What do you think?
Rate this book
Gesta Hungarorum
Simon of K�za was a court cleric of the Hungarian King, Ladislas IV (1272-1290). He travelled extensively in Italy, France and Germany and culled the epic and poetic material from a broad range of readings.
Written between 1282-1285, the Gesta Hungarorum is an ingenious and imaginative historical fiction of prehistory, medieval history and contemporary social history. The author divides Hungarian history into two periods: Hunnish-Hungarian prehistory and Hungarian history, giving a division which persisted in Hungary up to the beginnings of modern historiography. Simon of K�za provides a vivid retelling of the well known Attila stories, using such lively prose as - ".the battle lasted for 15 days on end, Csaba's army received such a crushing defeat that very few of the Huns or the sons of Attila survived, the river Danube from Sicambria as far as the city of Potentia was swollen with blood and for several days neither men nor animals could drink the water." The book is also significant because of the author's legal-theoretical framework of corporate self government and constitutional law, inspired by French and Italian sources and practice, which made this chronicle become an integral part of Hungarian historiography.
Written between 1282-1285, the Gesta Hungarorum is an ingenious and imaginative historical fiction of prehistory, medieval history and contemporary social history. The author divides Hungarian history into two periods: Hunnish-Hungarian prehistory and Hungarian history, giving a division which persisted in Hungary up to the beginnings of modern historiography. Simon of K�za provides a vivid retelling of the well known Attila stories, using such lively prose as - ".the battle lasted for 15 days on end, Csaba's army received such a crushing defeat that very few of the Huns or the sons of Attila survived, the river Danube from Sicambria as far as the city of Potentia was swollen with blood and for several days neither men nor animals could drink the water." The book is also significant because of the author's legal-theoretical framework of corporate self government and constitutional law, inspired by French and Italian sources and practice, which made this chronicle become an integral part of Hungarian historiography.
341 pages, Hardcover
First published July 1, 1999
1 person is currently reading
57 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
Read
December 31, 2025Editie citita: Gesta Hungarorum - Cronica Notarului anonim al regelui Bela - Faptele Ungurilor - Tradusa din limba latina de Mihail Besan (1899)
XXIV
Și când au petrecut acolo mai mult timp, atunci Tuhutum, tata lui Horea, precum era bărbat viclean, când a audit dela locuitori despre bunătatea pământului dincolo de pădure, unde stăpânia Gelou, cutare Blac, a început a dori aceasta, că dacă s’ar putè din grația domnului seu, să câștige pentru sine și pentru următorii sei pământul dincolo de pădure, precum s’a și întâmplat după aceasta mai târdiu, pentrucă pământul dincolo de pădure l-au stăpânit următorii lui Tuhutum pănă la timpul regelui Stefan cel sfânt, și l-ar fi stăpânit și mai departe, dacă tinerul Gyla, cu doi fii ai sei, cu Bivia și Buona, ar fi voit să fie credincioși, și dacă n’ar fi lucrat totdeauna contra sfântului rege, precum se va spune în următoarele.
XLV
Și înainte de a se întâmpla aceasta să trimită oștire contra ducelui Glad care stăpânea delà fluviul Morus până la fortăreața Horom, din a cărui seminție s’a născut mai târcliu Ohtum, pe care l-a omorît Sunad.
...și și-au așezat oastea lângă vadul năsipos,
și când voiau să treacă apa Timișului, a eșit înaintea lor Glad, din a cărui seminție s’a născut Ohtum, ducele acelei patrie cu mare oaste călărașă și pedeastră cu ajutorul Cumanilor, Bulgarilor și a Blacilor (blach, vlach, valach, român).
LI
Trecând însă câte-va dile, ducele Arpad și nobilii sei, după sfătuire comună, au trimes oștire contra lui Menumorout, ducele Bihorului, la care oștire s’au numit de principi și conducetori Usubuu și Velec,
cari plecând de pe insulă, călărind peste năsip, au notat peste fluviul Tisa în portul Beuldu. Și de aicea călărind pelângă fluviul Couroug, și-au așezat oastea, și toți Secuii, cari la început erau popoarele regelui
Athila, audind de vestea lui Usubuu, au venit pacinici înaintea lor, și le-au dat de bună voie în chizeșie pe pruncii lor, cu diverse daruri, și au început a se lupta în frunte înaintea oastei lui Usubuu contra lui Menumorout, și îndată au trimis ducelui Arpad pe fii Secuilor, și ei, mergând Secuii înainte, au început a călări contra lui Menumorout, au notat peste fluviul Cris la muntele Cerbilor (Szarvas), și de aici călărind pe lângă fluviul Tekereu (Tekerö), și-au așezat oastea.
LII
Iar ducele Arpad, după consfătuirea nobililor sèi, plăcându-i a lăudat însărcinarea lui Menumorout, si când a audit că fiica lui Menumorout ar fi de o etate cu fiul seu Zulta, n’a voit să amâne rugarea lui
Menumorout, și a primit fiica de soție lui Zultu, dimpreună cu toate ce îi s’au promis. Și trimițând soli la Usubuu și Velec, ca serbându-se nunta,
să primească pe fiica lui Menumorout de soție lui Zulta, fiului seu, și să aducă cu sine pe fii locuitorilor dati chizeșie și fortăreața Byhor să o dee lui Menumorout.
XXIV
Și când au petrecut acolo mai mult timp, atunci Tuhutum, tata lui Horea, precum era bărbat viclean, când a audit dela locuitori despre bunătatea pământului dincolo de pădure, unde stăpânia Gelou, cutare Blac, a început a dori aceasta, că dacă s’ar putè din grația domnului seu, să câștige pentru sine și pentru următorii sei pământul dincolo de pădure, precum s’a și întâmplat după aceasta mai târdiu, pentrucă pământul dincolo de pădure l-au stăpânit următorii lui Tuhutum pănă la timpul regelui Stefan cel sfânt, și l-ar fi stăpânit și mai departe, dacă tinerul Gyla, cu doi fii ai sei, cu Bivia și Buona, ar fi voit să fie credincioși, și dacă n’ar fi lucrat totdeauna contra sfântului rege, precum se va spune în următoarele.
XLV
Și înainte de a se întâmpla aceasta să trimită oștire contra ducelui Glad care stăpânea delà fluviul Morus până la fortăreața Horom, din a cărui seminție s’a născut mai târcliu Ohtum, pe care l-a omorît Sunad.
...și și-au așezat oastea lângă vadul năsipos,
și când voiau să treacă apa Timișului, a eșit înaintea lor Glad, din a cărui seminție s’a născut Ohtum, ducele acelei patrie cu mare oaste călărașă și pedeastră cu ajutorul Cumanilor, Bulgarilor și a Blacilor (blach, vlach, valach, român).
LI
Trecând însă câte-va dile, ducele Arpad și nobilii sei, după sfătuire comună, au trimes oștire contra lui Menumorout, ducele Bihorului, la care oștire s’au numit de principi și conducetori Usubuu și Velec,
cari plecând de pe insulă, călărind peste năsip, au notat peste fluviul Tisa în portul Beuldu. Și de aicea călărind pelângă fluviul Couroug, și-au așezat oastea, și toți Secuii, cari la început erau popoarele regelui
Athila, audind de vestea lui Usubuu, au venit pacinici înaintea lor, și le-au dat de bună voie în chizeșie pe pruncii lor, cu diverse daruri, și au început a se lupta în frunte înaintea oastei lui Usubuu contra lui Menumorout, și îndată au trimis ducelui Arpad pe fii Secuilor, și ei, mergând Secuii înainte, au început a călări contra lui Menumorout, au notat peste fluviul Cris la muntele Cerbilor (Szarvas), și de aici călărind pe lângă fluviul Tekereu (Tekerö), și-au așezat oastea.
LII
Iar ducele Arpad, după consfătuirea nobililor sèi, plăcându-i a lăudat însărcinarea lui Menumorout, si când a audit că fiica lui Menumorout ar fi de o etate cu fiul seu Zulta, n’a voit să amâne rugarea lui
Menumorout, și a primit fiica de soție lui Zultu, dimpreună cu toate ce îi s’au promis. Și trimițând soli la Usubuu și Velec, ca serbându-se nunta,
să primească pe fiica lui Menumorout de soție lui Zulta, fiului seu, și să aducă cu sine pe fii locuitorilor dati chizeșie și fortăreața Byhor să o dee lui Menumorout.
This entire review has been hidden because of spoilers.
Displaying 1 of 1 review