What do you think?
Rate this book
JAR
In favoarea lui Liviu Rebreanu, mai ales in Jar , pledeaza detasarea ironica a naratorului de lumea descrisa si de fiecare dintre personaje. Scenele incipiente din Jar , petrecerea din casa Rozmarin la care participa, convocate ca in Agatha Christie, toate personajele dramei spre expozitie, sunt impregnate cu sarcasmul autorului. El priveste acele personaje ca pe un insectar viu, din care nici protagonista, ulterioara victima a naivitatii si a senzualitatii sale, nu face exceptie. S-ar zice ca scriitorul este un savant extraterestru care contempla prin telescop o civilizatie aflata la distanta de multe milenii-evolutie. - Horia Garbea
212 pages, Paperback
First published January 1, 1934
10 people are currently reading
440 people want to read
About the author
Liviu Rebreanu
72 books322 followersLiviu Rebreanu was a Romanian novelist, playwright, short story writer, and journalist.
Born in Târlişua (currently Bistriţa-Năsăud County), Transylvania, then part of Austria-Hungary, he was the second of thirteen children born to Vasile Rebreanu, a schoolteacher, and Ludovica Diuganu, descendants of peasants. His father had been a classmate of George Coşbuc's and was an amateur folklorist. Liviu Rebreanu went to primary school in Maieru (where he was taught by his father), and then in Năsăud and Bistriţa, to military school at Sopron and then to the military academy in Budapest. He worked as an officer in Gyula but resigned in 1908, and in 1909 illegally crossed the Transylvanian Alps into Romania, and lived in Bucharest.
He joined several literary circles, and worked as a journalist for Ordinea, then for Falanga literară şi artistică. At the request of the Austro-Hungarian government, he was arrested and extradited in 1910. Rebreanu was incarcerated in Gyula, being freed in August; he returned to Bucharest. In 1911-1912 he was secretary for the National Theater in Craiova, where he worked under the direction of short story writer Emil Gârleanu. He got married to actress Fanny Rădulescu.
His first published in 1912 with a volume of novellas gathered under the title Frământări ("Troublings"). During World War I Rebreanu was a reporter for Adevărul, and he continued publishing short stories: Golanii ("The Hooligans") and Mărturisire (Confession) in 1916 and Răfuială ("Resentfullness") in 1919. After the war, he became an important collaborator at the literary society Sburătorul led by the literary critic Eugen Lovinescu.
In 1920 Rebreanu published his novel Ion, the first modern Romanian novel, in which he depicted the struggles over land ownership in rural Transylvania. For Ion, Rebreanu received a Romanian Academy award - he became a full member of the institution in 1939. Between 1928 and 1930 he was chairman of the National Theatre of Bucharest, and from 1940 to 1944 he was President of the Romanian Writers' Society.
In 1944, aged 59, he was diagnosed with throat cancer. Rebreanu shot himself in the mouth, in his country house in Valea Mare, Argeş County
Born in Târlişua (currently Bistriţa-Năsăud County), Transylvania, then part of Austria-Hungary, he was the second of thirteen children born to Vasile Rebreanu, a schoolteacher, and Ludovica Diuganu, descendants of peasants. His father had been a classmate of George Coşbuc's and was an amateur folklorist. Liviu Rebreanu went to primary school in Maieru (where he was taught by his father), and then in Năsăud and Bistriţa, to military school at Sopron and then to the military academy in Budapest. He worked as an officer in Gyula but resigned in 1908, and in 1909 illegally crossed the Transylvanian Alps into Romania, and lived in Bucharest.
He joined several literary circles, and worked as a journalist for Ordinea, then for Falanga literară şi artistică. At the request of the Austro-Hungarian government, he was arrested and extradited in 1910. Rebreanu was incarcerated in Gyula, being freed in August; he returned to Bucharest. In 1911-1912 he was secretary for the National Theater in Craiova, where he worked under the direction of short story writer Emil Gârleanu. He got married to actress Fanny Rădulescu.
His first published in 1912 with a volume of novellas gathered under the title Frământări ("Troublings"). During World War I Rebreanu was a reporter for Adevărul, and he continued publishing short stories: Golanii ("The Hooligans") and Mărturisire (Confession) in 1916 and Răfuială ("Resentfullness") in 1919. After the war, he became an important collaborator at the literary society Sburătorul led by the literary critic Eugen Lovinescu.
In 1920 Rebreanu published his novel Ion, the first modern Romanian novel, in which he depicted the struggles over land ownership in rural Transylvania. For Ion, Rebreanu received a Romanian Academy award - he became a full member of the institution in 1939. Between 1928 and 1930 he was chairman of the National Theatre of Bucharest, and from 1940 to 1944 he was President of the Romanian Writers' Society.
In 1944, aged 59, he was diagnosed with throat cancer. Rebreanu shot himself in the mouth, in his country house in Valea Mare, Argeş County
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 33 reviews
July 29, 2023
Sub impulsul iubirii pasionale, această carte descrie tumultul pe care-l trăiesc personajele lui Rebreanu. Într-o societate în care "măritișul" reprezintă cheia succesului pentru o femeie, descoperim înclinațiile tinerelor pentru cunoaștere și cultură. Dincolo de acest joc al iubirii și pasiunii, dincolo de trădare, suferință și moarte, romanul "Jar" poate pune "inima pe jar" multor cititori. Odată ce pătrunzi pe făgașul lui Cupidon, frâiele rațiunii se rup treptat, provocând în cele din urmă moartea. Liana este reprezentarea frumuseții, a sensibilității și a naivității. Înflăcărată de puterea lui Amor, ea se pierde în hățișurile dragostei pentru un locotenent de aviație, Victor Dandu. Toată această poveste de dragoste, își va găsi în cele din urmă sfârșitul tragic.
"Deşi cariera cea mai sigură pentru fete tot măritişul rămîne, dacă nemeresc un bărbat bun. Liana nu admite înţelepciunea asta, fireşte. Ea vrea o profesiune, banul ei din munca ei, să poată fi totdeauna independentă, chiar de s-ar mărita. N-ar suferi, zicea, să ajungă la cheremul nimănui. Femeia trebuie să fie egala bărbatului, nu sclava lui..."
"Deşi cariera cea mai sigură pentru fete tot măritişul rămîne, dacă nemeresc un bărbat bun. Liana nu admite înţelepciunea asta, fireşte. Ea vrea o profesiune, banul ei din munca ei, să poată fi totdeauna independentă, chiar de s-ar mărita. N-ar suferi, zicea, să ajungă la cheremul nimănui. Femeia trebuie să fie egala bărbatului, nu sclava lui..."
March 30, 2022
Când auzi Liviu Rebreanu te gândești la "Ion", "Răscoala", "Pădurea spânzuraților" sau "Adam și Eva", cărți pe care le citim în liceu și de care mai tot românul a auzit. Eu m-am ferit să citesc operele lui după ce am citit "Ion" din varii motive, principalul fiind că am rămas traumatizată de romanele citite în școală. Nu, nu m-am ferit doar de Rebreanu. Spre rușinea mea, am evitat tot ceea ce înseamnă literatură română clasică.
"Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc."
Revenind la romanul de care vă povestesc acum, trebuie să spun că nu l-am ales eu în mod întâmplător, de pe un raft din bibliotecă, ci m-a ales el pe mine. Glumesc. Am citit acest roman pentru a participa la un club de carte. M-a atras titlul totuși, iar povestea scrisă de Rebreanu am simțit-o ieșită din comun. A fost altceva față de ceea ce am așteptat eu de la el, ceea ce credeam eu că scrie. Mi-a fost teamă de ceea ce aveam să citesc, dar trebuie să recunosc că am fost cucerită încă de la primele pagini.
A fost... altceva, nu mi-a luat nici 2 zile ca să termin cartea.
"Cariera cea mai sigură pentru fete tot măritişul rămâne, dacă nimeresc un băiat bun."
Subiectul cărții este simplu: viața familiei Rosmarin, formată din soții Alexandru și Didina, copiii Mircea, Liana și Bebe, este prezentată alături de viețile altor câterva personaje mai mult sau mai puțin importante. Personajul principal al poveștii este Liana Rosmarin, o tânăra studentă cu ambiții mari care visează la o dragoste la fel de mare.
Este comoara părinților, care visează să o vadă așezată la casa ei, cu o situație materială excelentă și cu un soț care s-i asigure toate cele necesare fără prea mult efort. Toate planurile le sunt date peste cap o dată cu apariția lui Victor Dandu, un tânăr și talentat locotenent de aviație care îi sucește mințile tinerei, Victor devenind motivul pentru care Liana respiră. Un bărbat despre care se auzea că nu este un exemplu de etică și morală în societate, cu trecere la doamne și somnișoare.
"Actul sexual fără substratul pasiunii copleşitoare este o terfelire şi trupească şi sufletească de care trebuie să te ruşinezi în faţa oamenilor şi, mai ales a conştiinţei tale."
Familia și cunoscuții o vedeau pe Liana o tânără frumoasă, deșteaptă și cu capul pe umeri. Eu, pe de altă parte, am perceput-o ca pe o tânără naivă, care a renunțat la viața și visele ei pentru un bărbat, care a fost prea protejată de familie și care nu a știut să discearnă adevărul de minciună (ca să nu spun vrăjală). Liana era o tânără care voia să fie admirată de bărbați, fiindu-i insuflețită, încă de mică, faptul că este de o frumusețe răpitoare și că poate cucerii și avea orice bărbat. Cred cu tărie că o parte din destinul ei a stat în nestatornicia ei, în faptul că mereu era nehotărâtă.
"Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde."
Jar e o poveste intensă de dragoste, mistuitoare și năvalnica, dar flăcările ei se sting în mai puțin de un an. Cât a fost pasiune, cât a fost iubire, e greu de zis. Mi-a plăcut modul în care Rebreanu a reușit să descrie zbuciumul interior al protagonistei care a fost redat cu minuțiozitate.
"Mi-ai otrăvit sângele şi nu mai pot trăi fără otrava ta."
Nu în ultimul rând, Jar m-a dus cu gândul la "Enigma Otiliei". Sunt descrieri și situații care te duc cu gândul la opera lui Călinescu. Poate ăsta a fost motivul pentru care George Călinescu spunea că „Jar e romanul sinuciderii” și că, în plus, romanul ar fi „o încercare lipsită de orice valoare artistică”. Sunt două opere care mi-au plăcut, dar acum prefer "Jar"-ul lui Rebreanu. Ce mi-ar fi plăcut să citesc la finalul romanului ar fi fost un epilog în care autorul să ne dezvăluie cum s-a schimbat viața personajelor după evenimentele din carte.
"Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubeşti. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc."
Revenind la romanul de care vă povestesc acum, trebuie să spun că nu l-am ales eu în mod întâmplător, de pe un raft din bibliotecă, ci m-a ales el pe mine. Glumesc. Am citit acest roman pentru a participa la un club de carte. M-a atras titlul totuși, iar povestea scrisă de Rebreanu am simțit-o ieșită din comun. A fost altceva față de ceea ce am așteptat eu de la el, ceea ce credeam eu că scrie. Mi-a fost teamă de ceea ce aveam să citesc, dar trebuie să recunosc că am fost cucerită încă de la primele pagini.
A fost... altceva, nu mi-a luat nici 2 zile ca să termin cartea.
"Cariera cea mai sigură pentru fete tot măritişul rămâne, dacă nimeresc un băiat bun."
Subiectul cărții este simplu: viața familiei Rosmarin, formată din soții Alexandru și Didina, copiii Mircea, Liana și Bebe, este prezentată alături de viețile altor câterva personaje mai mult sau mai puțin importante. Personajul principal al poveștii este Liana Rosmarin, o tânăra studentă cu ambiții mari care visează la o dragoste la fel de mare.
Este comoara părinților, care visează să o vadă așezată la casa ei, cu o situație materială excelentă și cu un soț care s-i asigure toate cele necesare fără prea mult efort. Toate planurile le sunt date peste cap o dată cu apariția lui Victor Dandu, un tânăr și talentat locotenent de aviație care îi sucește mințile tinerei, Victor devenind motivul pentru care Liana respiră. Un bărbat despre care se auzea că nu este un exemplu de etică și morală în societate, cu trecere la doamne și somnișoare.
"Actul sexual fără substratul pasiunii copleşitoare este o terfelire şi trupească şi sufletească de care trebuie să te ruşinezi în faţa oamenilor şi, mai ales a conştiinţei tale."
Familia și cunoscuții o vedeau pe Liana o tânără frumoasă, deșteaptă și cu capul pe umeri. Eu, pe de altă parte, am perceput-o ca pe o tânără naivă, care a renunțat la viața și visele ei pentru un bărbat, care a fost prea protejată de familie și care nu a știut să discearnă adevărul de minciună (ca să nu spun vrăjală). Liana era o tânără care voia să fie admirată de bărbați, fiindu-i insuflețită, încă de mică, faptul că este de o frumusețe răpitoare și că poate cucerii și avea orice bărbat. Cred cu tărie că o parte din destinul ei a stat în nestatornicia ei, în faptul că mereu era nehotărâtă.
"Iubirea adevărată înfruntă lumea, e generoasă şi mândră. Nicio plăcere în iubire nu se poate compara cu afişarea ei în faţa oamenilor. Numai iubirea vinovată se ascunde."
Jar e o poveste intensă de dragoste, mistuitoare și năvalnica, dar flăcările ei se sting în mai puțin de un an. Cât a fost pasiune, cât a fost iubire, e greu de zis. Mi-a plăcut modul în care Rebreanu a reușit să descrie zbuciumul interior al protagonistei care a fost redat cu minuțiozitate.
"Mi-ai otrăvit sângele şi nu mai pot trăi fără otrava ta."
Nu în ultimul rând, Jar m-a dus cu gândul la "Enigma Otiliei". Sunt descrieri și situații care te duc cu gândul la opera lui Călinescu. Poate ăsta a fost motivul pentru care George Călinescu spunea că „Jar e romanul sinuciderii” și că, în plus, romanul ar fi „o încercare lipsită de orice valoare artistică”. Sunt două opere care mi-au plăcut, dar acum prefer "Jar"-ul lui Rebreanu. Ce mi-ar fi plăcut să citesc la finalul romanului ar fi fost un epilog în care autorul să ne dezvăluie cum s-a schimbat viața personajelor după evenimentele din carte.
January 7, 2018
“Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viața efemeră, tot atât de departe de ceilalți oameni ca și un astru de ceilalți aștri, fără niciun mijloc de comunicare reală cu nimeni.Iluzia comunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești când deodată îți dai seama că nici parinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înțelege...”
March 14, 2023
"Jar" e o poveste intensă de dragoste, atât de mistuitoare și năvalnica încât flăcările ei se sting în mai puțin de un an. Cât a fost pasiune, cât a fost iubire e greu de zis deși zbuciumul interior al protagonistei e redat cu minuțiozitate. Liana, sedusa și apoi abandonată, e reprezentativă pentru "eternul feminin" care face cele mai proaste alegeri în dragoste.
Nu în ultimul rând, Jar m-a dus cu gândul la O moarte care nu dovedește nimic a lui Anton Holban prin intensitatea cu care sunt descrise stările sufletești ale personajelor și finalul asemănător.
Nu în ultimul rând, Jar m-a dus cu gândul la O moarte care nu dovedește nimic a lui Anton Holban prin intensitatea cu care sunt descrise stările sufletești ale personajelor și finalul asemănător.
September 20, 2022
O poveste despre naivitate. Cu siguranță multe tinere se regăsesc în situația Lianei, mai mult sau mai puțin.
Încăpățânarea de a face fix pe dos fata de ce o sfătuiesc părinții, de a face un anumit bărbat sa o iubească, de a se mărita cu acel bărbat ca să dovedească lumii și ei înșiși ca a fost acea femeie ideala....
O carte trista cu multe învățături. Mi-a plăcut!
Încăpățânarea de a face fix pe dos fata de ce o sfătuiesc părinții, de a face un anumit bărbat sa o iubească, de a se mărita cu acel bărbat ca să dovedească lumii și ei înșiși ca a fost acea femeie ideala....
O carte trista cu multe învățături. Mi-a plăcut!
November 14, 2021
"Pe omul modern, ametit de civilizație, numai nenorocirile îl întorc la Dumnezeu."
September 18, 2022
Liviu Rebreanu este unul dintre autorii clasici români pe care îi citesc mereu cu drag. Romanul "Adam și Eva" ocupă locul întâi în preferințele mele, urmat de "Ciuleandra" și de "Pădurea spânzuraților".
Deși "Jar" este o carte subțirică, care m-a ținut oarecum în suspans și căreia i-am prevăzut finalul tragic, am lecturat-o destul de anevoios, din cauza lipsei timpului și a profunzimii sale psihologice.
Liana, o tânără frumoasă, se îndrăgostește de Dandu, dedicându-i-se trup și suflet, înainte de a fi sigură de sentimentele aviatorului. Dragostea este oarbă și ea îi găsește scuze pentru fiecare atitudine sau gest nepotrivit, învinuindu-se pe ea că nu a știut cum să procedeze pentru a nu-l supăra, pentru a nu-l pierde. Deși este frumoasă și curtată de nenumărați bărbați, dragostea o orbește și se agață de Dandu, întocmai ca o Liană, călcându-și în picioare demnitatea.
Rebreanu a descris extrem de bine fiorii primei iubiri și disperarea, neliniștea, angoasa chiar, care vin la pachet cu aceasta.
Am compătimit-o pe Liana pentru naivitatea ei, pentru instabilitatea sa emoțională, pentru încrederea oarbă în fața primului bărbat care a făcut-o să tresară, am fost dezgustată de Dandu, de indiferența și superficialitatea de care a dat dovadă, iar finalul a fost cel așteptat, având în vedere dragostea neîmpărtășită.
Deși "Jar" este o carte subțirică, care m-a ținut oarecum în suspans și căreia i-am prevăzut finalul tragic, am lecturat-o destul de anevoios, din cauza lipsei timpului și a profunzimii sale psihologice.
Liana, o tânără frumoasă, se îndrăgostește de Dandu, dedicându-i-se trup și suflet, înainte de a fi sigură de sentimentele aviatorului. Dragostea este oarbă și ea îi găsește scuze pentru fiecare atitudine sau gest nepotrivit, învinuindu-se pe ea că nu a știut cum să procedeze pentru a nu-l supăra, pentru a nu-l pierde. Deși este frumoasă și curtată de nenumărați bărbați, dragostea o orbește și se agață de Dandu, întocmai ca o Liană, călcându-și în picioare demnitatea.
Rebreanu a descris extrem de bine fiorii primei iubiri și disperarea, neliniștea, angoasa chiar, care vin la pachet cu aceasta.
Am compătimit-o pe Liana pentru naivitatea ei, pentru instabilitatea sa emoțională, pentru încrederea oarbă în fața primului bărbat care a făcut-o să tresară, am fost dezgustată de Dandu, de indiferența și superficialitatea de care a dat dovadă, iar finalul a fost cel așteptat, având în vedere dragostea neîmpărtășită.
March 15, 2011
So much passion, so much heart ache. Even if the story is "syrupy", I read the book right when I fell in love with my better half...therefore completely identifying myself with Liana. I liked the rhythm and the style of the writing, I managed to hate Dandu with passion and I cried in the end. Sounds childish, it probably is, but at the time I felt the whole thing as real and I don;t want to loose that feeling.
August 4, 2022
Liana e o fata educata si cuminte, crescuta intr-o familie total neglijenta in ceea ce priveste starile ei sufletesti. Mama vrea doar sa ii gaseasca o partida buna pentru casatorie, iar tatal e mereu ocupat cu grijile legate de locul de munca si politica.
Liana e constiincioasa, e studenta si cu capul pe umeri. Dar in viata ei apara Dandu, un locotenent de aviatie foarte chipes si fermecator. Se tine dupa ea din prima clipa si incearca sa o cucereasca. Din primele pagini, tu ca cititor, iti poti da seama ca e doar pe interes. Gesturile lui de „afectiune” pana si pentru zilele noastre sunt nepotrivite, si avand in vedere ca actiunea se petrece prin anii 30, cu atat mai mult. Cu prima ocazie o invita la el acasa si este foarte brutal si agresiv la primul lor sarut (si nerespectuos prin felul in care pune mana pe ea si ii cauzeaza durere fizica, iar mai tarziu si vanatai).
La inceput, Lianei i se pare ceva nobil sa sufere din dragoste, sa nu il gaseasca acasa cand il cauta, sa i se intoarca cu spatele, in conditiile in care ea chiar a riscat foarte multe ca sa isi petreaca noaptea cu el. Ii gaseste mereu scuze pentru ceea ce face, pentru felul in care o ignora cand nu are chef de ea. Liana neglijeaza familia, prietenii, facultatea si practic incepe sa dispretuiasca absolut totul ce nu are legatura cu el, pe cand Dandu isi traieste viata in perfecta armonie in continuare, incepand s-o priveasca pe Liana cu ironie si superioritate.
Toti oamenii care tin la ea o previn ca el nu e persoana potrivita, insa ea considera ca stie mai bine si ca oricum nu poate cere unui barbat sa se gandeasca numai la ea (insa ea trebuie sa se gandeasca numai la el). Comportamentul lui Dandu devine tot mai lipsit de respect si de afectiune in ceea ce o priveste, iar obesia ei nu doar ca atinge un prag patologic, ci il depaseste. De fapt, cred ca Dandu s-a speriat de ea putin, mai ales spre final. In acelasi timp insa, e clar ca totul era din vina lui pentru ca stia ca Liana e „mica si naiva” si va pune mult suflet in timp ce el parca tragea pur si simplu linii pe hartie.
Fata ia o serie de decizii, toate impulsive, toate de auto-sabotaj (de fapt, cred ca toata relatia ei cu Dandu a fost un autosabotaj), multe dintre ele inconstiente. Si felul in care a hotarat, mai mult inconstient, sa isi gestioneze suferinta si starile, mi-a lasat o impresie de „iesire din situatie”. Am vazut discutii in jurul intrebarii daca Dandu o iubea in felul lui. Nu le inteleg rostul. Nu o iubea. Poti iubi imperfect, mai ales daca tu insuti esti imatur si superficial. Dar nu poti iubi, cat nu respecti si iti face placere sa te joci cu sentimentele celuilalt, degradandu-l. Cred ca, daca ar fi iubit-o, ar fi lasat-o in pace din prima clipa in care afectiunea ei se transformase intr-o obsesie asa bolnava.
Liana e constiincioasa, e studenta si cu capul pe umeri. Dar in viata ei apara Dandu, un locotenent de aviatie foarte chipes si fermecator. Se tine dupa ea din prima clipa si incearca sa o cucereasca. Din primele pagini, tu ca cititor, iti poti da seama ca e doar pe interes. Gesturile lui de „afectiune” pana si pentru zilele noastre sunt nepotrivite, si avand in vedere ca actiunea se petrece prin anii 30, cu atat mai mult. Cu prima ocazie o invita la el acasa si este foarte brutal si agresiv la primul lor sarut (si nerespectuos prin felul in care pune mana pe ea si ii cauzeaza durere fizica, iar mai tarziu si vanatai).
La inceput, Lianei i se pare ceva nobil sa sufere din dragoste, sa nu il gaseasca acasa cand il cauta, sa i se intoarca cu spatele, in conditiile in care ea chiar a riscat foarte multe ca sa isi petreaca noaptea cu el. Ii gaseste mereu scuze pentru ceea ce face, pentru felul in care o ignora cand nu are chef de ea. Liana neglijeaza familia, prietenii, facultatea si practic incepe sa dispretuiasca absolut totul ce nu are legatura cu el, pe cand Dandu isi traieste viata in perfecta armonie in continuare, incepand s-o priveasca pe Liana cu ironie si superioritate.
Toti oamenii care tin la ea o previn ca el nu e persoana potrivita, insa ea considera ca stie mai bine si ca oricum nu poate cere unui barbat sa se gandeasca numai la ea (insa ea trebuie sa se gandeasca numai la el). Comportamentul lui Dandu devine tot mai lipsit de respect si de afectiune in ceea ce o priveste, iar obesia ei nu doar ca atinge un prag patologic, ci il depaseste. De fapt, cred ca Dandu s-a speriat de ea putin, mai ales spre final. In acelasi timp insa, e clar ca totul era din vina lui pentru ca stia ca Liana e „mica si naiva” si va pune mult suflet in timp ce el parca tragea pur si simplu linii pe hartie.
Fata ia o serie de decizii, toate impulsive, toate de auto-sabotaj (de fapt, cred ca toata relatia ei cu Dandu a fost un autosabotaj), multe dintre ele inconstiente. Si felul in care a hotarat, mai mult inconstient, sa isi gestioneze suferinta si starile, mi-a lasat o impresie de „iesire din situatie”. Am vazut discutii in jurul intrebarii daca Dandu o iubea in felul lui. Nu le inteleg rostul. Nu o iubea. Poti iubi imperfect, mai ales daca tu insuti esti imatur si superficial. Dar nu poti iubi, cat nu respecti si iti face placere sa te joci cu sentimentele celuilalt, degradandu-l. Cred ca, daca ar fi iubit-o, ar fi lasat-o in pace din prima clipa in care afectiunea ei se transformase intr-o obsesie asa bolnava.
May 24, 2022
"Pentru toată lumea în genere, dragostea este un jar trecător, un pojar, o maladie din copilărie, care trece fără să lase urme prea vizibile. La eroina mea maladia aceasta este ��nsă primordială, mortală.
Fireşte, am ţinut să dau povestirii un cadru cît mai simplu, cît mai uman.
Pasiunea se despică de la sine, firesc, ca să poţi vedea mersul ei ca la o boală. Astfel, din mojarul iluziilor, a ieşit acest pojar al dragostei, cum trebuia să se numească la început cartea şi care a ajuns apoi Jar-ul de astăzi." —Liviu Rebreanu
Nu aş fi putut spune mai potrivit. Într-adevăr, o carte sfîşietoare.
“Iubirea în sine e totdeauna poezie. Sunt însă atît de puțini cei capabili s-o exprime fără s-o trivializeze.
Avea o cheie de la apartament și se strecura înăuntru ca o umbră. Pînă sosea el, se îmbrăca într-o pijama de-a lui în care se simțea complet fericită ca și cînd împreună cu haina ar fi îmbrăcat și sufletul lui, unindu-se astfel până la identificare.”
Fireşte, am ţinut să dau povestirii un cadru cît mai simplu, cît mai uman.
Pasiunea se despică de la sine, firesc, ca să poţi vedea mersul ei ca la o boală. Astfel, din mojarul iluziilor, a ieşit acest pojar al dragostei, cum trebuia să se numească la început cartea şi care a ajuns apoi Jar-ul de astăzi." —Liviu Rebreanu
Nu aş fi putut spune mai potrivit. Într-adevăr, o carte sfîşietoare.
“Iubirea în sine e totdeauna poezie. Sunt însă atît de puțini cei capabili s-o exprime fără s-o trivializeze.
Avea o cheie de la apartament și se strecura înăuntru ca o umbră. Pînă sosea el, se îmbrăca într-o pijama de-a lui în care se simțea complet fericită ca și cînd împreună cu haina ar fi îmbrăcat și sufletul lui, unindu-se astfel până la identificare.”
August 19, 2022
✍️“Iubirea în sine e totdeauna poezie. Sunt însă atât de puțini cei capabili s-o exprime fără s-o trivializeze.”
Este a patra carte pe care o citesc de la Rebreanu, după ce am fost cucerită de “Pădurea spânzuraților”, “Ion” și “Ciuleandra”. Toate patru mi-au plăcut foarte tare, iată de ce intenționez să trec și la “Răscoala” și “Amândoi”.
Trebuie să recunosc că titlul romanului de față stârnește curiozitatea, imaginea creată de mine până la începerea lecturii era a cuiva stând ca pe jar. Citind însă romanul, descoperim o dragoste izvorâtă parcă din jarul unui foc mocnind, care treptat prinde viață și devine mai intensă precum un foc stropit cu benzină care arde totul în calea-i. Și ca să rămân la ideea inițială, pe durata lecturii eu am fost cea care a stat ca pe jar din dorința de a descoperi deznodământul.
Subiectul acestei cărți nu este unul complicat, o singură linie a acțiunii, un singur narator și totul se desfășoară în planul prezentului. Este deci, un roman care se citește destul de repede și se asimilează ușor. El relatează soarta familiei Rosmarin cu ai săi membri: bunica Martina, părinții - Alexandru și Didina, copiii - Mircea, Liana și Bebe.
Atenția este pusă pe figura Lianei, o studentă ambițioasă și naivă, care la fel ca celelalte domnițe visează la prințul pe cal alb. Și acesta nu întârzie să apăra în figura unui locotenent de aviație pe nume Victor Dandu. Dandu este tot ce-și poate dori o tânără domniță: arătos, impozant, galant cu femeile și în uniformă. El pune ochii pe Liana din prima zi, însă aceasta îi refuză cu înverșunare curtea. Într-un final pune garda jos și se lasă purtată pe valurile iubirii. Astfel, iubirea îi devine scop unic al existenței. Însă, această dragoste este pe departe asemeni celei visate de Liana. La început o iubire pură și aparent reciprocă se transformă treptat într-o dramă. Cum au loc transformările, dar și care este deznodământul vă las să descoperiți singuri.
Și de data aceasta Rebreanu nu m-a dezamăgit. Mi-a plăcut cartea. Zbuciumul interior al Lianei a fost analizat în cele mai mici detalii. Nenumărate monologuri interioare sunt prezente aici, acestea redau teamă, frământări, entuziasm, înflăcărare, durere. Autorul reușește să contureze în jurul eroinei un portret suficient de realist și bine cizelat. Liana reprezintă acea tânără domniță îndrăgostită pentru prim data, atunci când sentimentele sunt de o puritate și o intensitate mare, dar și naivitatea este la cote maxime.
Într-o altă ordine de idei, romanul demonstrează faimoasa sintagmă “iubirea este oarbă”. Dar și puterea pe care o poate avea iubirea asupra vieții unei persoane. Într-adevăr, iubirea poate să înalțe la cer prin entuziasmul ce-l sădește în inima celui ce iubește și prin verva cu care acționează îndrăgostitul; dar și îl poate coborî în iad, prin chinurile și suferințele unei iubiri neîmpărtășite sau a unei trădări din partea celui iubit.
✍️“Câte fete nu greșesc, o Doamne ! Că inimioara fetelor e slabă și nevinovată și crede în cuvintele dulci și-și fac idol din primul bărbat, iar bărbatul se joacă și nu pricepe inima cea iubitoare. Să nu crezi tu că fetele stricate greșesc Nu, măicuță, că acele stricate sunt ca și bărbații și nu-și dau inima nimănui întreagă. Mai mult pătimește tocmai fata cea mai cinstită că ea nu știe să înșele și nici să se prefacă... Dar tu să nu-ți faci inimă rea deloc, micuța matînii! Că tu nu pierzi nimic. Cel mult o iluzie. Pe când el, prostul și răul, pierde un suflețel ca o floare cum n-are să mai găsească niciodată în lumea asta. Tu, măicuță, ai toată viața înaintea ta, și ce fru-moasă e viața când ești tânără ! Bărbați --- geme pământul de ei. Lasă, are să vie el și cel adevărat, măicuță, cel care ți-e scris ție. Nu fi tu întristată, că Dumnezeu dă fiecăruia ce i se cuvine.“
“Jar” de Liviu Rebreanu
Este a patra carte pe care o citesc de la Rebreanu, după ce am fost cucerită de “Pădurea spânzuraților”, “Ion” și “Ciuleandra”. Toate patru mi-au plăcut foarte tare, iată de ce intenționez să trec și la “Răscoala” și “Amândoi”.
Trebuie să recunosc că titlul romanului de față stârnește curiozitatea, imaginea creată de mine până la începerea lecturii era a cuiva stând ca pe jar. Citind însă romanul, descoperim o dragoste izvorâtă parcă din jarul unui foc mocnind, care treptat prinde viață și devine mai intensă precum un foc stropit cu benzină care arde totul în calea-i. Și ca să rămân la ideea inițială, pe durata lecturii eu am fost cea care a stat ca pe jar din dorința de a descoperi deznodământul.
Subiectul acestei cărți nu este unul complicat, o singură linie a acțiunii, un singur narator și totul se desfășoară în planul prezentului. Este deci, un roman care se citește destul de repede și se asimilează ușor. El relatează soarta familiei Rosmarin cu ai săi membri: bunica Martina, părinții - Alexandru și Didina, copiii - Mircea, Liana și Bebe.
Atenția este pusă pe figura Lianei, o studentă ambițioasă și naivă, care la fel ca celelalte domnițe visează la prințul pe cal alb. Și acesta nu întârzie să apăra în figura unui locotenent de aviație pe nume Victor Dandu. Dandu este tot ce-și poate dori o tânără domniță: arătos, impozant, galant cu femeile și în uniformă. El pune ochii pe Liana din prima zi, însă aceasta îi refuză cu înverșunare curtea. Într-un final pune garda jos și se lasă purtată pe valurile iubirii. Astfel, iubirea îi devine scop unic al existenței. Însă, această dragoste este pe departe asemeni celei visate de Liana. La început o iubire pură și aparent reciprocă se transformă treptat într-o dramă. Cum au loc transformările, dar și care este deznodământul vă las să descoperiți singuri.
Și de data aceasta Rebreanu nu m-a dezamăgit. Mi-a plăcut cartea. Zbuciumul interior al Lianei a fost analizat în cele mai mici detalii. Nenumărate monologuri interioare sunt prezente aici, acestea redau teamă, frământări, entuziasm, înflăcărare, durere. Autorul reușește să contureze în jurul eroinei un portret suficient de realist și bine cizelat. Liana reprezintă acea tânără domniță îndrăgostită pentru prim data, atunci când sentimentele sunt de o puritate și o intensitate mare, dar și naivitatea este la cote maxime.
Într-o altă ordine de idei, romanul demonstrează faimoasa sintagmă “iubirea este oarbă”. Dar și puterea pe care o poate avea iubirea asupra vieții unei persoane. Într-adevăr, iubirea poate să înalțe la cer prin entuziasmul ce-l sădește în inima celui ce iubește și prin verva cu care acționează îndrăgostitul; dar și îl poate coborî în iad, prin chinurile și suferințele unei iubiri neîmpărtășite sau a unei trădări din partea celui iubit.
✍️“Câte fete nu greșesc, o Doamne ! Că inimioara fetelor e slabă și nevinovată și crede în cuvintele dulci și-și fac idol din primul bărbat, iar bărbatul se joacă și nu pricepe inima cea iubitoare. Să nu crezi tu că fetele stricate greșesc Nu, măicuță, că acele stricate sunt ca și bărbații și nu-și dau inima nimănui întreagă. Mai mult pătimește tocmai fata cea mai cinstită că ea nu știe să înșele și nici să se prefacă... Dar tu să nu-ți faci inimă rea deloc, micuța matînii! Că tu nu pierzi nimic. Cel mult o iluzie. Pe când el, prostul și răul, pierde un suflețel ca o floare cum n-are să mai găsească niciodată în lumea asta. Tu, măicuță, ai toată viața înaintea ta, și ce fru-moasă e viața când ești tânără ! Bărbați --- geme pământul de ei. Lasă, are să vie el și cel adevărat, măicuță, cel care ți-e scris ție. Nu fi tu întristată, că Dumnezeu dă fiecăruia ce i se cuvine.“
“Jar” de Liviu Rebreanu
December 30, 2012
Jar este unul dintre romanele tarzii ale lui Liviu Rebreanu. Dupa capodopere precum Ion si Padurea spanzuratilor, Jar a fost primit cu raceala de critica vremii, fiind considerat cu mult inferior acestor opere de referinta.
Romanul trateaza un subiect care este inca de actualitate, cu toate ca actiunea se desfasoara pe fundalul perioadei interbelice. Jar urmareste o poveste de iubire, de la nasterea ei pana la sfarsitul tragic. Aceasta evolutie a iubirii este urmarita prin prisma zbuciumului sufletesc al Lianei Rosmarin, o tanara fata inzestrata cu numeroase calitati, alcatuind astfel femeia ideala ravnita de orice barbat.
Curtata la inceputul romanului in mod insistent de catre un locotenent de aviatie, Dandu Victor, Liana este initial usor iritata de indrazneala tanarului. Insa treptat atentia si incercarile lui asidue o impresioneaza si ajunge sa indragosteasca de Dandu.
Dragostea o va schimba in totalitate pe Liana, si dintr-o domnisoara inteligenta, hotarata si puternica va ajunge ca judecata sa ii fie orbita de dragoste, renuntand la tot ceea ce considera important inainte de a-l cunoaste pe Dandu, si anume o viata indepedendenta obtinuta printr-o diploma de la Universitatea pe care o frecventa.
Dupa ce iubirea a fost ucisa de catre infidelitatea lui Dandu, Liana va renunta si la ultimul lucru care ii mai ramasese din domnisoara care era odinioara: demnitatea. In dorinta de a-l avea inapoi, ea se va umili in fata lui si va sfarsi prin a-si pune capat zilelor pentru a-si spala rusinea.
Romanul mi-a lasat o impresie buna, datorata faptului ca Rebreanu surprinde foarte frumos toate trairile sufletesti prin care trece o domnisoara indragostita. Am fost insa dezamagita de schimbarile pe care dragostea le-a produs in Liana. Admir fetele care sunt rationale si care raman fidele naturii lor sensibile si pure. Liana a fost slaba din acest punct de vedere, pentru ca a lasat ca iubirea sa o transforme intr-o fata care a cedat in fata unui baiat, care s-a degradat pana la umilire si care a comis actul sinuciderii. O incontestabila dovada de lasitate, in ceea ce ma priveste.
Romanul trateaza un subiect care este inca de actualitate, cu toate ca actiunea se desfasoara pe fundalul perioadei interbelice. Jar urmareste o poveste de iubire, de la nasterea ei pana la sfarsitul tragic. Aceasta evolutie a iubirii este urmarita prin prisma zbuciumului sufletesc al Lianei Rosmarin, o tanara fata inzestrata cu numeroase calitati, alcatuind astfel femeia ideala ravnita de orice barbat.
Curtata la inceputul romanului in mod insistent de catre un locotenent de aviatie, Dandu Victor, Liana este initial usor iritata de indrazneala tanarului. Insa treptat atentia si incercarile lui asidue o impresioneaza si ajunge sa indragosteasca de Dandu.
Dragostea o va schimba in totalitate pe Liana, si dintr-o domnisoara inteligenta, hotarata si puternica va ajunge ca judecata sa ii fie orbita de dragoste, renuntand la tot ceea ce considera important inainte de a-l cunoaste pe Dandu, si anume o viata indepedendenta obtinuta printr-o diploma de la Universitatea pe care o frecventa.
Dupa ce iubirea a fost ucisa de catre infidelitatea lui Dandu, Liana va renunta si la ultimul lucru care ii mai ramasese din domnisoara care era odinioara: demnitatea. In dorinta de a-l avea inapoi, ea se va umili in fata lui si va sfarsi prin a-si pune capat zilelor pentru a-si spala rusinea.
Romanul mi-a lasat o impresie buna, datorata faptului ca Rebreanu surprinde foarte frumos toate trairile sufletesti prin care trece o domnisoara indragostita. Am fost insa dezamagita de schimbarile pe care dragostea le-a produs in Liana. Admir fetele care sunt rationale si care raman fidele naturii lor sensibile si pure. Liana a fost slaba din acest punct de vedere, pentru ca a lasat ca iubirea sa o transforme intr-o fata care a cedat in fata unui baiat, care s-a degradat pana la umilire si care a comis actul sinuciderii. O incontestabila dovada de lasitate, in ceea ce ma priveste.
This entire review has been hidden because of spoilers.
February 11, 2021
Liviu Rebreanu. Ar trebui să spun mai mult?
E fascinant cum acest minunat scriitor român reușește să surprindă trăirile sufletești ale eternului feminin. Nu m-am putut abține din a mă întreba, pe parcursul romanului, ori de câte ori se întâmpla să nareze din perspectiva Lianei, cum este posibil să pătrunzi în asemenea hal în sufletul unui personaj feminin și să scoți la suprafață trăirile ascunse ale unui suflet de fată tânără, mințită și trădată, în lipsa experienței de viață, de către un bărbat mult mai experimentat în ale vieții însă cu mult mai inferior planului sufletesc al Lianei. E fascinant.
Încă o dată, prin intermediul romanului " Jar", Liviu Rebreanu își demonstrează harul scriitoricesc de necontestat.
E fascinant cum acest minunat scriitor român reușește să surprindă trăirile sufletești ale eternului feminin. Nu m-am putut abține din a mă întreba, pe parcursul romanului, ori de câte ori se întâmpla să nareze din perspectiva Lianei, cum este posibil să pătrunzi în asemenea hal în sufletul unui personaj feminin și să scoți la suprafață trăirile ascunse ale unui suflet de fată tânără, mințită și trădată, în lipsa experienței de viață, de către un bărbat mult mai experimentat în ale vieții însă cu mult mai inferior planului sufletesc al Lianei. E fascinant.
Încă o dată, prin intermediul romanului " Jar", Liviu Rebreanu își demonstrează harul scriitoricesc de necontestat.
September 27, 2020
Povestea de dragoste a unei tinere burgheze aduce in prim plan toate tonalitatile trairilor sale-de la nelinistile intense ale inceputului, precedate de indoieli si indiferenta, pana la apatia ce anunta finalul.
Incercand din rasputeri sa pastreze secretul relatiei sale, aceasta ajunge la o stare de degradare culminand cu tradarea. Nuantele sentimentelor sunt atat de expresiv redate iar ele incheie tabloul acestei povesti cu final dramatic.
Incercand din rasputeri sa pastreze secretul relatiei sale, aceasta ajunge la o stare de degradare culminand cu tradarea. Nuantele sentimentelor sunt atat de expresiv redate iar ele incheie tabloul acestei povesti cu final dramatic.
This entire review has been hidden because of spoilers.
November 23, 2025
„Jar” este una dintre acele nuvele în care simți de la primele pagini că sub text mocnește ceva mai profund decât pare. Rebreanu scrie cu o simplitate fluidă, limpede, aproape cinematografică, iar această naturalețe te conduce lin prin poveste, fără să-ți dai seama când ai ajuns la final. Atmosfera este densă, încărcată de o tensiune tainică, iar emoțiile par să curgă în straturi, ca și cum fiecare gest ar ascunde un sens nespus.
În centrul nuvelei se află o relație fragilă, care se destramă încet, fără explicații complete, lăsând loc unei melancolii ce persistă mult după lectură. Dandu apare ca un personaj frământat, sfâșiat între dorințe imposibil de împăcat și presiuni pe care nu le poate stăpâni. Trăirile lui sunt intense, nerostite și adesea contradictorii, însă tocmai acest conflict interior îl face memorabil și tragic în felul lui tăcut.
Liana, la rândul ei, este un personaj plin de lumini și umbre. O prezență care fascinează, dar care poartă în ea anumite ezitări ce devin decisive. Nehotărârea ei, felul în care caută confirmare și atenție, lipsa unei statornicii reale conferă nu doar farmec, ci și fragilitate poveștii. Rebreanu nu o judecă, ci o lasă să existe în toată ambiguitatea ei, ceea ce face ca tensiunea dintre cei doi să fie cu atât mai autentică.
Fără să caute soluții sau explicații definitive, Rebreanu construiește un tablou al sentimentelor care ard mocnit, asemeni jarului ascuns sub cenușă: pare stins, dar de fapt incandescența lui poate răsturna totul. Finalul, abrupt și crud în stilul său caracteristic, nu oferă răspunsuri complete, ci lasă cititorului spațiul de a reconstrui singur ceea ce nu s-a spus.
„Jar” este o nuvelă care se citește repede, dar se simte intens, o poveste despre fragilitatea iubirii, despre orgoliu, ezitare și despre cât de ușor se pot destrăma lucrurile atunci când două suflete nu reușesc să se întâlnească la mijloc. O lectură scurtă, dar cu ecouri lungi, care rămâne în minte ca o ardere tăcută.
În centrul nuvelei se află o relație fragilă, care se destramă încet, fără explicații complete, lăsând loc unei melancolii ce persistă mult după lectură. Dandu apare ca un personaj frământat, sfâșiat între dorințe imposibil de împăcat și presiuni pe care nu le poate stăpâni. Trăirile lui sunt intense, nerostite și adesea contradictorii, însă tocmai acest conflict interior îl face memorabil și tragic în felul lui tăcut.
Liana, la rândul ei, este un personaj plin de lumini și umbre. O prezență care fascinează, dar care poartă în ea anumite ezitări ce devin decisive. Nehotărârea ei, felul în care caută confirmare și atenție, lipsa unei statornicii reale conferă nu doar farmec, ci și fragilitate poveștii. Rebreanu nu o judecă, ci o lasă să existe în toată ambiguitatea ei, ceea ce face ca tensiunea dintre cei doi să fie cu atât mai autentică.
Fără să caute soluții sau explicații definitive, Rebreanu construiește un tablou al sentimentelor care ard mocnit, asemeni jarului ascuns sub cenușă: pare stins, dar de fapt incandescența lui poate răsturna totul. Finalul, abrupt și crud în stilul său caracteristic, nu oferă răspunsuri complete, ci lasă cititorului spațiul de a reconstrui singur ceea ce nu s-a spus.
„Jar” este o nuvelă care se citește repede, dar se simte intens, o poveste despre fragilitatea iubirii, despre orgoliu, ezitare și despre cât de ușor se pot destrăma lucrurile atunci când două suflete nu reușesc să se întâlnească la mijloc. O lectură scurtă, dar cu ecouri lungi, care rămâne în minte ca o ardere tăcută.
March 21, 2022
Prima carte scrisă de Liviu Rebreanu pe care eu am citit-o este romanul Ion, de care mai tot românul a auzit. Apoi a urmat Răscoala, Ciuleandra și acum romanul Jar. Toate mi-au plăcut extrem de mult. Revenind la romanul de care vreau să vă vorbesc eu acum, trebuie să vă spun că romanul l-am ales întâmplător de pe un raft de anticariat. M-a atras titlul, iar asocierea dintre acest titlu și Rebreanu am simțit-o ieșită din comun. Așa că am zis că trebuie musai să iau cartea și să o citesc.
https://www.stildescriitor.ro/2014/12...
https://www.stildescriitor.ro/2014/12...
November 15, 2019
"Nimic nu e mai putin logic ca viata!"
July 6, 2022
finalul❤
July 27, 2022
"Mi-ai otrăvit sângele și nu mai pot fără otrava ta..."
February 12, 2023
,,Când era singură îl simțea mereu alături, imaginea lui îi juca necontenit în ochi atât de vie încât uneori îi venea să întindă mâinile și să-l îmbrățișeze.”
May 9, 2023
finalul parca mi a lăsat un gol in suflet
September 1, 2025
“Constata pentru întâia oară că, în realitate, omul, ca și toate vietățile pâmântului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătatea individuală. Omul e un univers închis cu legile-i proprii care-i comandă viața efemeră, tot atât de departe de ceilalți oameni ca și un astru de ceilalți aștri, fără nici un mijloc de comunicare reală cu nimeni. Iluzia comunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești, când deodată îți dai seama că nici părinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate nici ajuta, nici măcar înțelege…”
This entire review has been hidden because of spoilers.
October 23, 2025
O experiență superbă, tipic Rebreanu, dar cu deznodământ foarte evident
July 28, 2025
„Nimic nu este mai puțin logic ca viața!”
July 27, 2025
✧𝀈❀
❀ Rating: 5✯
❀ Nr. pagini: 212
❀ Dată la care a fost lecturată: 25-27 iulie 2025
❀ Format: E-book + fizic
❀ Status: terminată
𝀈✵🎕✵𝀈
✧𝀈❀Gânduri:
„Jar” îmi dovedește, precum mi-a dovedit și „Ciuleandra”, că proza lui Rebreanu este deosebită. Șirul poveștii ți se scurge parcă printre degete și, cât ai clipi, ai trecut printr-o mie de suferințe și bucurii alături de personajele bine insinuate.
Acest mic roman este îndrăgit atât de bunica, cât și de mama mea, iar la recomandarea lor, l-am luat în mână pentru a mă pregăti emoțional să continui cu lectura operelor horror de bac. Pot spune că mi-a plăcut enorm inima Lianei, transpusă de scriitor atât de bine pe hârtie.
Desigur, viziunea unui București interbelic, ce găzduiește o familie în al cărei sân o domnișoară trăiește o iubire eternă, arzătoare, a fost sublimă. Caracterul tragic al finalului m-a dus cu gândul la Goethe, „Suferințele tânărului Werther”. Cu toate că a fost previzibil, nu mi-a displăcut câtuși de puțin. Clișeic? Posibil. De neuitat? Cu siguranță.
M-am găsit dând fila una după alta cu sufletul nerăbdător, dorind să descopăr din ce în ce mai multe din povestea asta de dragoste. Păcat că acesta este unul dintre romanele mai puțin cunoscute ale autorului.
Ce să mai? Romanul îl cinstesc alăuri de „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu, un alt favorit de-al meu.
5 steluțe!!!
𝀈✵🎕✵𝀈
❀ Rating: 5✯
❀ Nr. pagini: 212
❀ Dată la care a fost lecturată: 25-27 iulie 2025
❀ Format: E-book + fizic
❀ Status: terminată
𝀈✵🎕✵𝀈
✧𝀈❀Gânduri:
„Jar” îmi dovedește, precum mi-a dovedit și „Ciuleandra”, că proza lui Rebreanu este deosebită. Șirul poveștii ți se scurge parcă printre degete și, cât ai clipi, ai trecut printr-o mie de suferințe și bucurii alături de personajele bine insinuate.
Acest mic roman este îndrăgit atât de bunica, cât și de mama mea, iar la recomandarea lor, l-am luat în mână pentru a mă pregăti emoțional să continui cu lectura operelor horror de bac. Pot spune că mi-a plăcut enorm inima Lianei, transpusă de scriitor atât de bine pe hârtie.
Desigur, viziunea unui București interbelic, ce găzduiește o familie în al cărei sân o domnișoară trăiește o iubire eternă, arzătoare, a fost sublimă. Caracterul tragic al finalului m-a dus cu gândul la Goethe, „Suferințele tânărului Werther”. Cu toate că a fost previzibil, nu mi-a displăcut câtuși de puțin. Clișeic? Posibil. De neuitat? Cu siguranță.
M-am găsit dând fila una după alta cu sufletul nerăbdător, dorind să descopăr din ce în ce mai multe din povestea asta de dragoste. Păcat că acesta este unul dintre romanele mai puțin cunoscute ale autorului.
Ce să mai? Romanul îl cinstesc alăuri de „Lorelei”, de Ionel Teodoreanu, un alt favorit de-al meu.
5 steluțe!!!
𝀈✵🎕✵𝀈
December 28, 2022
”I can’t live without you! You have poisoned my blood and I can no longer live without your poison..”
Although the plot of the novel is simple and its themes are overdone, Embers is still interesting from the perspective of the atmosphere of interwar Bucharest. The prevailing theme is that of unrequited love – Liana, a naïve girl who has always been assured by her family that she’s the most beautiful and smart girl, meets Dandu, a lieutenant in aviation.
Right from the beginning, Dandu behaves shamelessly with Liana, coming uninvited to one of her parties. A few dances later, he whispers in her ear, asking when she could come to his apartment. Although she never liked military men, Liana starts to feel attracted to Dandu and after a short period of courtship, Liana falls head over heels in love.
Her friends try to warn her about Dandu’s easy-going nature, but Liana feels like she knows better. Even when Dandu gives her serious reasons to doubt his intentions, she still makes excuses and clings to hope. What was previously a life built on a sturdy foundation, crumbles under the pressure and suffering from love - that kind of love that starts as embers only to transform over time into a devastating fire that engulfs everything. **** stars
Although the plot of the novel is simple and its themes are overdone, Embers is still interesting from the perspective of the atmosphere of interwar Bucharest. The prevailing theme is that of unrequited love – Liana, a naïve girl who has always been assured by her family that she’s the most beautiful and smart girl, meets Dandu, a lieutenant in aviation.
Right from the beginning, Dandu behaves shamelessly with Liana, coming uninvited to one of her parties. A few dances later, he whispers in her ear, asking when she could come to his apartment. Although she never liked military men, Liana starts to feel attracted to Dandu and after a short period of courtship, Liana falls head over heels in love.
Her friends try to warn her about Dandu’s easy-going nature, but Liana feels like she knows better. Even when Dandu gives her serious reasons to doubt his intentions, she still makes excuses and clings to hope. What was previously a life built on a sturdy foundation, crumbles under the pressure and suffering from love - that kind of love that starts as embers only to transform over time into a devastating fire that engulfs everything. **** stars
June 9, 2025
"Jar" este o poveste de dragoste cum sunt multe altele în literatura română. Modul cum e scrisă povestea pare să fie un mod diferit, întrerupt. Aproximativ 70 de pagini ne sunt prezentate personajele pe parcursul a vreo 2 zile timp în care facem cunoștință cu tot mediul ambiental, cu multe minusuri și cu câteva plusuri ale celor care compun acest roman. Apoi, acțiunea accelerează în câteva pagini ducându-ne în câteva luni de întâmplări care afectează mai mult sau mai puțin personajele, pentru ca jumătate din roman să se petreacă acea introspecție a personajului principal specifică lui Liviu Rebreanu. Deși mi s-a părut că acțiunea a fost puțin grăbită, spre final am înțeles de ce a fost scrisă astfel.
PS: Dacă nu ați mai citit romanul, și citiți chiar această versiune, evitați cuvântul înainte al ediției care vă relevă cu nonșalanță exact ceea ce se întâmplă la final.
PS: Dacă nu ați mai citit romanul, și citiți chiar această versiune, evitați cuvântul înainte al ediției care vă relevă cu nonșalanță exact ceea ce se întâmplă la final.
July 2, 2020
Câteva citate extrase din carte, care m au făcut să îi dau 4 stele acestui roman:
"Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea e o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc"
(idee care apare și în "Mărturisire")
"... omul, ca toate vietățile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătatea individuală."
"Iluzia comunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești, când deodată îți dai seama că nici părinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate ajuta, nici măcar înțelege"
"Iubirea nu e un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea e o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc"
(idee care apare și în "Mărturisire")
"... omul, ca toate vietățile pământului, a fost condamnat să trăiască singur, fiindcă existența nu e posibilă decât în singurătatea individuală."
"Iluzia comunității cu alți semeni te înșeală numai până în momentul unei mari zdruncinări sufletești, când deodată îți dai seama că nici părinții, nici frații, nici prietenii, nimeni nu te poate ajuta, nici măcar înțelege"
July 9, 2024
Este îngrijorător cât de mult m-am regăsit în cuvintele și naivitatea Lianei
February 23, 2025
,,-Nimic nu e mai puțin logic ca viața!"
Displaying 1 - 30 of 33 reviews