O carte extrem de buna. Acum dupa ce am citit-o inteleg sacrificiul facut de respectabila doamna. Si-a sacrificat intreaga viata studiului si speranta unei lumi mai bune. Nu o mai judecati inainte sa ii cititi cartile! Abia astept sa imi procur si celelalte carti scrise de dansa!!
“Primii doi ani de viata sunt cei mai importanti in dezvoltarea copilului.
La varsta de trei ani, copilul a pus bazele personalitatii umane si are nevoie de ajutorul special al educatie scolare.
Psihologii afirma ca, daca vom compara capacitatea noastra de adulti cu cea a copilului, ne-ar trebui 60 de ani de munca asidua pentru a realiza ceea ce a realizat copilul in primii lui trei ani de viata.
La 3 ani, copilul este deja un om.
Exercitarea unei profesii nu inseamna numai sa inveti o tehnica. Individul care se dedica unei activitati date este supus unei transformari psihice necesare pentru sarcina careia trebuie sa-i faca fata, astfel ca el se pregateste nu numai din punct de vedere tehnic, dar dobandeste o anumita personalitate psihica, adaptata respectivei activitati.
Cine trebuie sa ii conduca pe altii, trebuie sa se fi transformat mai intai pe el insusi: nimeni nu poate fi conducator si indrumator, daca nu s-a format pentru acesta misiune.
Scopul fiintelor vii par mai degraba sa fie in legatura cu functiile necesare pentru mediu, astfel ca fiintele vii sunt agenti ai creatiei insarcinati numai cu efectuarea unor actiuni determinate, cum ar fi servitorii dintr-o casa sau functionarii unei mari institutii. Armonia naturii pe suprafata pamantului se realizeaza prin eforturile fiintelor vii, care isi exercita fiecare misiunea. Comportamentele corespund si acestui scop: cu alte cuvinte, depasesc simplele nevoi vitale ale speciei.
Nici descoperirile, nici teoriile care deriva din cuceririle moderne nu explica misterul vietii, dar fiecare nou detaliu pus in lumina completeaza intelegea noastra cu privire la aceasta.
Partea cea mai importanta a dezvoltarii omului se afla in viata psihica, nu in miscari, deoarece miscarile trebuie sa fie create in functie de indrumarile si de ceea ce dicteaza viata psihica.
Omul se poate dezvolta numai cu ajutorul libertatii si al experientelor din cadrul mediului.
Copilul cauta independenta prin munca: independenta trupului si a mintii. Nu il intereseaza ceea ce stiu altii, el vrea sa invete sibgur, vrea sa aibe experienta lumii si s-o perceapa prin efortul propriu, personal.
Mediul trebuie sa fie bogat in motive care sa intereseze activitatea si sa-l invite pe copil sa-si efectueze acolo propriile experiente.
Nu putem sa formam un geniu, ci numai sa ajutam individul sa-si realizeze potentialul.
Copilul absoarbe mediul si se transforma in armonie cu el asa cum fac insectele cu plantele pe care traiesc(acelea care seamana foarte tare cu frunzele de nu le mai vezi) Copiii devin la fel ca lucrul pe care il iubesc. Copilul se construieste pe el insusi cu ajutorul impresilor profunde ale lucrurilor pe care le cunoaste, mai ales in prima periada a vietii.
Daca dorim sa ajutam copilul, trebuie sa il tinem alaturi de noi, ca sa poata vedea ce facem si sa auda cuvintele noastre. Trebuie sa ne punem in serviciul lui.
Copilul plange si este agitat, are crize de plans si proasta dispozitie deoarece sufera de foame mentala. Este un subnutrit mental, tinut prizonier intr-un domeniu limitat si plin de obstacole in care nu-si poate exercita capacitatile.
Atunci cand se naste, copilul poate incepe imediat activitatea de adaptate si de pregatire pentru a vorbi.
Trebuie sa ne dam seama ca micutul isi insuseste de unul singur cunoasterea regulilor gramaticale, dar nu exista nici un motiv sa nu-i vorbim corect gramatical si sa nu-l ajutam in analiza frazei. Copilul nu stapaneste limbajul si singura lui expresie este furia. Afirm inca o data nevoia unei scoli speciale pentru copiii de la varsta de un an la un an si jumatate si subliniez datoria mamelor si a societatii in general de a face in asa fel incat copiii, in loc sa traiasca izolati, sa stea alaturi de adulti si sa aiba parte de experiente frecvente de limbaj bun si cu o dictie foarte clara.
Intrucat adultii nu inteleg intotdeauna ceea ce vrea sa spuna copilul, in aceasta faza de pregatire sunt caracteristice hachitele si agitatia pe ca le-am mentionat. Toate eforturile copilului care nu sunt incununate cu succes produc in acesta o stare de agitatie.
Copiii retin pentru toata viata cuceririle din aceasta perioada, dar si efectele negative ale obstacolelor intalnite dureaza toata viata. In aceasta perioada avem asadar nu numa dezvoltarea caracterului, ci si a unor caracteristici pshihice deviate, care se vor manifesta la copil odata cu cresterea sa.
Defectele si dificultatile dobandite in aceasta perioada raman si ele fixate si se accentueaza. Multe defecte care se prezinta la adulti sunt, de fapt, atribuite de psihanaliza acestei perioade indepartate a vietii.
Atitudinea fata de copil trebuie sa fie cat mai blanda si lipsita de orice violenta, deoarece adesea noi nici nu ne dam seama de duritatea si de violenta noastra. Trebuie sa ne controlam. Orice atitudine pe care o avem fata de copil acum nu se reflecta numai asupra lui, ci si asupra adultului care va fi.
Copiii alearga spre cel care este interpretul lor, deoarece inteleg ca acolo este cineva care poate sa-i ajute. Ardoarea copilului este ceva diferit fata de afectiunea pe care o nutreste fata de cel care il dezmiarda si il mangaie. Interpretul este pentru copil marea speranta, este cineva care ii va dezvalui calea descoperirilor, atunci cand lumea ia inchis usile. Acest individ care il ajuta intra intr-o relatie intima cu el, o relatie care depaseste afectiunea, deoarece ofera ajutor si nu doar consolare.
Tine minte urmatoarele:
1. Educatia in primii doi ani are importanta pentru tot restul vietii
2. Copilul este inzestrat cu mari puteri psihice, de care inca nu ne dam seama
3. Copilul are o sensibilitate extrema, care in urma oricarui fel de violenta, provoaca nu numai o reactie, ci si defecte care pot sa ii afecteze definitiv personalitatea.
Nimic nu este stabilit dinainte, dar orice este posibil, daca psihicul imprima directia corecta (psihicul poate crea si dirija orice fel de dezvoltare musculara)
Viata psihica trebuie sa determine miscarea mai multor muschi, iar in educatie trebuie sa alternam activitatile fizice cu cele mentale.
Baza societatii este miscarea indreptata spre un scop util. Miscarea si munca sunt in slujba celorlalti.
Inteligenta copilului ajunge pana la un anumit nivel fara a folosi mainile; odata cu activitatea manuala, atinge un nivel mai inalt si copilul care se serveste de propriile maini are un caracter mai puternic.
Logica naturii:
1. sa-l faca sa dobandeasca pozitia vertical
2. Sa-l faca sa mearga si sa capete forta
3. Sa-l faca sa participe la actiunile persoanelor care il inconjoara.
Nu e bine sa taiem viata in doua, sa ne ocupam membrele cu sportul si capul cu citerea unei carti. Viata trebuie sa fie un singur lucru, mai ales in primii ani, cand copilul trebuie sa se construiasca pe sine insusi in conformitate cu planul si legile dezvoltarii sale.
Termenii stiintifici trebuie sa fie predati copilului intre 3 si 6 ani.
Pentru a construi viitorul este necesar sa veghem cu grija asupra prezentului.
Toate defectele de caracter se datoreaza unui tratament gresit aplicat copilului in prima perioada. Daca au fost neglijati in aceasta prima perioada, copiii au mintea goala pentru ca nu li s-a dat posibilitatea sa si-o construiasca. O alta cauza este lipsa de activitate spontana directa a impulsurilor creative.
Mamelor, procurati copiilor ocupatii interesante, nu ii ajutati daca nu este necesar si nu-i intrerupeti cand au o lucrare inteligenta. Blandetea, severitatea, medicamentele nu ajuta. Copiii sufera de foame mentala. Omul este o creatura intelectuala, are nevoie de hrana mentala aproape mai mult decat de paine.
Nu este nevoie ca profesorul sa-l indemne pe copilul lenes sa lucreze, este suficient sa-i faciliteze contactul cu activitatile posibile prezente in mediul pregatit pentru el.
Ofera copilului un mediu bogat in motive de atractie, unde acestia pot alege propria activitate, liber de orice control al adultilor.
“Este important sa faci o munca potrivita. Mintea are nevoie continua de munca. Sa o tii mereu preocupata cu o activitate sanatoasa este un exercitiu spiritual. Cand mintea se abandoneaza in liniste, cand nu face nimic, diavolul intra in ea. Un om aflat in inertie nu poate fi spiritual.
Munca este iubire devenita vizibila.
Daca isi fixeaza atentia, va deveni stapanul mediului sau si il va controla.
Omenirea incepe cu apucarea si distrugerea si termina prin a iubi si a servi totul cu intelectul sau.
A cunoaste, a iubi si a servi este trinomul tuturor religilor.
Daca un copil doreste ceva care este folosit de altul, nu-l va putea avea, va astepta pana cand celalalt isi termina treaba.
Nu numai varsta aduce progres, ci si libertatea de a privi in jur.
Numai experienta si exercitiul corecteaza greselile, iar insusirea acestor capacitati necesita exercitii indelungate.
Marea placere a copilului este sa verifice daca a gresit sau nu.
Din acest control al greselilor ia nastere un fel de fraternitate: erorile ii despart pe oameni, dar controlul lor este o modalitate de a-i uni. Corectarea erorii poate deveni in anumite domenii un interes general. Eroarea insasi devine interesanta, devine o legatura. A descoperi o mica eroare la un adult nu duce la lipsa de respect a copilului fata de adult, nici la micsorarea demnitatii adultului. Eroarea poate fi un lucru in sine care poate fi supus controlului. Pasii mici duc la lucruri mari.
Vointa constienta este o putere care se dezvolta prin exercitiu si munca.
Nu intrerupe un copil concentrat. Cand copilul a facut ceva cu activitatea lui inteligenta - un desen, o litera scrisa sau orice lucrare scrisa - se duce la educatoare si vrea ca aceasta sa ii spuna daca a facut bine. Alegerea si executia sunt prerogative si cuceriri ale sufletului eliberat.
Ajuta-ne, Doamne, sa patrundem in secretul copilului ca sa-l putem cunoaste, sa-l iubim si sa-l slujim in conformitate cu legile Tale si cu voita Ta divina. Dumnezeu e iubire!