Noul volum al Florinei Ilis este, precum cartea lui Moise, un „recensămînt” al unui popor aflat pe drumul prin pustiul adesea ostil al unei istorii potrivnice. Construit pe structura Numerilor – carte despre ascultare și răzvrătire, despre pocăință și binecuvîntare –, romanul este o sinecdocă a destinului României, ambiționîndu-se să cuprindă cît mai multe evenimente cruciale ale secolului XX și să sintetizeze o etno-istorie perfect verosimilă. Printr-o tehnică insolită, naratorul își provoacă personajele să-și depene amintirile pentru a reconstitui un arbore genealogic secular, adînc înfipt în pămînt, plăsmuit din imaginație, pe ramuri cu nume pe care istoria nu le-a înregistrat, cu destine intersectate, aflate sub semnul iubirii, al bucuriei, al nașterii și al morții, dar și al trădării, al minciunii și compromisului. Nonconformistă față de rigorile epicului tradițional, puterea de seducție a Cărții numerilor stă în varietatea personajelor și a întîmplărilor în care oricine poate identifica profiluri, personalități și experiențe din istoria personală.
„Dacă, din lipsă de documente scrise, date fiind împrejurările, voi imagina acolo unde informațiile prea puține nu-mi ajung, cititorul, îngăduitor, mă va ierta, fiindcă în cartea numelor, pentru ca numele să nu se topească în uitare, devenind asemeni crucilor înnegrite de timp, strîmbe și mute, m-am străduit să iscodesc oamenii și lucrurile, făcînd din nimic și cîteva metafore mai mult și, sporind cu toate cîte le-am auzit și le-am crezut, voi face ca și puținul despre neamul meu și despre neamul nostru să nu se piardă și să nu fie de pagubă celor ce vin. Fără a uita totuși că nu fac altceva decît literatură, voi apela la cercetare și documente doar cît să nu omor povestea și, pentru a înainta puțin cîte puțin în trecutul care nu-mi dă pace, mă voi lăsa în voia plăcerii de a povesti și mă voi servi de amintirile tuturor, nădăjduind să aflu cît mai mult, toate detaliile, chiar corelațiile nevăzute, secrete, care există între lucruri și pe care, la o privire prea grăbită sau numai obiectivă, nu le observăm.” (Florina Ilis)
Florina Ilis is a member of a generation of prose writers who have gained recognition during the last few years. She has published a collection of haikus, Haiku şi caligrame (Haiku and Calligrammes, 2000), followed by two novels, both favourably received by literary critics and readers alike : Coborîrea de pe cruce (The Descent from the Cross, 2001) and Chemarea lui Matei (The Calling of Matthew, 2002). However, the book that has gained her most fame is Cruciada copiilor (The Children’s Crusade), published by Cartea Românească in 2005. The novel was deemed to be the most important Romanian literary work published in 2005, obtaining numerous prestigious awards and positive reviews in the the literary press. Florina Ilis recently published the novel Cinci nori coloraţi pe cerul de răsărit (Five Coloured Clouds in the Eastern Sky, 2006) at Cartea Românească.
O trecere prin istoria Romaniei a secolului XX, urmarind firul a catorva familii legate prin sange, intamplari, iubiri, vrajmasii. Mi-a adus aminte de alta carte pe care am apreciat-o si care traverseaza istoria Chinei urmarind destinul unui personaj, “obosit de viata, obosit de moarte”.
C'était long et compliqué, pour finalement pas tant de moments qui m'ont happés. C'est la grande histoire d'un village, de familles interreliées de tous les bords dans la Roumanie du début du siècle jusqu'à aujourd'hui. D'un point de vue historique, c'était très intéressant, mais je me perdais dans la flopée de personnages et de lieux que je ne connais pas : c'est culturellement trop loin de nous pour que ça se lise bien je crois. Un 2,5 arrondi à 3.
O carte impresionantă prin tot ceea ce autoarea a realizat: prin construcție, scriitură, stil, poveste, limbaj, repere istorice. Demult nu mi s-a mai întâmplat ca aproape șase sute de pagini să treacă așa de repede și să lase atâta bucurie în urmă.
Un vibrant zoom-in în România secolului XX, un roman care ne arată o altă posibilitate de a ne reconecta la istoria noastră. Istoria nu mai este un text rece într-un manual de școală, ci poveste, destine umane pline de viață și culoare, îmbinare de fragmente într-un puzzle care pe mine m-a invitat la o re-asumare a strămoșilor, văzându-le mai bine umanitatea, în pathos, în iubire, în trădare și în pierdere deopotrivă.
„Afară era foarte cald, ora la care ai impresia că fie timpul a încremenit, fie orele s‑au topit ca nişte bomboane de ciocolată şi s‑au prelins afară din ceasornic.”