Povestea Ivan Turbincă este o poveste despre ostașul Ivan. Făcând multe peripeții și năzdrăvănii, Dumnezeu se milostivește și îi dă zile fără de moarte și veacuri nenumărate.
Este o poveste hazlie, captivantă, interesantă și viu colorată.
Ion Creangă was a Moldavian-born Romanian writer, raconteur and schoolteacher. A main figure in 19th century Romanian literature, he is best known for his Childhood Memories volume, his novellas and short stories, and his many anecdotes.
Like Swift or Mark Twain, Creangă is more than a story-teller for children or simply a humorist. His work is a human and social document of the ways of thinking and the life of a Romanian village in the nineteenth century. It may seem of restricted interest, owing to the local peasant setting, as well as to the language in which it was written; it carries nevertheless all the joy and pathos of a book of universal significance. Creangă's Memories symbolically picture the destiny of every child walking the path toward maturity and experience. The work inaugurates an original formula in the art of memoir writing, and represents a monument of high spirits and verbal abundance. A jovial verbal torrent, a kind of lexical spree, generously flushes this rhapsody of perennial childhood.
Am prins o ediție superbă și am simțit nevoia să recitesc povestirea asta a lui Creangă care e și favorita mea (alături de cele pornografice). Ivan Turbincă este genul de personaj despre care ai putea citi romane și este păcat că nu a avut nimeni suficientă viziune în cazul lui. Cu câteva modificări am fi putut face din Ivan un simbol al literaturii române, dar romanii și facutul...
În momentul în care turbinca lui capătă puteri, simbol al unei forțe absolute, Ivan nu o folosește pentru echilibru sau ordine, ci pentru spectacol, pentru umilirea altora și pentru propriul divertisment. Aici textul evidențiază că personajul nu știe ce să facă atunci când i se dă prea mult.
Deja e o semnătură a lui Creangă, de a demitiza fără menajamente tot ce pare intangibil. Moartea devine vulnerabilă, dracii ridicoli, iar divinitatea prea indulgentă față de un om. Această lume conturată de autor, nu mai funcționează după reguli fixe, ci după improvizațiile unui om fără limite.
Lipsit de un sfârșit, Ivan rămâne fără sens. Nemurirea nu e o victorie, ci o rătăcire continuă, o existență golită de scop.
Colectia Pasara Maiastra de la Vellant este printre favoritele mele intr-ale cartilor de copii avand in vedere ilustratiile. George Rosu traieste acum la Cluj asa ca a fost mai usor sa il abordez pentru a-mi insemna cartea.
Nu toată lumea l-a tratat pe Ion Creangă cu respectul meritat, ceea ce este mai mult decât ciudat, fie și prin faptul că, dacă e să enumerăm cinci basme/povestiri foarte cunoscute la întâmplare, șansa ca măcar trei dintre ele să-i aparțină e mai mult decât considerabilă. Publicat pentru prima oară la 1 aprilie (dată consacrată) 1878 ăn Convorbiri Literare, revista ieșeană de care sunt legate multe dintre scrierile autorului, Ivan este o povestire fantastică despre pățaniile unui fost soldat, băutor și petrecăreț, dar cu un suflet de aur. provocările sale nu sunt dintre cele mai simple, Satan și Moartea fiind inamici redutabili, dar, ca orice basm care se respectă, și acesta ne oferă un sfârșit pe măsura așteptărilor. Cele optimiste, desigur.
Ps: aveți, mai jos, finalul conversației dintre Ivan și Moarte, în care ultima iese clar în pierdere:
– "Na! că ţi-am făcut coneţul. De-acum du-te pe apa sâmbetei! Şi să ieşi din raclă când te-a scoate bunica din groapă. Mi-a luat el Dumnezeu turbinca din pricina ta, dar încaltea ţi-am făcut-o bună şi eu!"