Această carte reprezintă o ultimă încercare a mea de a trezi interesul tinerilor pentru literatură. Sunt prea în vârstă ca să mai fac şi alte încercări. Paginile care urmează pot fi citite, aşadar, ca un mesaj patetic, dar şi ca un testament literar. Dacă nu vor convinge instantaneu, poate vor avea ecou ulterior, când eu nu voi mai fi. Când eram copil şi am descoperit literatura, mi s-a părut ceva atât de frumos, încât am hotărât, cu un egoism ingenuu, să nu mai vorbesc nimănui de existenţa ei. Voiam ca literatura să rămână numai a mea. Odată cu trecerea anilor, am ajuns, dimpotrivă, să doresc ca toată lumea să se bucure de frumuseţea literaturii. Cum să te uiţi la o auroră boreală, fără să-i chemi şi pe alţii s-o vadă? (Alex. Ștefănescu)
Mi-aş dori ca toţi elevii mei să citească această carte! Mi se pare o carte capabilă să schimbe destinul unui tânăr! Mulțumesc autorului şi mă alătur îndemnului său:"Redescoperiți literatura"!
Alex Stefanescu puncteaza foarte bine minusurile si plusurile literaturii din Romania. Ar trebui recomandata elevilor, din punctul meu de vedere, poate ii convinge sa citeasca mai mult.
Pentru a rezuma în câteva cuvinte această carte, pot spune că am tratat-o din start ca pe un eseu corect despre situația curentă a literaturii în România. Sunt de acord cu majoritatea punctelor de vedere prezentate în opera lui Alex. Ștefănescu, care spune lucrurilor pe nume prin lucrarea sa.