Supuse sau rebele: două versiuni ale feminităţii

by Aurora Liiceanu

Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald par sa aiba In comun un singur amIndoua au fost casatorite cu scriitori celebri. In rest, sInt complet Hadley e o femeie care a asimilat valorile mediului din care provine si nu Isi doreste decIt o viata linistita alaturi de sot si de copii; Zelda e autonoma, excentrica, Incalca toate regulile si Incearca mereu sa se desprinda de personajele feminine create de celebrul ei sot, care o foloseste ca sursa de inspiratie pentru cartile sale. ComparInd personalitatile si relatiile lor cu partenerii de cuplu, Aurora Liiceanu ne arata ca Hadley si Zelda reprezinta de fapt doua tipuri feminine pe care le putem recunoaste cu usurinta si astazi, daca privim atent In jurul nostru.

Genres: Nonfiction, Audiobook

240 pages, Paperback

First published January 1, 2013

About the author

Aurora Liiceanu este o specialistă română în psihologie, autoare a unor lucrări în acest domeniu.A lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent, este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române.

A fost căsătorită cu scriitorul Gabriel Liiceanu.

Reviews

[Lavinia]

Am citit Prin perdea acum cîțiva ani, victimă a unei recenzii bune ce sînt, și mi-a plăcut destul de mult. Recunosc că am uitat în totalitate stilul (sau lipsa lui) autoarei, m-a interesat informația.

Am primit cartea cadou și m-am apucat imediat de ea, pentru că e subțirică și scrisă cu un font generos (și-am lăsat-o baltă pe Amy Tan care scrie infinit mai bine, dar na...). Citisem deja care e premisa cărții - două versiuni ale feminității, ilustrate prin viețile lui Hadley Richardson, prima soție a lui Hemingway (supusa) și Zelda Fitzgerald, unica soție a lui Scott (rebela) - știam și că autoarea face o mulțime de referiri la The Paris Wife, dar, DAR, nu mi-am imaginat că va povesti întreaga carte, ca un școlar căruia i se cere să facă un comentariu la romanul X. Și cînd spun școlar și comentariu, chiar vreau să subliniez că AL nu depășește stadiul ăsta. OK, e drept, are ceva bibliografie la bază, pe care o menționează clar la început, dar, DAR, lipsa stilului e atît de pregnantă, frazele care introduc un subiect pentru a fi imediat abandonat în paragraful următor atît de enervante, încît te întrebi ce-o fi fost în capul editorului cînd a acceptat să-i publice cartea. Intuiesc aici două posibile explicații: a) notorietatea autoarei și b) un an fast pentru tot ce ține de Fitzgerald (și Hemingway, prin asociere) - o nouă versiunea cinematografică a The Great Gatsby, plus cîteva cărți dedicate cuplului Scott-Zelda, lucru care, prin extensie, ar putea fi un avantaj pentru cartea Aurorei Liiceanu și implicit a editurii.

S-ar putea să mă înșel, îmi doresc să mă înșel, dar, citiți The Paris Wife pentru a o cunoaște pe Hadley și relația ei cu Hemingway, citiți romanele lui Scott și multele cărți dedicate Zeldei pentru a o cunoaște pe ea. Ce face AL e să povestească (foarte slab!) viețile celor două, întîmplări care au avut loc sau se presupune că, și foarte, foarte puține observații (psihologice) personale și comparații între cele două - lucru la care eu mă așteptam, evident, de la un psiholog.
Deci nu dați banii.

[Raluca · Rating 1 out of 5]

În magazinaşul de 2 pe 2 din aeroport aveau cam toate Coelho-urile şi cărticica asta. Semn bun, dar n-aveam chef să mă cert iar cu stewardesele privind închiderea Kindle-ului.
Nu faceţi greşeala. Pasămite (sau voit) un fel de analiză a două arhetipuri feminine pe baza a două exemple (prima soţie a lui Hemingway şi Zelda Fitzgerald), cărticica asta nu-i nici biografie, nici psihologie, nici măcar text coerent. Limbajul e sec, singurele fragmente mai interesante fiind anecdotele transcrise din cărţile (sper, mai faine) pe care le-a folosit ca documentare. Multe lucruri se repetă, uneori chiar formulate la fel, de pe o pagină pe cealaltă.
Per total, e un fel de schiţă a ceva ce ar fi putut fi interesant, dar care lasă impresia că a fost scrisă în mai puţin timp decât recenzia asta. A mai şi costat 10 euro, da-mi-aş palme.

[elena bratu · Rating 4 out of 5]

Cartea am ales-o doar pentru autor, nu am avut nici un fel de asteptari de la continut. M-am bucurat sa ma reintalnesc in paginile ei cu Hadley, prima sotie a lui Hemingway. Am cunoscut-o pe Hadley citind "Sotia din Paris" a Paulei McLain si m-a impresionat teribil povestea ei. In prima parte a cartii, Aurora Liiceanu o descrie de Hadley in detaliu, in acelasi timp explicand si analizand toti cei 5 ani de casatorie, relatia de cuplu si toate actiunile care au dus la despartirea lor. In antiteza cu Hadley este descrisa Zelda Fitzgerald, sotia lui Scott F. Fitzgerald. Despre aceasta din urma nu stiam mai nimic asa ca descoperind-o in paginile cartii a fost o surpriza placuta. Multe din trasaturile si comportamentul Zeldei par sa fie cele ale femeii moderne: nonconformista, rebela si mereu in cautarea independentei.

[Izzie · Rating 1 out of 5]

Prima (şi ultima) întâlnire cu Aurora.

[Claudia Samoilă · Rating 2 out of 5]

Linia temporală este dezastruoasă. 1.5

[Alexandra · Rating 2 out of 5]

Cartea promitea mult. Am luat-o cu mine la mare acum vvreo doi ani, am cărat-o prin genți, pur și simplu sigură că e ceva acolo care merită toată atenția mea. Fiindcă subiectele Hadley Richardson, Zelda Fitzgerald, anii 20, studii arhetipale feminine, analiză făcută de un psiholog deja de renume - toate lucrurile astea invitau la o lectură captivantă.

Ceva în stilul autoarei totuși nu s-a prins de mine. Sunt sincope, mi se pare că unele gânduri sunt aruncate în fugă, neimplicat, sunt judecăți de valoare parcă făcute malițios pe alocuri - mai ales vizavi de caracterul relativ tern al personalității lui Hadley. Strict personal cred că m-a iritat cel mai mult faptul că, deși sunt menționate acele trimiteri la alți biografi care au tratat viețile acestor două femei în detaliu și nu mă îndoiesc deloc de faptul că Aurora Liiceanu s-a documentat temeinic înainte de a scrie cartea, simt puternic că peste tot sunt imaginate niște reacții ale lui Hadley și ale Zeldei, că sunt speculate doar pentru culoare unele sentimente ale acestor două femei, sentimente care nimeni în afară de ele, nici mamele lor, nici biografii, n-ar fi avut cum să le cunoască. Și nu e nimic în neregulă în general cu ficțiunea istorică. Dar e ceva care mă face puternic să simt că-mi pierd timpul când se presupune că citesc non-ficțiune, mai mult, analiză psihologică și eseu. Deci asumându-mi contextul personal și limitările mele de percepție, multe pasaje din carte mi s-au părut improvizate absent, ca să zic așa.

Mi-a plăcut partea cu Zelda, mai ales fiindcă simt că și autoarei i-a plăcut mai mult să scrie despre Zeldia (mai ales povestea cu Blândețea Nopții, romanul care mi-a plăcut și mie cel mai mult din bibliografia lui Fitxgerald).

[Cristina Purcar-Reis · Rating 2 out of 5]

O carte ce presupun ca se vrea o mixtura intre biografie si analiza psihologica, si ajunge mai degraba sa dea in fictiune istorica. Autoarea pare sa se fii documentat temeinic pe tema celor doua femei despre care scrie - Hadley Hemingway si Zelda Fitzgerald, si din cauza asta mi-e imposibil de inteles fixatia ei de a inventa dialoguei si ganduri pe care sa le fii avut cele doua (dar care sunt evident imaginate, fapt confirmat prin folosirea excesiva de “poate…”). Cu ce scop, nu am prea inteles, dar tind sa cred ca pentru a completa o lectura pseudo-analitica a doua femei care par cu adevarat interesante, dar pe care autoarea reuseste sa le simplifice in niste arhetipuri pe alocuri extrem de anoste. Pe langa asta, repetitiile narative si trimiterile aproape patologic repetate la Ortega y Gasset mi-au parut cel putin extenuante. M-a intrigat titlul, mi-am amintit si cat imi placea Aurora Liiceanu cand eram mai tanara, dar cartea asta m-a cam convins sa ma opresc aici cu cartiile autoarei.

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

Pe alocuri mi s-a părut că stilul fluctuează (oricum e scrisă într-un mod informal, de parcă autoarea ar sta cu tine de vorbă la o cafea - ceea ce nu-i neapărat rău, dar parcă un studiu feminist asupra a două dintre personalitățile feminine ale literaturii secolului 20 ar merita o abordarea mai robustă).

În rest, ce găsim aici e basically o biografie a două dintre cele mai tumultuoase căsnicii ale unor mari scriitori, din perspectivele soțiilor lor - supusa Hadley Hemingway și rebela Zelda Fitzgerald - cu mici inserții psihologice și păreri mai mult sau mai puțin avizate.
Nu e rea, dar putea fi mai bună.
3,5/5*

[Iuliana Stăniloiu Apafi]

Recomand !

[Elena Câdă · Rating 2 out of 5]

If I hear one more Ortega y Gasset quote I’m gonna fking barf. This was not a very insightful book

[Derodidymus · Rating 3 out of 5]

3.5⭐
interesanta lectura, nu ma asteptam sa fiu atat de interesata de viata celor doua. m-a facut curioasa de titlurile mentionate ca bibliografie/inspiratie.

[Bookaholic]

Am citit cîteva dintre cărţile Aurorei Liiceanu, mai ales dintre cele publicate mai de curînd şi am continuat să le citesc din cel puţin două motive: pentru bizareria poveştilor de viaţă despre care scrie şi pentru că m-a interesat parcursul femeile cărora le face cîte un mini-portret, de regulă centrat pe o trăsătură dominantă de caracter.

În Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii, Aurora Liiceanu se ocupă de două femei ale căror biografii par la poli opuşi: Hadley Richardson, cunoscută pentru că a fost prima soţie a lui Ernest Hemingway şi Zelda Fitzgerald, un personaj excentric, cu o viaţă tumultoasă, cu varii manifestări artistice, între care un roman (Save me the Waltz) parţial cenzurat de mai celebrul ei soţ, Scott Fizgerald.

Hadley ar fi aşadar „supusa“, femeia de casă care nu are alte ambiţii în afară de cele ale soţului, iar Zelda, rebela, cea care ajunge să se autodistrugă tot încercînd să iasă din orice fel de formă care i-ar fi putut bloca instinctul de a se exprima ca individualitate. (cronică: http://bookaholic.ro/aurora-liiceanu-...)

[Ioana · Rating 2 out of 5]

The topic is interesting, but the writing does not flow. Although the style is not dry, it's not captivating either. It's like the author has not really decided whether she wants to invest herself in the story, and add something of herself in the interpretations, or remain professionally detached.
More of my thoughts about this book here (in Romanian) http://cartilemele.wordpress.com/2013...
This Femei celebre pe divan is a very well written book about how some famous women might have been psychoanalysed. I recommend it.

[Diana Guja · Rating 2 out of 5]

Eu personal ma asteptam la ceva mai mult de la "Supuse sau rebele", poate din cauza ca sotiile celor doi mari scriitori imi erau deja cunoscute, desi pe Zelda o cunosteam inr-o masura mai mica. Desi mie mi-a lipsit ceva in aceasta carte, o recomand spre lecturare mai ales celor care au citit deja oprea lui Hemingway si, cu precadere, The Moveable Feast (Paris est un fete), jurnalul parizian a lui Hemingway, publicat postum. Or, cartea de fata este un fel de unghi de vedere feminin a ceea ce s-a intamplat la Paris. Iar daca l-ati citit deja pe Scott Fitzgerald, dupa "Supuse sau rebele" veti dori negresit la reveniti la el, sa-l recititi. Si o veti face cu alti ochi. Va asigur... Mai mult aici http://alobebe.md/supuse-sau-rebele-d...

[Bibliotraveller · Rating 5 out of 5]

"Dacă Hadley mi-era clara, dacă despre ea eram sigură că reprezenta femeia devotată, născută și trăită în ideea de familie, pentru care iubirea însemna fuziunea intr-un cuplu, Zelda mi se părea opusul ei. Viața lui Hadley a fost cea a unei femei supuse, viața Zeldei a fost cea a unei femei autonome, chiar rebele. Hadley a asimilat total valorile mediului ei, Zelda a încălcat constrângerile si s-a depărtat de reguli și norme. (...). Nicio femeie n-ar trebui să se căsătorească cu un bărbat care și-a urat mama".

[Laura Book Binge Blog · Rating 3 out of 5]

A simple book offering a thorough perspective on the lives of these two women. It did its job, opened my appetite for more.

[Mariana · Rating 3 out of 5]

„Nicio femeie n-ar trebui să se căsătorească cu un bărbat care și-a urât mama.” (Martha Hemingway)