Am fost un copil reusit? Candoarea noastra ne tolereaza un timp. Dupa care ne risipeste. Dar nu ne paraseste niciodata.
O colectie de amintiri ale scriitorului Octavian Soviany.
Incursiunile in copilarie scot la iveala amintiri adanci, unele pe care le credeai poate demult uitate, dar care au avut o insemnatate aparte in formarea identitatii tale. Povestile lui Octavian Soviany din Am fost un copil reusit? te transporta nu doar in lumea anilor ’50 – ’60 ai unui Brasov astazi disparut complet sau, oricum, nerecognoscibil, ci si in universul tau, odata plin de candoare si magie. Cu mult umor, dar si cu o doza semnificativa de nostalgie, calatoria lui Octavian Soviany in propria sa copilarie te va face sa-ti revezi primii ani ai vietii cu alti ochi si sa te intrebi ce fel de om ai devenit sau cum ai ramas fata de lumea din jur, in perpetua miscare.
A debutat editorial cu volumul de versuri Ucenicia batrinului alchimist (Dacia, 1983). De-a lungul anilor a colaborat la principalele reviste literare din Romania. Este membru al Uniunii Scriitorilor din 1995. A publicat poezie (Cartea lui Benedict – Vinea, 2002; Alte poeme de moda veche – Pontica, 2004; Scrisori din Arcadia – Paralela 45, 2005; Dilecta – Cartea Romaneasca, 2006; Marii oameni ai revolutiilor – editie samizdat, seria no name, 2009), romane (Textele de la Monte Negro – Pontica, 2003; Viata lui Kostas Venetis – Cartea Romaneasca, 2011), teatru (Cinci poeme dramatice – Palimpsest, 2005) si critica (Apocaliptica textului – Palimpsest, 2008; Cinci decenii de experimentalism. Compendiu de poezie romaneasca actuala – Casa de pariuri literare, 2011). Detine trei premii ale Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pentru poezie si critica (1994, 2000, 2008). A fost tradus in franceza, engleza, spaniola, germana, italiana, maghiara, polona, slovena, bulgara.
Mă-ncearcă mixte sentimente la finalul lecturii. Mi-a plăcut, cred, pe-atât de mult pe cât m-a întristat. Amintirile și emoțiile mele din copilărie, pe care le consideram speciale întrucât erau ale mele, le-am găsit (într-o oarecare măsură, doar, evident) scrise și povestite de către un străin. E drept că mi-a devenit foarte simpatic acest străin, tocmai din această cauză, dar, totodată, "lumea s-a desvrăjit", parcă, exact așa cum spune și el.
Apoi, se pare că întotdeuna am avut o înclinație spre nostalgii, iar Soviany evocă amintirile cu ceva nostalgie care mă încântă și mă îmbie la o plăcută procrastinare la fel de mult precum mă întristează și mă îndeamnă să simt că ceva ce-a fost se duse pentru totdeauna, iar ceva ce-aștept să reîntâlnesc voi regăsi doar niciodată.
Soviany povestește amintirile pe care le consideră a fi, teoretic, la doar un pas distanță de banalitate, cu atât de multă frumusețe literară și cursivitate și reușește să redea în paginile cărții aura de magie despre care spune că-i impresurează memoriile, încât aproape că mă face să-mi doresc să pot trăi, printr-o nu-știu-ce magie, în lumea copilăriei sale. Citindu-i cartea, m-aștept să ies din apartament mâine dimineață și să calc direct în curtea ferecată cu lacăte a casei din copilăria lui.
"Am scris aceste câteva aminintiri din copilărie fără intenția de a face literatura" - Octavian Soviany, aprob afirmația eu de la pag 47 m-am oprit nu pot termina o carte scrisa așa, sorry not sorry 🙈
O carte plină de candoare, nostalgie, umor. Nu știu dacă aș fi gustat-o atât de mult dacă nu eram din Brașov. Pe lângă copilăria autorului, mi-a plăcut mult să citesc despre Brașovul care a murit înainte ca eu să mă nasc. Mi-am dorit de mult timp să citesc o carte care să se desfășoare într-un spațiu față de care să mă simt atât de legată. Mi-a plăcut mult și finalul, pe cât de trist, pe atât de firesc și, din păcate, necesar.
Mi-a insuflat si mie nostalgie, mi-am amintit şi eu de clasa I, de prima dată când am fost fascinată de instrumentele de scris, de cerneală şi de mirosul caietelor şi cărților. Apoi primele descoperiri despre lume şi dezvrăjirea menționată, când elucidarea misterelor dezvăluie mai degrabă o viaţă ce fusese atrăgătoare doar prin taina cu care se prezenta.
Am fost un copil reușit? de Octavian Soviany (Hyperliteratura, 2018) face parte din ciclul ”mie îmi place mult acest autor”, drept pentru care am cam citit tot ce a scris stimabilul în chestiune.
Doar că este prima dată când citesc ceva atât de autobiografic din partea lui. Care scriitură, care orice scriitură din zona asta nostalgico-melancolico-nușcum, aduce cu sine multă realitate.