Eu, cea de pe locul doi este inspirata dintr-o multitudine de surse si prezinta perspectiva personajului principal feminin referitor la identificarea pe locul doi in absolut orice aspect al vietii ei, negasind puterea sa depaseasca acesta conditie. Momentul culminant este acela al descoperirii faptului ca si un sentiment atat de nobil precum iubirea, o poate plasa pe acelasi loc, facand-o sa isi defragmenteze, psihologic vorbind, personalitatea, astfel ajungand de nerecunoscut atat pentru cei apropiati cat si pentru societatea din care face parte.
Pornind de la premisa ca toti ne nastem inocenti si neatinsi de defectele clasice ale societatii, cartea urmareste povestea unei tinere ce cunoaste suferinta la limitele ei cele mai acerbe, se redescopera si decade moral prin intermediul unei aventuri pe care o are cu un barbat insurat. Prin aceasta poveste, incerc sa urmaresc traseul psihic si nu numai al tinerei Amalia, ce invata pe parcurs ca doar in ea va gasi puterea necesara sa treaca de fiecare data peste orice obstacol pe care i-l impune soarta.
Aceasta poveste este una clasica si de actualitate in acelasi timp. Ea nu vrea sa multumeasca publicul feminin cu oratorii motivationale, nu vrea sa judece pe nimeni, nu vrea sa atraga atentia asupra infidelitatii ci vrea sa expuna din toate punctele de vedere, un caracter cat se poate de obisnuit al societatii de zi cu zi care decade, se schimba, invata sau nu din greseli si intr-un final ia decizii ce vor genera consecinte indiferent de situatie. Cheia acestor consecinte este asumarea, ceea ce naste o batalie interioara in Amalia creionata in carte la nivel semi-erotic si psihanalist.
3.5 "Mi-am dat seama că iubirea pentru el mă schimbă în ceea ce e mai rău și singura întrebare care mă înspăimânta era legată de ce aș fi în stare să fac numai să-l țin lângă mine."
„Eu, cea de pe locul doi” este o carte cu un mare substrat psihologic, care analizează relațiile dintre oameni și ne arată cât de jos se poate ajunge atunci când nu știi să te pui pe tine însuți pe primul loc în viața ta. Este un roman al alegerilor, atât când vine vorba de iubire, cât și când vorbim de prietenie, dezvoltare personală și locul de muncă. Cezara Zamfir ne arată că socoteala de acasă nu se potrivește niciodată cu cea din târg și ne arată că putem scăpa lucrurile de sub control atunci când ne așteptăm mai puțin. Putem părea puternici în exterior, însă numai experiențele de viață ne vor arăta cine suntem cu adevărat și e posibil ca realitatea să ne lovească extrem de puternic.
Așa cum spune și titlul, cartea aduce în prim-plan o relație de iubire adulteră, în care femeia se pune pe sine pe locul doi în viața unui bărbat pe care ajunge să îl dorească alături de ea, indiferent de consecințe. Însă, romanul este mult mai mult decât atât, pentru că nu doar povestea aceasta de iubire clandestină este cea pe care cade accentul, ci ne este prezentată Amalia, cu toate luminile și umbrele ei, cu căderile și urcușurile sale, cu dorința sa de a fi mai bine, de a înfrunta totul de una singură, de a se găsi pe ea, cea adevărată, care nu are nevoie de un bărbat în viața ei în mod necesar:
„Eram pe locul doi, eram un nimeni pentru prietenii lui în acel oraș, pentru familia lui, pentru toți cunoscuții lui. Știu că în acel moment am vărsat lacrimi amare, înecându-mi chinul în vin și privind stelele de la geamul bucătăriei mele, însă nu aveam curajul să zic nimănui despre suferința mea, simțeam că trebuie să îndur singură, pentru că așa voi deveni mai puternică, iar într-un final, poate soarta avea să fie blândă cu mine.”
De la această carte aveam aşteptări mari. Nu m-a dezamăgit, însă nici nu m-a impresionat. Aştept vol. 2 să văd ce nebunii mai face Amalia mea. ➕Amalia&Victor - un bun exemplu care ne arată că valorile care ni le impunem sunt mult sub dragoste. Dragostea, dorința şi nevoia bat orice bariere. ➕Am plâns când am văzut cum se transpormă ura în milă, mai exact cand Amalia a ajuns la casa părintească. Un capitol care m-a impresionat profund. ➕decăderea femeii prin alcool şi sex datorită dezamăgirii în dragoste este aşa de bine evidențiată; ➕Octavian, personajul preferat: un tip simplu, sincer, un prieten de nădejde, un coleg minunat, un exemplu de bărbat; ➖Nu am înțeles trecerea bruscă şi legătura dintre despărțirea de Victor şi ímpăcarea cu trecutul, cu tatăl, psihologia... ➖Când Victor a salvat-o, nu zic de cine şi de ce, situația era prea întortocheată pentru limita mea de înțelegere, ➖cel mai puțin mi-a plăcut Amalia, cu toate că până la un punct am înțeles-o, catre final nu am mai reuşit să o fac. 🦋"Destinul şi timpul nu le rezolvă pe toate, altfel ce scop am mai avea, dacă nici dreptul la decizii nu ni se oferă?" pag. 47🦋 🦋Te vreau şi nu te vreau, dar oricât m-aş împotrivi, tot la tine mã întorc." pag. 76🦋 🦋Gustul copilăriei a trezit în mine un fel de fericire ludică,avea ceva ce nu poți experimenta cu nimeni altcineva, un fel de rai pe care îl pierzi când ajungi la adolescență. pag. 120🦋
Îmi cer scuze, dar unde este psihologicul in aceasta carte ? Mi se pare extrem de prost scrisă, personajul principal este pierdut, autorul încearcă ceva, dar din păcate nu i iese ... cred ca este printre cele mai slabe carti citite de mine. Atâtea lucruri i se întâmpla personajului principal, atât de multe situații, se trece brusc de la cunoaștere la iubire, este urmărită, violată brutal timp îndelungat, iar după se culca cu încă doi fără nicio problema, dar totuși vrea sa se răzbune. O carte ciudata și confuza. Se spune ca și din cărțile “ mai puțin bune” sau chiar deloc, cum este și aceasta, înveți ceva ... din păcate, nu mi a transmis decât plictiseala, iar de învățat nici nu se pune problema, poate doar sa nu mai cumpăr astfel de carti! Dezamăgitor
EU, Cea De Pe Locul doi e o poveste de suferinta a unei tinere care se indragosteste de barbatii nepotriviti si insurati si e pe Locul 2 in viata lor. Povestea este tragica din prisma suferintei Amaliei ca se indragosteste de oamenii nepotriviti. EU una ii day 4 stele tocmai fiindca nu a stiut sa lupte pentru sufletul ei si a luat calea usoara prin care a incercat sa se sinucida. Incep volumul 2 si sper la mai mult pozitivim din partea ei...
In acest roman este relatata povestea Amaliei, o femeie care si-a impus anumite principii, convinsa fiind ca acestea o vor apara de dezamagirile iminente pe care viata le are de oferit. Cand aceasta ajunge sa se indragosteasca de Victor si sa traiasca alaturi de acesta o iubire adultera, decide ea insasi ca a fi pe primul loc in viata cuiva nu este atat de important, atat timp cat simti ca sentimentele iti sunt impartasite. Iubirea pentru Victor este ca un drog care o macina psihic, care ii face inima sa sufere si creierul sa nu mai judece rational, impingand-o sa il caute pe Victor in toti barbatii care apar in viata ei. Amalia trece prin multe intamplari, sirul povestii trece cu usurinta de la scene din cartile young adult, la thriller, continuand cu fragmente psihologice. Sfarsitul acestui prim volum m-a lasat cu multe semne de intrebare, abia astept sa descopar continuarea povestii, care sper sa aiba un final mult mai concludent decat primul volum.
Cred că toată lumea care mă cunoaște știe că sunt o iubitoare a descrierilor care întregesc acțiunea unui roman și care ne determină sa ne îndrăgostim de personaje. Din păcate, in acest volum nu am avut parte aproape deloc de acest lucru și regret, pentru că ideile Cezarei nu au fost rele deloc. Faptul că toată acțiunea a fost extrem de grăbită - in 50 de pagini, Amalia deja era îndrăgostită nebunește de Victor care apărea ca ultimul dubios la ea acasă în plină noapte - și neconcordanta dintre anumite scene m-au determinat să nu mă atașez de personaje deloc. Nu mi-a putut fi milă de Amalia, pentru că nu consider că am cunoscut-o suficient. La cat de mult susținea că tine la principiile ei morale mă așteptam să cedeze mai greu acestei relații interzise, însă ea s-a aruncat cu capul înainte din prima clipa, demonstrând cat de superficială este. Mi-ar fi plăcut enorm să citesc despre lupta ei cu propriile dorințe, să o surprind prinsa între ce știe că e corect și ce tânjește să aibă, însă ea nu a făcut decât să alerge într-un carusel de neînțeles și să mă facă să nu o plac deloc. A învârtit pe degete nu știu câte persoane fără să dea doi bani pe altceva decât binele ei. Pentru o persoana descrisă ca fiind altruistă, mi s-a părut maxim de egoista. Victor nu are nimic surprinzător, poate e cel mai veridic personaj din întreaga poveste, in timp ce Octavian e insuficient descris. Unde sunt scenele care ne arată cum se formează prietenia dintre el și Amalia? Cum sa cred eu că se consolidează legătura între personaje când tot romanul este un cumul de fragmente care mie nu mi se pare că se leagă cum trebuie? Repet, ideile sunt interesante și Cezara are potențialul de a scrie bine. Are anumite fraze frumos conturate, dar consider că mai are de învățat la legatul fragmentelor și a ideilor între ele. Cezara, sfatul meu pentru tine este sa îți iei mai mult timp pentru a descrie trăirile personajelor tale, să te străduiești mai mult sa ne faci sa ne atașăm de ele și de poveste. Nu mai trece așa de repede de la o scenă la alta, de la o idee la alta, ci contureaza-le mai pe indelete. Subiectele abordate de tine sunt complicate și de aceea trebuie scrise cu multă grijă și documentare. Trebuie sa ne dai timp să înțelegem ceea ce trebuie despre protagoniștii tai. Îți urez mult succes pe viitor și sunt sigură că vei evolua cu timpul!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Este istoria de viață al Ameliei, o tânără de la țară venită să facă o facultate în Iași.Are un cod moral după care se ghidează,iar una dintre reguli era „niciodată nu voi fi pe locul doi în inima unui bărbat”. Însă cat de tare nu s-ar fi ghidat Amalia de regula ei într-o zi zidul a căzut sub brațele gingașe și bărbătești al lui Victor. Recenzia completa pe blog-ul meu https://wp.me/pbdDB8-3L
Un erotism plăcut, temperat și nu prea, o poveste cu ceva substraturi, frământări sufletești și altele. Reîntoarceri obsesive apropae, incapacitate de a renunța. Mi s-a părut forțată într-un punct, aproape de final (nu voi dezvălui detalii pentru cei care nu au citit cartea încă). Cred că, dacă finalul ar fi fost altfel construit, romanul ar fi avut un impact mult mai puternic asupra psihicului cititorului. Cu toate acestea, are o scriitură care magnetizează; ori de câte ori te oprești din citit ești cu mintea tot acolo, pentru a vedea ce urmează, ceea ce mi se pare esențial pentru orice tip de poveste. Scriitura la persoana întât face totul, o astfel de poveste fiind inimaginabilă altfel. O lectură ușoară, de tren (cel puțin pentru mine), care s-a dovedit a rămâne undeva, întipărită în suflet. O scriitoare care ar trebui urmărită, din punctul meu de vedere. Și da, mă bucur că există un autor roman care să scrie atât de bine literatură erotică!
Mi-a placut sinceră să fiu , povestea in sine. Nu mi-a plăcut însă, cum a fost prezentată pe parcurs pe eroina. Cerând, mereu și mereu ,aceleași idei și fiind aproape obsedată de tip. In rest , o poveste ușoară, frumoasă, foarte ușor de citit , și totodată, o poveste in care posibil unii se regasesc ușor!
”Oamenii au un singur dușman natural: ei înșiși. Nimeni nu te poate obliga să faci altfel decât îți dorești, totul ține doar de tine, iar eu am rămas blocată încă de atunci în acel infim moment de revelație, spunându-mi că nu mă voi mai lăsa călcată în picioare niciodată.”