Plumb

by George Bacovia

Bacovia cel adevărat e în poemele în care spiritul ”decadent” al simboliştilor francezi e absorbit de atmosfera apăsătoare şi sumbră a tristelor locuri unde nu s-a întâmplat nimic. El e întâiul mare poet al ”deznădejdii provinciale”, fără el n-ar fi de înţeles o întreagă literatură de după primul război. Bacovia reprezintă punctul cel mai înalt al simbolismului românesc, situându-se totodată, prin valoare, mai presus de simbolism şi de orice curent literar, în universalitate. Influenţa lui asupra poeziei secolului XX rămâne o pagină nescrisă a istoriei noastre literare. Ea e extraordinară, dar implică un poetul cu cel mai adânc ecou asupra poeziei române moderne este, izolat în strania lui frumuseţe, inimitabil.

Genres: Poetry

60 pages, Paperback

First published January 1, 1916

About the author

George Bacovia (the pen name of George Vasiliu; September 17 [O.S. September 4] 1881–May 22, 1957) was a Romanian symbolist poet.[1]
Bacovia was born in Bacău as the son of a merchant, Dimitrie Vasiliu, and Zoiţa Vasiliu (née Gheorghe Langa). He married Agatha Grigorescu in 1928, and then moved to Bucharest where he lived until his death.

Reviews

[Robert · Rating 5 out of 5]

Tablou de iarnă

Ninge grozav pe câmp la abator
Si sânge cald se scruge pe canal ;
Plină-i zăpada de sânge animal --
Si ninge mereu pe un trist patinor...

E albul aprins de sânge închegat,
Si corbii se plimbă prin sânge... si sug ;
Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug
Pe câmp, la abator, s-a înnoptat.

Ninge mereu în zarea-nnoptată...
Si-acum când geamuri triste se aprind
Spre abator vin lupii licărind.
-- Iubito, sunt eu la usa înghetată...



Decembre

Te uită cum ninge decembre...
Spre geamuri, iubito, priveşte --
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.

Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele -- totuna --
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.

Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, --
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă... zăpada ne-ngroape.

Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, --
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.

E ziuă şi ce întuneric...
Mai spune s-aducă şi lampa --
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.

Eu nu mă mai duc azi acasă...
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre...
Nu râde... citeşte nainte.



Și ninge

Şi ninge în oraşul mare
E noaptea plină de orgii,
Iar prin saloane aurii
S-aud orchestre, şi fanfare.

Femei nocturne, singurele
La colţ de stradă se aţin,
Desfrâu de bere şi de vin
Prin berării, şi cafenele.

De orbitoare galantare
De diamant, şi de rubin...
Şi de averi oraşu-i plin,
Şi ninge în oraşul mare!...

[Ana · Rating 4 out of 5]

Asta a fost like volumul de poezii potrivit la momentul potivit?!?!
4 ⭐. Poate o reacție adversă, dar pot să simt poeziile, poate prea mult.

[Vera · Rating 5 out of 5]

"Pe drumuri delirând"