România, anul 2018. Din ce culori se compune imaginea femeii după mai bine de o sută de ani de feminism? Accesul femeilor la educație și dreptul la vot sunt teme comune, ele au libertatea de a-și alege singure propriul drum, iar egalitatea de șanse este pe buzele tuturor. Dar cum stau lucrurile când ne mutăm din teorie în practică? Mai funcționează conceptele atunci când părăsesc catedra și coboară în stradă? Ce a reușit feminismul să schimbe la locurile de joacă sau în manualele școlare ale femeilor și bărbaților de mâine, în relația de cuplu, în tramvai, în artă sau în legislație?
Câte întrebări, atâtea mărturisiri se regăsesc în paginile acestui volum, un caleidoscop de voci feminine care caută răspunsuri despre firesc, despre inerție și despre câtă nevoie mai este astăzi ca fiicele să fie neascultătoare.
Volumul conține texte scrise de Ilinca Neagu, Laura Sandu, Andreea Molocea, Liliana Popescu, Alexandra Bădicioiu Matei, Alina Purcaru, Sandra Ecobescu, Mihaela Michailov, Laura Ionescu, Andreea Bragă, Medeea Iancu, Oana Zamfirache, Oana Maria Zaharia, Anamaria Pravicencu, Ema Prisca, Miruna Pantel, Oana Băluță.
E a doua oara cand o citesc, dar în mod sigur nu și ultima.O colecție de eseuri scrise de femei diferite ca preocupări, interese și viziune și cu teme foarte diverse. E nevoie de cartea asta.
"Potrivit Eurobarometrului din anul 2016, în România există cea mai mare toleranță față de viol. 55% dintre respondenti afirmă că violul este justificat în anumite situații."
"...la vârsta adolescentei încep fluieraturile, agresiunile pe strada și în mijloacele de transport în comun. Brusc, devenim obiecte sexuale in ochii unor băieți și bărbați care nu au învățat ce înseamnă consimțământul și care sunt efectele violenței împotriva femeilor și fetelor. Spațiul public nu aparține în mod egal femeilor și bărbaților. Suntem învățate să nu mergem singure noaptea, să fim însoțite de bărbați, să nu purtăm fuste scurte, ca si cum responsabilitatea ar aparține în exclusivitate femeilor, și nu potențialilor agresori."
Am găsit cartea care a dat curs multor gânduri din copilăria și adolescența mea. Cartea care ar trebui sa o citească fiecare fată, femeie.
O carte care prezintă atât de bine situația femeilor din România... Pentru o femeie care s-a întrebat de mic copil de ce mama are și serviciu, face și mâncare acasă și spală și vasele, rufele (și în '98 nu era comună ideea de mașina de spălat); de ce ea nu se uita la tv ca tata? De ce se spune ca sunt murdara și nu pot intra în biserică când sunt pe stop? Atunci sunt murdara, dar un copil e o minune.. Deși "murdăria" aia arata ca sunt fertila și pot face copii.
Știam de ceva vreme De Ce. Iar cartea asta, și probabil multe altele îmi vor întări și mai mult convingerile.
Ediția coordonată de Oana Zamfirache, prezintă impactul feminismului asupra societății românești, prin istorii personale, evenimente naționale și analizarea de reacții ale populației. Nu este prea mult de zis despre această carte, decât că reușește să îmbine armonios conceptele de baza ale societății, care au rămas înrădăcinate în adâncul multor generații cu soluțiile și perspectivele de viitor, cu premiza construirii unui spațiu în care distrugem tangențele cu androcentrismul și înțelegem necesitatea feminismului - nu ca pe un tratament preferențial, ci ca un pas spre remedierea unor nedreptăți ancestrale.
Deși este necesară și implicarea părții masculine în acest proces, una dintre provocările feminismului se rezumă la întrebarea: cum să acționeze astfel încât tot mai multe femei să-și conștientizeze propria valoare. Aflăm și despre cât de dăunătoare este victimizarea femeilor prin diverse modalități, și cum de fapt prin acest intermediu împiedicăm afirmarea femeilor și a valențelor lor la putere.
Organizațiile de femei schițează un spațiu pentru informare, solidarizare și conlucrare. Coalizarea acestor principii dau naștere la implicarea în domenii particulare cum ar fi educația sexuală, educația în sistemul sănătății, înființarea unor cercuri de lectură feministă, descoperirea încălcărilor drepturilor femeilor la nivel regional și european.
Recomand cu toată încrederea și cred că putem situa această lectură la secțiunea "trebuie citită", dacă ne dorim să înțelegem ritmul în care iau amploare și se dezvoltă concepte esențiale. Concept care pornește de la conștientizarea importanței nediscriminării la locul de muncă, combaterea hărțuirii sexuale, importanța prevenirii violenței domestice și protejarea femeilor care sunt mame etc.
Regăsesc această lectură ca pe un manifest la exercitarea dreptului la exprimare, cel mai vizibil și răsunător moment este neobservarea vocii feminine în literatura românească, iar neintroducerea autoarelor în manuale prezintă latura/ părerea că acestea nu sunt suficient de convingătoare, de bune, de talentate. Deși pe parcursul timpului ele au fost eliminate din viața publică și culturală, contribuțiile lor trebuie aduse la lumină și plasate la locul cuvenit, accesibil noilor generații.
Mă bucur enorm că există o astfel de carte. Cum altfel să știi că nu ești singură în lumea - România - asta cu opiniile tale? Că meriți să crezi în dreptul tău, să ții capul sus?
Mi-au plăcut textele, diversitatea perspectivelor abordate, a stilurilor, și totuși, firul tematic care le leagă, făcând din acest volum unul coerent.
O carte necesară în societatea românească, pe care ar trebui să o citească toată lumea. Mă bucur să văd progrese și în sensul ăsta, chiar dacă sunt pași mici. Am simțit pe pielea mea multe din prejudecățile descrise în carte și de multe ori nu am știut cum să reacționez; sau m-am revoltat și am simțit că mă lovesc de un zid. În sfârșit, lucrurile încep să se schimbe.
mi a placut mult. femei cu opinii minunate ce explica patriarhatul bucata cu bucata si iti ofera o imagine de ansamblu asupra societatii romanesti si defectele sale
Fiind o colecție, unele texte au fost mai bune decât altele (memorabile au fost cele ale Medeei Iancu și Oanei Zamfirache), dar cred că este o lectură necesară oricărei persoană din România, pentru că deși o carte uitându-se la societatea noastră de acum patru ani, răsună la fel de actual și astăzi.
Ditamai comoara! Am citit-o pe nerăsuflate! Am luat notițe, am zeci de căutări pe internet despre autoare, organizații, idei despre care nu știam sau pe care nu le băgasem în seamă. Aș citi cu interes o continuare, un unghi proaspat feminist a ultimilor ani complicați și a prezentului zdruncinat.
Cartea asta ar trebuie să fie citită atât de femei, cât și de bărbați. Poate așa o să înțelegem de ce e (încă) extrem de important feminismul în România.
Initial credeam ca aveam sa ii dau mai putine ⭐️, dar cred ca textele cele mai puternice au fost pastrate pentru celelalte trei sferturi de carte. Foarte faine eseuri, scurte, concise, zguduitoare, scrise din perspective la fel de diferite ca fotografiile de profil ale autoarelor. Asta mi-a placut cel mai mult, concluzia Mirunei Pantel care zice ca feminismul e “o mare diversitate a feministelor si mai putin o reteta care trebuie urmata intocmai”. Dupa ce citesti cartea ramai, pe langa multele chestii subliniate cu roșu, cu multe trimiteri si nume pe care vrei sa le descoperi si sa delve into imediat.
Romania este codasa multor statistici la nivel european referitoare la egalitatea de gen. Cartea este o colectie de eseuri revelatoare, care aduna laolalta perspective din diverse unghiuri asupra feminismului in Romania, ca raspuns la realitatile cu care femeile se confrunta, in mod constient ori nu, in societatea patriarhala din spatiul romanesc.
O carte cu eseuri care m-a facut sa imi pun mai multe intrebari legate de ceea ce am trait si traiesc. Pot spune ca o feminista proclamata ca am invatat si mai multe despre feminism si perspectivele ei. Trebuie ca lumea sa inteleaga cu adevarat ce presupune feminismul si sa il incurajeze cat mai multi.
Deschizătoare de ochi. M-a ajutat să conștientizez mai multe aspecte problematica și să-mi clarific lupta internă. România are nevoie de feminism, iar cartea aceasta îți poate și extinde mai mult de ce.
Avem nevoie de cât mai multe astfel de voci care să relateze și să pună în lumină situația femeilor din România și a educației precare pe care o primim în școli cu privire la acest subiect. O gură de aer proaspăt într-o societate (încă) bazată pe patriarhat.
Citind-o acum in 2025 e trist sa zic ca nu s-a schimbat aproape nimic. Femicidul este in crestere si red pill content e inevitabil. O carte care ar trebui citita de cat mai multe persoane. Unele esee sunt mai interesante, altele nu, dar overall a good read.