Mă întrebam de ce am tot amânat să încep seria asta. Acum am răspunsul: undeva, în inima mea, știam că va reuși să mă emoționeze până la lacrimi și nu eram pregătită de călătoria în trecut. Deși cele mai multe povestioare au fost comice, altele au fost sfâșietoare.
Cu toate că sunt născută în '89, am avut și eu parte de educația prin bătaie, o metodă de parenting tipică acelor ani, dar am avut și parte de aventuri copilărești, din care de multe ori m-am ales cu repercursiuni.
În mod normal, copilăria este pentru a te juca, pentru a explora lumea nouă ce ți se deschide în față, dar în carte descoperim și o realitate dură a copiilor din epoca comunistă, cu îndatoriri și obligații uneori prea grele pentru vârsta lor. Mi-e imposibil să nu fac comparație între generația de acum și generația mea sau a părinților mei, și ajung la aceleași vorbe ca cele ale autorului: uitându-mă la ce se întâmplă azi în jurul meu, regret că au trecut anii copilăriei atât de repede, indiferent cât de răi sau buni au fost...
Cu un stil simplu, dar grăitor, Marius ne introduce în copilăria lui, ne poftește să batem mingea pe stradă alături de prietenii din cartier, ne poartă pe ulițele satului bunicilor, ne invită să fim alături de el când vinde diverse lucruri pentru a-și cumpăra cărți. Cu o sinceritate debordantă și o autoironie desăvârșită, el ne împărtășește episoade sensibile, momente marcante ale vieții lui. Cu toții avem astfel de amintiri, dar cei mai mulți dintre noi le-am încuiat undeva în suflet, iar cheia am rătăcit-o printr-un ungher ascuns al minții. Marius ne îndeamnă, prin această carte, să căutăm bine cheia, să ne aducem aminte de inocența copilăriei, să ne întoarcem uneori la copilul din noi.
Am râs descoperind rețeta specială de sarmale a tatălui, de tabăra în care a plecat copilul Marius și am plâns pentru pisica Samantha, pentru momentul când același copil și-a pierdut inocența, am plâns pentru bunica Vetuța și pentru bunicul Lisandru.
O carte plină de sensibilitate, o carte ce te ajută să te întorci în propriu-ți trecut.
"Nu te mai minți negând prezența copilului din tine - el există și vrea să se joace cu cei dimprejur. Poate crezi că asta te face să arăți slab, dar de fapt te umanizează."
"Copilașul acela mic s-a ascuns într-un colț de inimă, gonit acolo, printre altele, de dispariția celor dragi. Evenimente triste - din păcate inevitabile - ne-au făcut ca, din dorința de a ne proteja de suferință, să îmbrăcăm armura grea a indiferenței, ba pe unii, chiar pe aceea a nesimțirii."
"Inocența, neconștientizarea lipsurilor datorate penuriei mărfurilor de tot felul, dar și sărăciei, sau cine știe, modul în care creierul se autoprotejează, uitând ce nu-i convine, mă fac acum să-mi regret copilăria, oricât de grea a fost ea."
"Habar nu am că, pe măsură ce gloanțele cad, sute de suflete se ridică spre cer."
"Încurajați-vă copiii indiferent de modul în care execută un lucru bun, pentru că astfel, ei vor continua și se vor perfecționa. În caz contrar, din teama de a nu vă dezamăgi, vor renunța la a mai merge pe drumul respectiv."
"Putem părea încăpățânați, uneori chiar obtuzi, dar asta poate fi din cauză că avem principii verificate de la care ne este greu să ne abatem. Putem părea învechiți, depășiți, dar e un păcat să ții la tradiții? De ce am trăda memoria bunicilor, cei care ne-au insuflat aceste valori, doar de dragul de a fi cool?"
"Generația cu cheia la gât este poate ultima generație de oameni îndemânatici, descurcăreți în medii și domenii variate, buni la toate - cum ni se mai spune în râs, și totuși, indispensabili bunului mers al societății. "
"Plâng, deci exist. În tot acest timp, bunica face ce știu bunicile să facă mai bine: spune povești."
"Timpul cicatrizează rănile indiferent de gravitatea lor și transformă întâmplări dureroase în povești."
"Fiecare dintre noi înțelege la un moment dat că important e să înveți din bușituri, să nu te lași descurajat de ele, ba din contră, să te avânți din nou în șa și să o iei de la capăt până îți iese cum trebuie. Că nu o facem cu toții, asta nu e doar o altă poveste, dar reprezintă motivul pentru care, în viață, unii dintre noi reușesc, iar alții eșuează."
"Dragostea adevărată nu piere din cauza distanței, ori a timpului."
"Copii fiind, grăbim cu disperare spre maturitate, doar pentru ca, odată adulții, să regretăm întreaga viață copilăria pierdută."