Ion Creanga (1837-1889), cel mai mare povestitor roman, este unul dintre clasicii literaturii romane mai ales datorita lucrarii sale autobiografice Amintiri din copilarie. Opera sa este redusa cantitativ, dar inzestrata cu un generos fond de idei exprimate intr-un limbaj de o savuroasa oralitate.
Ion Creangă was a Moldavian-born Romanian writer, raconteur and schoolteacher. A main figure in 19th century Romanian literature, he is best known for his Childhood Memories volume, his novellas and short stories, and his many anecdotes.
Like Swift or Mark Twain, Creangă is more than a story-teller for children or simply a humorist. His work is a human and social document of the ways of thinking and the life of a Romanian village in the nineteenth century. It may seem of restricted interest, owing to the local peasant setting, as well as to the language in which it was written; it carries nevertheless all the joy and pathos of a book of universal significance. Creangă's Memories symbolically picture the destiny of every child walking the path toward maturity and experience. The work inaugurates an original formula in the art of memoir writing, and represents a monument of high spirits and verbal abundance. A jovial verbal torrent, a kind of lexical spree, generously flushes this rhapsody of perennial childhood.
Am citit Amintiri din Copilarie in scoala generala, fiind parte din materia pentru limba romana. Nici pana in ziua de astazi nu inteleg de ce toata lumea iubeste cartea asta. A fost un chin sa o termin. Simt ca nu m-a imbogatit cu nimic.
O carte de cacat sa ma pis le ion creanga ca acuma dau test din ea si n am inteles nimic. La fiecare trei cuvinte era un arhaism sa ma pis pe ceaslovul lui ion creanga
Fără îndoială, avem parte de Aventurile lui Tom Sawyer în varianta românească. Același ștrengar adorabil, care trece prin tot soiul de peripeții, devenind ceva mai înțelept, aceeași naivitate specifică vârstelor fragede, aceleași ispite (inclusiv feminine) , același umor mai mult sau mai puțin voluntar, dar de cea mai bună calitate.
PS: Din curiozitate, mi-am aruncat un ochi pe recenziile distinșilor colegi. Că doamnelor nu prea le-a plăcut este pe undeva de înțeles, fiind vorba despre șotiile unui băiețel, dar argumentul că limba folosită conține prea multe arhaisme mi se pare de noaptea minții. E ca și cum cetățencele care vor trăi peste vreo sută de ani le vor acuza pe contemporanele noastre că folosesc telefonul mobil și (prea mult) ruj...
1.Limbaj plin de arhaisme si regionalisme. 2.Nu inteleg cum pot fi impinsi copiii la varste fragede sa citeasca carti de genul (#epoca de piatra).. oare asta este si motivul pentru care nu multi tineri (aproape deloc) nu dezvolta o afinitate pentru carti? .. pentru ca sunt indrumati sa consume mizerii din punct de vedere al varstei care e prea frageda pentru a aprecia traditionalismul si istoria? 3.Am reusit sa citesc jumatate din carte, recunosc, precum un dislexic, datorita limbajului.. am renuntat si am optat pentru film. 4.Daca nu te incarci cu un Dex in timpul lecturii.. nu o sa ai un parcurs linistit, fara sa pierzi esenta cartii.
Un roman atat de ‘uscat’ si arhaic .. incat nici ca ‘amintire’ nu s’ar mai putea regasi in societate contemporana.
După părerea mea, opera lui Creangă este o capodoperă, dar nu pentru vremurile prezente. Lumea s-a schimbat, percepția și stilul de viață s-au schimbat, iar limbajul la fel, mai ales acesta. „Amintiri din copilărie“ nu este o lucrare care să îți transmită mare lucru, ci mai mult ceva doar ca să fie citit. Umorul lui Creangă nu s-a lăsat neobservat, dar nu este unul pe gustul meu. Cartea este seacă și fără sentiment, dar și inutilă în mare parte. Dacă s-ar fi redus din triliardele de arhaisme și de toate referințele la enșpe mii de personaje complet inutile, cred că numărul de pagini ar fi scăzut considerabil, iar lucrarea ar fi fost mai digerabilă.
Nu pricep de ce toată lumea o iubește. E greu de citit și e atât de plină de arhaisme încât cuvintele explicate din josul paginii fac un sfert din carte. Nu are o acțiune care sa te facă să simți ce simte și personajul, ci doar lucruri simple. Acum puteți spune că dupa gusturile mele eu urăsc clasicii, dar am citit multe alte cărți clasice pe care le-am iubit.
Poate o carte decentă de citit în copilărie , însă deja în clasa a 11-a există literatură de la care înveți măcar ceva… citeam 2 pagini și simțeam cum adorm
5 stele pentru că l-am gustat ceva mai mult de data asta pe Creangă. Am râs mai mult, m-am întristat, mi-am dat ochii peste cap şi m-am întrebat "cât de prost trebuie să fii ca să faci aşa ceva?".
Mi-a plăcut nostalgia din cartea asta. Poate cel mai mult. N-am apreciat foarte tare partea cu poştele (care e hazlie, ce-i drept; şi sadică, na!). Tot mai mult mi-au plăcut fragmentele în care apărea mama lui Creangă, casa părinților, priveliştile Humuleştilor. Şi partea cu Smărăndița popii şi motivația lui Nică de-a învăța, pe care am recitit-o de nu ştiu câte ori.
"- Dragi ți-s fetele? - Dragi! - Dar tu lor? - Şi ele mie!"
Umor, dar şi o latură sensibilă care m-a făcut s-o evaluez la 5 stele. Mă bucur că am recitit-o (după ce m-am umplut de rezumate şi compuneri toată generala, am zis să-i mai dau o şansă şi să-mi creez un punct de vedere personal şi... proaspăt; bine-am făcut).
Această carte este foarte interesantă o recomand mai ales celor mici de clasele 1-4. Ion Creangă își povestește viață prin această carte faptele lui bune și rele, amuzante și plictisitoare. Dar Ion Creangă vrea să ne ducă cu gândul la amintirile noastre de când eram mici. Recomand!
This entire review has been hidden because of spoilers.
Ca și Caragiale , Creangă e un dramaturg deghizat în prozator, monologist.Se demonstrează obsevații milenare... O mamă de la țară își ceartă copii, un tată se întreabă cu ce să-și țină băieții în școli, copii fac nebunii, un popă joacă cu poalele antireului prinse în brâu, toate astea spuse anecdotic în puține rânduri. Nimic idividual, Creangă povestește copilăria copilului universal, cel care face bucuria și supărarea părinților și care o va lua încet încet pe același drum pe care l-au luat și îl vor lua mulți. Scriitori ca Creangă presupun o civilaziție de vârstă asiatică, în care cuvântul e bătrân și experiența s-a condensat în formule nemișcate. Mult tact artistic.
Am început-o în ianuarie, am terminat-o în iunie. Cred că mister John Creangă a editat-o între timp, că nu-mi explic cum de nu mai are nimic treaba cu ce imi aminteam eu de când eram copil
Vzpomínky z dětství jsou o tom, jaké bídné životy měli mladí lidé v Rumunsku předtím než se vynalezl Instagram a nikdo nemohl dělat selfie, instastories a lajkovat věci. Musela to být naprostá hrůza, kterou si nikdo z nás pravděpodobně nedokáže představit. Například se museli dívat na věci nebo jíst jídla, místo aby je fotili. Už teď mám husí kůžu. Kluci navíc museli chodit do kostela a musím zdůrazňovat, že tam nebyl Playstation? Jedinej play station byl v zákristií a to jste si museli zahrát s knězem. Naštěstí jim vždycky půjčil svůj joystick. Ale to v týhle knize vlastně vůbec nebylo. Stejně jako tanky a děla. A já se ptám proč? Proč nepřipsat do každé knihy tank? Dělá vám to snad nějakej problém páni spisovatelé? Hamba! No, ale abych to uzavřel, knížka je o funky horoskopičinách, které děcka na vesnici vyváděli, přičemž asi vede krádež dudka ze stromu. A to bychom měli. Dnes večer mám volno, očekávám nabídky ke kopulaci. Třikrát tleskněte směrem na východ a dojedu.
Este foarte captivantă și merită citită la orice vârstă. Creangă aduce în opera sa mediul humuleștean(al satului), copilăria, mai ales, care face parte din viețile fiecăruia și care ne va urma toată viața. Acesta pune în lumină și soarele copilăriei -mama/părinții- care din totdeauna muncesc, trăiesc pentru copiii lor. Este adusă în prim plan copilăria cu bucuriile ei, cu lipsa greutăților vieții, dar, de asemenea, și cu nazbâtiile nevinovate ale copiilor. Spre final, ne este prezentată trecerea de la copilărie la tinerețe/maturitate, care aduce cu ea tristețe, melancolie, dor de casă, de mamă, de tată, de frați și surori, cât și de sat. RECOMAND CU TOT DRAGUL🤗
This entire review has been hidden because of spoilers.
Nu mi se pare o carte bună. Poate a fost o adevărată capodoperă când a fost scrisă, dar nu mi se pare că rămân cu absolut nimic după ea. Există cărți mult mai bune ( spun asta din moment ce este o lectură obligatorie până în clasa a XII).