Război și pace

by Leo Tolstoy, Leo Tolstoy

„... nici Napoleon şi nici Alexandru, nici Kutuzov şi nici Talleyrand nu vor fi eroii mei; voi scrie istoria unor oameni mai liberi decât oamenii de stat, istoria unor oameni care au trait în cele mai prielnice condiţii de viaţă, a unor oameni feriţi de sărăcie şi de ignoranţă, independenţi, a unor oameni care n-au avut cusururile necesare pentru a lăsa urme în paginile cronicilor...„
Tolstoi, jurnalul său

Genres: Classics

530 pages, Hardcover

First published January 1, 1867

About the author

Lev Nikolayevich Tolstoy (Russian: Лев Николаевич Толстой; most appropriately used Liev Tolstoy; commonly Leo Tolstoy in Anglophone countries) was a Russian writer who primarily wrote novels and short stories. Later in life, he also wrote plays and essays. His two most famous works, the novels War and Peace and Anna Karenina, are acknowledged as two of the greatest novels of all time and a pinnacle of realist fiction. Many consider Tolstoy to have been one of the world's greatest novelists. Tolstoy is equally known for his complicated and paradoxical persona and for his extreme moralistic and ascetic views, which he adopted after a moral crisis and spiritual awakening in the 1870s, after which he also became noted as a moral thinker and social reformer.

His literal interpretation of the ethical teachings of Jesus, centering on the Sermon on the Mount, caused him in later life to become a fervent Christian anarchist and anarcho-pacifist. His ideas on nonviolent resistance, expressed in such works as The Kingdom of God Is Within You, were to have a profound impact on such pivotal twentieth-century figures as Mohandas Gandhi and Martin Luther King, Jr.

See also:
French → Léon Tolstoï
Spanish → León Tolstói

Reviews

[Taisia Crudu · Rating 5 out of 5]

Finis coronat opus. Închei lecturile 2021 cu o capodoperă a literaturii rusești de care cu siguranță fiecare a auzit. Este considerată o carte monumentală a literaturii universale poziționându-se pe locuri de frunte în majoritatea topurilor de recomandări literare. Dincolo de măreția scrierii, romanul impresionează și prin volum și numărul de personaje fiind o adevărată provocare pentru orice cititor.

Titlul ne sugerează existența celor două planuri - al războiului și al păcii. În timpul lecturii observăm modul inedit de intercalare între cele două lumi. Pacea este frumos reprezentată de baluri, atmosfera saloanelor, foșnetul rochiilor, interesele materiale, moșteniri. Nu lipsesc nici intrigile din înalta societate, dezamăgirea în dragoste, duelul. Războiul la rândul lui este creionat prin operațiuni militare, lecții de vitejie și patriotism. Iar punctul comun între aceste două planuri îl constituie trăirile interioare ale omului. Vom vedea aici cum războiul își pune amprenta într-un mod ireversibil.

Transformarea prințul Andrei Bolkonski este poate cel mai concludent exemplu în acest sens. După război el percepe lumea din jurul lui drept una schimbată și deci incapabil s-o înțeleagă, pentru a realiza mai târziu că de fapt el este cel care s-a schimbat. De-asemenea copiii familiei Rostov sunt un alt exemplu în același context. Asistăm la maturizarea lor. Vedem băieți transformați în soldați viteji. Întâlnim domnițe prostuțe și credule devenite domnișoare responsabile și demne de respect și apreciere.

Trebuie să recunosc că mi-a luat ceva mai mult timp să intru în istorie, să înțeleg personajele, deloc simple sau superficiale și în sfârșit, să le îndrăgesc. După primul volum parcă eram într-o stare de “Îmi place sau nu-mi place acest personaj?”

De-a lungul operei, Tolstoi crează mai multe antiteze menite să definească personajele și să evidențieze individualitatea lor. Prima antiteză este cea între Prințul Andrei Bolkonski și prietenul său Pierre Bezuhov. Andrei este inteligent, energic, sincer, generos și cu o bogată latură interioară. Pierre este o natură mai emoțională, visător, filozof și mereu în căutarea sensului vieții. Deși diferiți, i-am îndrăgit pe ambii în aceeași măsură.

La poli opuși se află și Natașa și Sonia. Natașa Rostova este poate cel mai strălucit personaj feminin din literatura universală. Ea se evidențiază încă de la începutul romanului printr-o dragoste copilărească, exaltată și ridicată pe piedestal. Apoi prin entuziasmul adolescentului și fericirea copilului, deși este o tânără de 20 ani. Ca ulterior s-o descoperim devotată familiei, compătimitoare față de cei săraci, dar la fel de spontană și vie. În timp ce Sonia nu esta cea care strălucește în înalta societate, este cea care cucerește prin simplitate, puritatea sufletului, dedicare și bunătate.

Atâtea vieți descrise până în cele mai mici detalii, atâtea destine trecute sub lupă. Tolstoi are un talent nemărginit în conturarea personajelor și analiza trăirilor lor. Pe lângă lecția de istorie la care veți asista, veți vedea cum își schimbă oamenii atitudinea în dependență de statul social al interlocutorului, cum au loc căsătoriile în înalta societate, veți asista la scene de mândrie și onoare. Dar și veți vedea rolul religiei și impactul ei asupra oamenilor ruși.

Este una dintre operele care necesită o maturitate literară. În acest context, îmi pare bine că am amânat-o și nu m-am grăbit s-o citesc pe la 20 ani, când recunosc eram cam infantilă la capitolul lecturi. Deci, sfatul meu ar fi să găsiți momentul potrivit pentru o astfel de lectură.

“Război și pace” de Lev Tolstoi

[Raul · Rating 5 out of 5]

“Vânzătoarea din Torjoc îi întindea dinaintea ochilor, lăudand cu voce tipătoare, marfa ei, mai ales nişte papuci din piele de capră. “Eu am sute de ruble cu care n'am ce face, iar femeia asta cu suba ruptă stă si se uită cu sfială la mine, îşi zise Pierre. Și la ce i-ar fi si ei de folos banii ? I-ar putea spori oare banii ăştia fericirea şi liniştea sufletească car cât negru sub unghie ? Există oare ceva pe lume care să ne facă pe ea şi pe mine, mai puțin supuşi răului şi morții? Moartea, care le pune capăt la toate şi care tot vine până la urmă - dacă nu azi, atuncea mâine - e ca o clipă în faţa veşniciei". Şi apăsă iarăşi pe şurubul nestăvilit al gândirii sale, şi şurubul se învârtea în loc într'una."


«Pe Ludovic al XVI-lea l-au executat fiindcă ei il considerau necinstit si ucigas (ii veni deodată în minte lui Pierre), şi aveau dreptate din punctul lor de vedere, tot aşa cum aveau dreptate şi cei care mureau pentru el ca nişte mucenici şi cei care il socoteau din tagma sfinţilor. L-au executat apoi De Robespierre, fiindcă era un tiran. Care-i cel drept? Şi cine-i cel care greşeşte? Nimeni! Dacă trăieşti, bucură-te de viață: ca mâine mori, aşa cum puteam muri şi eu acum câteva ceasuri. Face oare să te mai chinui, când n'ai trăit decât doar o clipită, în comparatie cu veşnicia ? Dar chiar în momentul în care-şi socotea cugetul împăcat cu acest soi de gânduri, îi apăru deodată iar în minte ea şi, retrăind clipele în care îi declarase cu atâta pasi- une dragostea lui nesinceră, simți că sângele îi năvăleşte în inimă şi se văzu nevoit din nou să umble, să se agite, in prada impulsului de la rupe, de a sparge tot ce-i iesea în cale. «Dece i-am spus : ,,Je vous aime" ?) >> îşi imputa singur, mereu. Şi tot punându-şi pentru a zecea oară această întrebare, fi veniră în minte vorbele lui Molière ,mais que diable allait-il faire dans cette galère ?" şi începu să râdă de el însuşi.

Da, dumneata nu-L ştii, domnul meu, - continuă masonul. - Dumneata nu-L poţi şti. Nu L-ai aflat şi deaceea şi eşti nefericit.
- Da, sunt nefericit, - încuviință Pierre, - dar ce pot face ?
- Nu L-ai aflat, domnul meu, deaceea eşti aşa de nefericit. Nu L-ai aflat, dar El e aici, e şi în mine, în cuvintele mele, e şi în tine, chiar şi în vorbele nesăbuite pe care gura ta le-a rostit acum o clipă, - spuse masonul sever cu vocea tremurătoare de emoție.

Nu poate fi cuprins cu mintea, dar îl cuprinzi trăind, – adăugă masonul.

- Priveşte cu ochii sufletului la fiinta ta lăuntrică şi întreabă-te singur dacă eşti multumit de tine însuţi. La ce-ai ajuns, călăuzindu-te exclusiv după raţiune ? Ce eşti ? Eşti tânăr, eşti bogat, eşti inteligent şi cultivat, domnul meu. Ce-ai făcut din toate aceste binecuvântate daruri hårăzite tie ? Eşti multumit de tine şi de viața pe care o duci ?

Tắcu o clipă şi oftă, făcând sforţări vizibile ca să-şi astâmpere turburarea. : - Dacă n'ar exista, - reluă el încet, - noi doi n'am vorbi acum despre el, domnul meu. Despre ce, despre cine am vorbit ?... Pe cine ai tăgăduit? - spuse el deodată cu solemnă şi impunătoare severitate. - Cine l-a născocit, dacă nu există ? Cum de s'a născut în tine presupunerea că există o asemenea fiinţă neînţeleasă ? Dece şi tu şi lumea întreagă presupuneţi existenta unei asemenea ființe de necuprins, a unei fiinte care să fie atotputernică, și veşnică, și infinită în toate atributele ei ?... – Se opri şi rămase mult timp fără să spună o vorbă.

“Trebuie să mă folosesc de libertate, cât timp mai simt forta asta şi tinerețea clocotitoare în mine, îşi spuse el. Pierre avea dreptate când spunea că, pentru a fi fericit, trebuie să crezi că fericirea e cu putință, și eu acum cred cu putere lucrul acesta. Să lăsăm mortii cu mortii şi, cât suntem vii, să trăim şi să fim fericiti," îşi zicea el.

[ikigai · Rating 5 out of 5]

Mi-am ales 2 favoriți dintre eroii lui Tolstoi, Prințul Andrei Bolkonski și Tușin.

[Taisia Crudu · Rating 5 out of 5]

Finis coronat opus. Închei lecturile 2021 cu o capodoperă a literaturii rusești de care cu siguranță fiecare a auzit. Este considerată o carte monumentală a literaturii universale poziționându-se pe locuri de frunte în majoritatea topurilor de recomandări literare. Dincolo de măreția scrierii, romanul impresionează și prin volum și numărul de personaje fiind o adevărată provocare pentru orice cititor.

Titlul ne sugerează existența celor două planuri - al războiului și al păcii. În timpul lecturii observăm modul inedit de intercalare între cele două lumi. Pacea este frumos reprezentată de baluri, atmosfera saloanelor, foșnetul rochiilor, interesele materiale, moșteniri. Nu lipsesc nici intrigile din înalta societate, dezamăgirea în dragoste, duelul. Războiul la rândul lui este creionat prin operațiuni militare, lecții de vitejie și patriotism. Iar punctul comun între aceste două planuri îl constituie trăirile interioare ale omului. Vom vedea aici cum războiul își pune amprenta într-un mod ireversibil.

Transformarea prințul Andrei Bolkonski este poate cel mai concludent exemplu în acest sens. După război el percepe lumea din jurul lui drept una schimbată și deci incapabil s-o înțeleagă, pentru a realiza mai târziu că de fapt el este cel care s-a schimbat. De-asemenea copiii familiei Rostov sunt un alt exemplu în același context. Asistăm la maturizarea lor. Vedem băieți transformați în soldați viteji. Întâlnim domnițe prostuțe și credule devenite domnișoare responsabile și demne de respect și apreciere.

Trebuie să recunosc că mi-a luat ceva mai mult timp să intru în istorie, să înțeleg personajele, deloc simple sau superficiale și în sfârșit, să le îndrăgesc. După primul volum parcă eram într-o stare de “Îmi place sau nu-mi place acest personaj?”

De-a lungul operei, Tolstoi crează mai multe antiteze menite să definească personajele și să evidențieze individualitatea lor. Prima antiteză este cea între Prințul Andrei Bolkonski și prietenul său Pierre Bezuhov. Andrei este inteligent, energic, sincer, generos și cu o bogată latură interioară. Pierre este o natură mai emoțională, visător, filozof și mereu în căutarea sensului vieții. Deși diferiți, i-am îndrăgit pe ambii în aceeași măsură.

La poli opuși se află și Natașa și Sonia. Natașa Rostova este poate cel mai strălucit personaj feminin din literatura universală. Ea se evidențiază încă de la începutul romanului printr-o dragoste copilărească, exaltată și ridicată pe piedestal. Apoi prin entuziasmul adolescentului și fericirea copilului, deși este o tânără de 20 ani. Ca ulterior s-o descoperim devotată familiei, compătimitoare față de cei săraci, dar la fel de spontană și vie. În timp ce Sonia nu esta cea care strălucește în înalta societate, este cea care cucerește prin simplitate, puritatea sufletului, dedicare și bunătate.

Atâtea vieți descrise până în cele mai mici detalii, atâtea destine trecute sub lupă. Tolstoi are un talent nemărginit în conturarea personajelor și analiza trăirilor lor. Pe lângă lecția de istorie la care veți asista, veți vedea cum își schimbă oamenii atitudinea în dependență de statul social al interlocutorului, cum au loc căsătoriile în înalta societate, veți asista la scene de mândrie și onoare. Dar și veți vedea rolul religiei și impactul ei asupra oamenilor ruși.

Este una dintre operele care necesită o maturitate literară. În acest context, îmi pare bine că am amânat-o și nu m-am grăbit s-o citesc pe la 20 ani, când recunosc eram cam infantilă la capitolul lecturi. Deci, sfatul meu ar fi să găsiți momentul potrivit pentru o astfel de lectură.

“Război și pace” de Lev Tolstoi

[Adrian Sirbu · Rating 5 out of 5]

Razboi si pace, vol. 2, prima din 2026 si a 7-a de la Lev Tolstoi, geniu liber.
Incepe in anul 1809, cand Napoleon cu imparatul Alexandru erau prieteni buni.

Printul Andrei revine de la mosia proprie, unde se retrasese in ultimii doi ani, in Petersburg pentru a relua activitatea militara si devine membru al comisiei de elaborare a regulamentului militar, chiar sef de sectie la comisia legislativa.
Revenirea i se datoreaza in mare masura unei fete care il fascina, dar care nu il observase si pe care nu o interesa de el: Natasa Rostov.

Pierre pleaca in strainatate pentru a cunoaste persoane marcante din masoneria si inainteaza in cel mai mare grad. Aduce cu el idei care pot ajuta masoneria din Rusia.
Se impaca cu frumoasa sotie Helene, mai mult fortat de imprejurari.

Helene ajunge cu un statut extraordinar de important in societate, fiind piesa principala la toate seratele, toata lumea asociind-o cu inteligenta deosebita (desi ii lipsea cu desavarsire) si cu frumusetea, pe care o avea din plin.
Ii aranjeaza lui Pierre sa ajunga sambelan, doar pentru ca era intima cu un principe.

Natasa si Andrei se intersecteaza la cel mai mare bal si se indragostesc, facand primul dans impreuna.
Natasa era aparte, autentica, deloc asemanatoare cu fetele de familie buna din societate, era plina de viata si de poezie!
Se logodesc, dar cu o conditie impusa de tatal lui Andrei: sa se casatoreasca peste un an, printul sa se duca in strainatate sa se trateze si abia apoi, daca mai sunt indragostiti, sa se casatoreasca.

Natasa il iubea sincer, se gandea la el constant, doar ca, la un moment dat, cade in mrejele lui Anatol, fratele superbei Helene, la fel de frumos si el, la fel de libertin.
Ii trimite printesei Maria, sora lui Andrei, o scrisoare prin care anunta ca nu mai vrea sa se casatoreasca cu el.

Anatol planuise sa o rapeasca si sa fuga cu Natasa in alta tara, sa se casatoreasca si ea fusese de acord cu acest plan nebunesc.
Anatol era atat de libertin incat voia sa se casatoreasca cu Natasa in secret, desi mai era casatorit in secret in alta tara!😁
Noroc cu Sonia, care sta langa camera ei si opreste cu ajutorul Mariei Dmitrievna (ruda de-a Natasei) ACEASTA NEBUNIE!

Pierre e pus la curent de Maria Dmitrievna cu situatia si ii ia apararea Natasei, pentru care nutrea sentimente mult mai mari decat cele de prietenie, il forteaza pe Anatol sa ii dea scrisorile de la Natasa care puteau sa o compromita si sa plece din oras, fara sa zica nimanui nimic de aceasta aventura.
Pierre este singurul care o protejeaza pe Natasa, atat in fata oamenilor din societate care tot barfeau, cat si in particular, privind-o cu duiosie, mila si IUBIRE, indragostindu-se de ea cu adevarat, fiind singurul care credea in puritatea ei.

Napoleon e infrant in Rusia, nu de un geniu militar, ci de orgoliul propriu si de sute de mii de actiuni personale ale fiecarui individ angrenat in razboi, fie francez, rus, neamt, polonez, care au dus la acest rezultat la care nu se gandea nici cel mai optimist rus.
Moralul armatei ruse a dus la aceasta victorie de neconceput.

Batranul print Bolkonski moare inainte de a vedea aceasta victorie. Printesa Maria este tinuta in unul din satele ei prizoniera de catre taranii razvratiti.
O salveaza tanarul Rostov Nikolai, care era pe aproape cu armata. Coincidenta sau…?

Printul Andrei este ranit rau in razboi. Isi revine oare?
Singura mangaiere este ca si Anatol este mutilat de razboi…
Incepe sa inteleaga altfel viata.
E prea tarziu?

[Adrian Sirbu · Rating 5 out of 5]

Razboi si pace, vol. 1, a 26-a din 2025 si a 6-a de la Lev Tolstoi, geniu liber.

Prima parte incepe in iulie 1805.
Printul Vasili, inalt demnitar, este primul sosit la serata Annei Scherer (doamna de onoare a imparatesei Maria) si dupa ce vorbesc de razboi, politica si mondenitati, o roaga sa ii aranjeze casatoria mezinului Anatol (copilul problema) cu o ruda de-a ei bogata, printesa Maria Bolkonskaia.
Printul Bolkonski, extraordinar de meticulos, bogat si influent, avea si un fiu, printul Andrei (casatorit cu frumoasa Lise) care voia sa plece in razboi, plictisit de sotie si viata mondena.

Apare in peisaj Pierre, un robust si foarte inteligent tanar, bastardul vestitului mare demnitar de pe vremea Ecaterinei, contele Bezuhov, extraordinar de bogat, pe moarte.

Contele Bezuhov moare si, contrar tuturor asteptarilor, ii lasa totul lui Pierre, fiul bastard, pe care l-a facut legitim inainte de moarte.
Toata lumea il priveste acum altfel pe Pierre, noul conte Bezuhov, cel mai bogat om din Rusia.

Andrei Bolkonski pleaca la razboi, cu o scrisoare de recomandare de la tatal sau si ajunge aghiotantul comandantului suprem Kutuzov, cu sanse reale la o cariera stralucita, fiind curajos si foarte inteligent.

Bonaparte invinge Austria, iar armata rusa, aliata Austriei, se retrage, fiind depasita numeric.

Pierre este casatorit “cu forta” cu Helene, cea mai frumoasa femeie, dar cu care simtea ca nu e bine sa se casatoreasca, dar toata lumea astepta de la el asta, mai ales tatal Helenei, printul Vasili care ii felicita fara sa fi facut pasul final…milioanele de ruble ale lui Pierre nu erau motivul real, nu?😁

Andrei este condus de un singur gand, mai important pentru el chiar decat familia, si anume: GLORIA din razboi, sa fie faimos, sa castige singur razboiul daca ar putea.

Napoleon castiga si Andrei, desi a actionat cu foarte mult curaj, este aproape pe moarte si are o revelatie despre cat de frumoasa este viata si cat de neinsemnate sunt toate celelalte, inclusiv eroul lui Napoleon (da, il admira pentru inteligenta in razboi, chiar inamic fiind). Este lasat de francezi sa il ingrijeasca oamenii din sat pentru ca nimeni nu ii mai dadea nicio sansa sa supravietuiasca.

Pierre se dueleaza cu Dolohov, care ar fi compromis-o pe sotia lui (careia ii placea sa fie compromisa😁).
Dolohov venise din campanie, un craidon pe care chiar Pierre il luase la el acasa si il ajutase cu bani.
Il invinge in duel si isi da seama ca totul a fost o prostie si ca nu si-a iubit niciodata sotia.
Helene era desfranata, insolenta, artagoasa si il certa pe Pierre ca l-a batut pe Dolohov, pe care il considera mai bun decat Pierre la toate capitolele (asa sotie sa tot ai!😅).

Nu a mai suportat sa stea cu ea sub acelasi acoperis, si-a impus punctul de vedere, s-a despartit de ea dandu-i peste jumatate din avere si a plecat la Petersburg.

Pierre se intalneste in drum spre Petersburg cu un mason si acesta ii schimba gandirea despre cum sa traiasca, facandu-l sa adere la cauza lor.

Andrei supravietuieste si se intoarce acasa, dar sotia lui moare cand naste copilul lor.
Printul Andrei devine concentrat doar pe binele sau si al familiei si nimic altceva, pana la intalnirea cu Pierre, proaspat intrat in masonerie .

[Bianca · Rating 3 out of 5]

After Anna Karenina, I felt War and Peace would deserve another reading attempt, since the last time it lost me netween the passages in french and the tolstoian specific narrative.

Whether I was much more accutomed to the style or whether I am at a diferent maturity level, this time the reading experience was completely different. It did not fail to grasp my attention even though the sections about the battles were less interesting to me than the rest of the book.

[Sabbath · Rating 5 out of 5]

Când am citit Război și pace, am simțit că Tolstoi mă invită să privesc viața în ansamblu — cu războiul, cu iubirea, cu moartea, cu toate contradicțiile ei. Stilul lui e amplu, aproape cinematografic, dar niciodată rece. M-a făcut să văd istoria ca pe un decor în care oamenii se caută pe ei înșiși. La Dostoievski, în schimb, totul e interior. Când am citit ”Frații Karamazov” sau ”Crimă și pedeapsă”, parcă am coborât în mine, în zonele întunecate pe care le evit. El nu te lasă să te ascunzi — te obligă să te întrebi cine ești cu adevărat. Dacă Tolstoi e lumina largă a unei dimineți, Dostoievski e noaptea în care te întrebi dacă ai curajul să aprinzi lumina. Am nevoie de amândoi, dar în momente diferite.

[Anca Isailă · Rating 5 out of 5]

Mi-a placut mult mai mult decat volumul 1. Probabil pentru ca in primul volum Tolstoi prezinta detalii de baza cu privire la personajele principale iar in volumul 2 te introduce incet prin detalii specifice direct in sufletul lor. Imi place enorm cum sunt surprinse aici aspecte precum traditile vremurilor de atunci dar si superioritatea unei vieți simple in defavoarea unei vieți pline doar de bogății materiale.

[Bianca · Rating 4 out of 5]

So far - my favorite volume in the series. :)