi” (alternarea acestor ultime elemente se poate transforma, în unele situații, într-o adevărată lovitură de maestru din partea autorului). Nu e cazul aici. În toată cartea ne e prezentată doar tabăra celor care vor să fure „Codex Aureus” și nu reușesc. Nu e clar de ce, cine e cealaltă tabără. Pentru că ar trebui să fie una cu adevărat puternică, atâta timp cât în cea a hoților se numără crema serviciilor secrete române, președintele, oameni de afaceri influenți etc. Nu există nici măcar un moment de confruntare între o tabără și cealaltă. Nici un dram de suspans. Doar prezentarea ternă a 12 ani în care cei din tabăra hoților afirmă (sau reafirmă, după caz), că vor face tot ce pot ca să scoată Codexul din țară.
2. Personajele
Cu mici excepții, sunt niște figuri de carton, care „spun în loc să arate”. Elena Tundrea, președintele Bădescu, procurorul Victor Ronta, miliardarul american de origine maghiară George Coros, afaceristul cu petrol Dinu Petrenciu etc. sunt puși să joace într-o piesă în care autorul se bazează, presupun, că lumea se va gândi la oamenii reali pe care-i reprezintă. E un demers sortit unui dublu eșec. În primul rând, dacă tu, ca autor, nu-ți construiești personajul (chiar dacă e inspirat din realitate), riști ca el să fie perceput de cititor așa cum vede el personajul real. Am o părere proastă despre Ponta? Dacă tu nu l-ai construit pe Ronta din carte, chiar dacă vrei ca el să fie personaj pozitiv, eu tot negativ o să-l percep. La fel despre Băsescu/Bădescu, Tundrea/Udrea etc. Al doilea eșec este dat de faptul că, dacă personajele tale nu cresc pe parcursul cărții, ci doar livrează replici și gesturi așa cum vrei tu, autorul, ele nu vor fi realiste, iar eu, cititorul, nu voi empatiza cu ele. Contraexemplul ar fi Elena Tundrea, la care autorul a încercat să construiască o poveste (cu multe lipsuri și stângăcii, dar măcar a încercat), iar asta mi-a permis să empatizez cât de cât cu personajul.
Personajele apar, sunt elemente centrale, apoi dispar zeci de pagini, pentru a reveni într-un nou episod situat peste 5 ani, după cum are nevoie autorul. E o rețetă garantată pentru a împiedica realizarea unei legături cititor-personaj. Dacă personajul n-are o poveste cu el, e doar o simplă schiță.
3. Tehnica literară
În cele mai bune momente ale ei, este decentă (a se vedea puținele descrieri, de exemplu). În marea parte a timpul, oscilează între „spun în loc să arăt”, contradicții, construcții de începător (sau mai rău, pe alocuri). Autorul nu cunoaște regulile elementare privind folosirea timpurilor. Perfectul simplu și compus se amestecă pe toată durata cărții, uneori chiar în aceeași frază, ba intercalând între ele și prezentul. Momentul de glorie (negativă) îl constituie cel în care două acțiuni trecute sunt prezentate astfel: cea mai veche la perfectul simplu, iar cea ulterioară la mai mult ca perfect. Bagajul de cuvinte este limitat, rareori fiind folosite cuvinte sau expresii sinonime. Autorul utilizează același termen, chiar dacă asta înseamnă să-l repete la infinit pe parcursul unui paragraf.
4. Redactarea și tehnoredactarea
Există unele scăpări (cuvinte legate între ele, aranjare în pagină defectuoasă). Nu sunt multe, dar sunt de impact.
Concluzie: e un fenomen pe care l-am întâlnit adesea, în care autorul consideră că, dacă ideea e interesantă, restul nu mai contează. Pentru mine, în cazul cărții de față, n-a ținut. Poate că e ok pentru unii amatori ai teoriilor conspiraționiste sau fani ai cărților lui Pavel Coruț, dar, pentru mine, cartea e scrisă mult prea slab ca să mai conteze ideea.
November 21, 2018
Mi-a plăcut tare mult acest prim volum al seriei. Este plin de intrigă, acțiune și mister. Îl poartă pe cititor prin ani și locuri și îi arată care sunt „mașinăriile” care mișcă întreg sistemul politic din România – cel puțin fictiv. Dar citind cartea, chiar ajungi să îți pui întrebări cu privire la cum stau cu adevărat lucrurile acolo sus. Începi, involuntar, să faci conexiuni și să te gândești că poate dincolo de imaginația autorului, astfel de lucruri ca în carte chiar se întâmplă și în realitate.
https://randurileevei.wordpress.com/2...
https://randurileevei.wordpress.com/2...
January 14, 2019
Codex Aureus. Nume de Cod este o carte bogată, autorul s-a documentat și a propus idei ce deschid ochii în privința unor cazuri ce au marcat țara noastră, colorate cu viziuni conspirative care trezesc suspiciuni și s-a folosit de istorie pentru a compune o poveste antrenantă. Silviu Radu și-a îndeplinit scopul de a nuanța intrigile importante ale ultimilor ani din România, făcând un contrast plăcut cu imaginarul. Important este ca cititorul să se poată desprinde de undele de adevăr împletite în acțiune și să parcurgă paginile ca un spectator la o poveste. Cartea este o lecție ce a vrut să scoată în evidență mișcări de manipulare, corupție și interese politice, scene care și-au lăsat amprenta și pe care autorul le-a vrut consemnate în mod literar, însă, pentru că personal nu port interes oamenilor politici, mi-aș fi dorit ca acțiunea să fie tensionată, să dezvolte un punct culminant și mai puțin să predea pe tema istoriei (but it's just me).
https://ideilaintamplare.blogspot.com...
https://ideilaintamplare.blogspot.com...
November 11, 2018
Daca doriti sa vedeti cum este Romania in spatele usilor inchise, va invit sa cititi aceasta carte. Este o fictiune, dar este atata de firav pragul catre realitate! Felicitari autorului!
May 28, 2025
Autorul are fantezi homoerotice cu Ponta. Asta e tot ce am inteles.
Displaying 1 - 6 of 6 reviews