What do you think?
Rate this book
Xanax
„Tocmai când terminasem de scris Xanax am avut un accident de mașină. În timp ce completam constatarea amiabilă, cel cu care mă ciocnisem – un bătrânel ponosit – a izbucnit în plâns. Dar nu de mașina avariată îi părea rău, așa cum credeam eu, ci de viaţa lui care trecuse.
Mi-a mărturisit că a fost un om foarte fericit. Nu arăta ca unul căruia viaţa îi făcuse toate poftele, așa că l-am întrebat:
— Şi când aţi fost cel mai fericit?
— Demult, în ‘73, când am jucat în „Ultimul cartuş"...
— Aţi fost actor?
— Nu, domnule... Am fost şofer la Buftea, la cinematografie. Şi m-au pus şi pe mine figurant într-un film. Eram băiatul lui Jean Constantin, că eram negru ca el. Am jucat doar câteva secunde. M-a întrebat Ilarion Ciobanu unde e tata şi mi-a dat un şut în găoază şi două palme după ceafă.
Până am terminat amiabila, omul și-a povestit viaţa. Cumva, m-am bucurat că am făcut accidentul, pentru că, datorită lui, am mai găsit o ultimă poveste care se potrivea perfect în Xanax. Banii pe care i-am plătit ca să-mi repar mașina mi s-au părut un preţ mic pentru cât am câștigat în schimb.
În esenţă, asta este Xanax – un roman construit din sute de întâmplări adevărate, amuzante și triste în același timp, pentru care eu și personajele mele am plătit, cu toţii, de fiecare dată un preţ, mai mic sau mai mare. " - Liviu Iancu
„Sub conducerea lui Nae, discoteca era tot timpul plină. El se îngrăşase, iar faţa îi lucea fericită. Într-o noapte târziu, când la mese mai rămăseseră doar profesioniştii, Nae mi-a făcut cu ochiul şi mi-a zis:
— Directore, am auzit că-ţi place să citeşti. Îmi lămureşti şi mie ce scrie aici? şi a scos din porfofel un teanc cu zeci de bancnote verzi.
— «The United States of America», i-am spus, citind rar.
— Nu acolo. Jos, ce scrie?
— Păi, zice aşa: «One hundred dollars».
Şi Nae a zâmbit, s-a lăsat pe spate şi a comandat whisky pentru toată lumea. Un an mai târziu, a invitat nişte stripteuze din Republica Moldova să danseze în «Mol» şi în săptămâna următoare a lăsat totul baltă, și-a părăsit nevasta și copiii, a vândut afacerea şi a plecat cu una dintre ele în Italia. S-a întors după şase luni singur, fără bani, slab şi cu barbă. Nu şi-a mai revenit niciodată financiar. Când m-am întâlnit cu el, peste mulţi ani, vindea peşti prin sat, direct din portbagajul unei Dacii rablagite.
— Am găsit un bănuţ pe jos şi nu înţeleg ce dracu scrie pe el. Ia uită-te tu, că ai ochii mai buni, m-a rugat.
Era un medalion ruginit pe care scria doar atât: «Nihil sine Deo». I-am spus:
— Uite ce zice: «Până la urmă va fi bine». E în latină.
Faţa i s-a luminat ca pe vremuri.
— O fi vreun semn, mi-a zis râzând și mi-a făcut complice cu ochiul, ca-n vremurile bune."
Liviu Iancu, cel mai cunoscut jurnalist de turism din România, a intrat în presă din greșeală în anul 2000, crezând că Mediafax e o agenţie imobiliară, dar s-a lămurit rapid că e mai interesant să scrii știri decât să vinzi case. De acolo a plecat la tabloidul Naţional, însă găinile care nasc pui vii fuseseră descoperite deja, ceea ce l-a făcut să migreze după un an în echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. După câţiva ani s-a întors la Mediafax, de unde a plecat după șapte ani, temându-se că agenţia, intrată între timp în insolvenţă și relocată într-un spaţiu mult mai mic, se va transforma într-o simplă afacere imobiliară.
În prezent este jurnalist la Profitro, unde a publicat o serie de editorial-povești originale în peisajul presei economice românești, foarte apreciat de cititori. Câteva dintre acestea se regăsesc și în Xanax, romanul său de debut.
Mi-a mărturisit că a fost un om foarte fericit. Nu arăta ca unul căruia viaţa îi făcuse toate poftele, așa că l-am întrebat:
— Şi când aţi fost cel mai fericit?
— Demult, în ‘73, când am jucat în „Ultimul cartuş"...
— Aţi fost actor?
— Nu, domnule... Am fost şofer la Buftea, la cinematografie. Şi m-au pus şi pe mine figurant într-un film. Eram băiatul lui Jean Constantin, că eram negru ca el. Am jucat doar câteva secunde. M-a întrebat Ilarion Ciobanu unde e tata şi mi-a dat un şut în găoază şi două palme după ceafă.
Până am terminat amiabila, omul și-a povestit viaţa. Cumva, m-am bucurat că am făcut accidentul, pentru că, datorită lui, am mai găsit o ultimă poveste care se potrivea perfect în Xanax. Banii pe care i-am plătit ca să-mi repar mașina mi s-au părut un preţ mic pentru cât am câștigat în schimb.
În esenţă, asta este Xanax – un roman construit din sute de întâmplări adevărate, amuzante și triste în același timp, pentru care eu și personajele mele am plătit, cu toţii, de fiecare dată un preţ, mai mic sau mai mare. " - Liviu Iancu
„Sub conducerea lui Nae, discoteca era tot timpul plină. El se îngrăşase, iar faţa îi lucea fericită. Într-o noapte târziu, când la mese mai rămăseseră doar profesioniştii, Nae mi-a făcut cu ochiul şi mi-a zis:
— Directore, am auzit că-ţi place să citeşti. Îmi lămureşti şi mie ce scrie aici? şi a scos din porfofel un teanc cu zeci de bancnote verzi.
— «The United States of America», i-am spus, citind rar.
— Nu acolo. Jos, ce scrie?
— Păi, zice aşa: «One hundred dollars».
Şi Nae a zâmbit, s-a lăsat pe spate şi a comandat whisky pentru toată lumea. Un an mai târziu, a invitat nişte stripteuze din Republica Moldova să danseze în «Mol» şi în săptămâna următoare a lăsat totul baltă, și-a părăsit nevasta și copiii, a vândut afacerea şi a plecat cu una dintre ele în Italia. S-a întors după şase luni singur, fără bani, slab şi cu barbă. Nu şi-a mai revenit niciodată financiar. Când m-am întâlnit cu el, peste mulţi ani, vindea peşti prin sat, direct din portbagajul unei Dacii rablagite.
— Am găsit un bănuţ pe jos şi nu înţeleg ce dracu scrie pe el. Ia uită-te tu, că ai ochii mai buni, m-a rugat.
Era un medalion ruginit pe care scria doar atât: «Nihil sine Deo». I-am spus:
— Uite ce zice: «Până la urmă va fi bine». E în latină.
Faţa i s-a luminat ca pe vremuri.
— O fi vreun semn, mi-a zis râzând și mi-a făcut complice cu ochiul, ca-n vremurile bune."
Liviu Iancu, cel mai cunoscut jurnalist de turism din România, a intrat în presă din greșeală în anul 2000, crezând că Mediafax e o agenţie imobiliară, dar s-a lămurit rapid că e mai interesant să scrii știri decât să vinzi case. De acolo a plecat la tabloidul Naţional, însă găinile care nasc pui vii fuseseră descoperite deja, ceea ce l-a făcut să migreze după un an în echipa care a lansat Business Magazin, iar peste o vreme a ajuns la Capital. După câţiva ani s-a întors la Mediafax, de unde a plecat după șapte ani, temându-se că agenţia, intrată între timp în insolvenţă și relocată într-un spaţiu mult mai mic, se va transforma într-o simplă afacere imobiliară.
În prezent este jurnalist la Profitro, unde a publicat o serie de editorial-povești originale în peisajul presei economice românești, foarte apreciat de cititori. Câteva dintre acestea se regăsesc și în Xanax, romanul său de debut.
- GenresNonfiction
504 pages, Paperback
First published February 6, 2019
39 people are currently reading
529 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 76 reviews
April 4, 2023
Am citit, dar am și ascultat cartea aceasta pe Voxa. Mi-am petrecut aproape 2 săptămâni alături de ea, a fost o reală provocare pentru mine, pentru că partea de început a fost destul de dubioasă, cu un limbaj cu care nu rezonam deloc, cu o poveste în care nu mă regăseam, dar m-am provocat să continui și nu am regretat!
Da, cartea conține și un limbaj "colorat", experiențe de tot felul, dar cred că ele fac parte din viață, viață pe care Liviu Iancu a iubit-o din tot sufletul, o viață pe care a trăit-o intens doar până la vârsta de 45 de ani. Tot el ne spune că dacă am conștientiza că mai avem la dispoziție (doar) 20, 20 si ceva de primăveri, am ridica privirea din telefoane pentru a ne bucura de natură atunci când înverzește. Ori de părinți, ori de viață, pur și simplu.
"Poate că sensul vieții nu e nimic mai mult decât să te bucuri până la ultima suflare de tot ce ți-a dat Dumnezeu, chiar dacă uneori e al dracului de puțin.
(...)
Viața e frumoasă chiar și atunci când ai în piept o jucărie de fier care îți numără toate clipele pe care le mai ai de trăit, iar sângele tău e subțire ca apa și inima atât de fragilă, încât se poate opri și când strănuți".
Și ce paradox, Liviu Iancu a murit în urma unui infarct...
Da, cartea conține și un limbaj "colorat", experiențe de tot felul, dar cred că ele fac parte din viață, viață pe care Liviu Iancu a iubit-o din tot sufletul, o viață pe care a trăit-o intens doar până la vârsta de 45 de ani. Tot el ne spune că dacă am conștientiza că mai avem la dispoziție (doar) 20, 20 si ceva de primăveri, am ridica privirea din telefoane pentru a ne bucura de natură atunci când înverzește. Ori de părinți, ori de viață, pur și simplu.
"Poate că sensul vieții nu e nimic mai mult decât să te bucuri până la ultima suflare de tot ce ți-a dat Dumnezeu, chiar dacă uneori e al dracului de puțin.
(...)
Viața e frumoasă chiar și atunci când ai în piept o jucărie de fier care îți numără toate clipele pe care le mai ai de trăit, iar sângele tău e subțire ca apa și inima atât de fragilă, încât se poate opri și când strănuți".
Și ce paradox, Liviu Iancu a murit în urma unui infarct...
March 10, 2019
Probabil cel mai bun roman din ultimii 30 de ani. Cartea prezintă în mod spectaculos și realist peisajul darwinismului social mioritic de după 1989. Autorul descrie drama, furia, corupția, haosul, jegul, promiscuitatea, lipsa de speranță, adevărate brand-uri de țară, dar o face plin de umor. Lipsa de scrupule altoită cu șarlatania grosieră valahă a lui homo novus mioriticus, jurnalistul pîrlit și plin de elan, interlopul politician dâmbovițean, prostituate pe post de ministru vs cele din ștefan furtună, șmecheria patologică și lipsa de scrupule a faimosului mogul, până la pupincurismul și ridicolul unor nulități care reușesc social. Și foarte important, cartea nu e deloc plictisitoare spre deosebire de marea majoritate a cărților din România. O carte must, dacă vrei să înțelegi de ce au fugit 5 milioane de români din țară, și să mai și râzi, în timp ce vrei și tu să o tai de aici. Pentru că nimic nu s-a schimbat. Era și timpul sa apară o carte foarte bună în România. Aștept ecranizarea.
March 6, 2022
Am citit undeva mai demult că prin țările scandinave există biblioteci unde poți “împrumuta” o persoană în locul unei cărți și astfel îi poți asculta povestea vieții în 30 de minute. Cică sunt tot felul de “titluri” de la șomer la refugiat, bipolar sau muribund. Scopul acestui proiect este de a combate prejudecățile și cred că de a realiza totodată că fiecare om are o poveste care trebuie împărtășită.
Eu încă nu am ajuns într-o asemenea bibliotecă din Danemarca pentru a putea “închiria” o persoană și să-i ascult astfel povestea vieții, dar am putut cumpăra cartea de față și am făcut cam același lucru în 500 de pagini. Printre miile de rânduri am descoperit experiențele unui om oarecare începând din tinerețile lui și până dincolo de vârsta maturității, acțiuni cu care s-ar putea să fii sau nu de acord, dar care sunt puse aici nu pentru a fi judecate, ci pentru că fac parte dintr-o poveste oarecare de viață. Sex, alcool, politică, jurnalism, Dumnezeu. Fiecare extrage ce consideră.
Chiar dacă la început am crezut că voi abandona cartea și nu aș ști acum să spun de ce, pe parcurs m-am familiarizat tot mai mult cu Liviu și cu personajele descrise încât m-am simțit parte din poveste cu fiecare pagină trecută și parcă toate ieșirile împreună la bere și delegațiile cu miniștrii nu voiam să se mai termine. Mi-a plăcut cartea și cred că mi-ar face plăcere și să ascult continuarea în stilul danez undeva pe terasele din București la o bere.😃
Eu încă nu am ajuns într-o asemenea bibliotecă din Danemarca pentru a putea “închiria” o persoană și să-i ascult astfel povestea vieții, dar am putut cumpăra cartea de față și am făcut cam același lucru în 500 de pagini. Printre miile de rânduri am descoperit experiențele unui om oarecare începând din tinerețile lui și până dincolo de vârsta maturității, acțiuni cu care s-ar putea să fii sau nu de acord, dar care sunt puse aici nu pentru a fi judecate, ci pentru că fac parte dintr-o poveste oarecare de viață. Sex, alcool, politică, jurnalism, Dumnezeu. Fiecare extrage ce consideră.
Chiar dacă la început am crezut că voi abandona cartea și nu aș ști acum să spun de ce, pe parcurs m-am familiarizat tot mai mult cu Liviu și cu personajele descrise încât m-am simțit parte din poveste cu fiecare pagină trecută și parcă toate ieșirile împreună la bere și delegațiile cu miniștrii nu voiam să se mai termine. Mi-a plăcut cartea și cred că mi-ar face plăcere și să ascult continuarea în stilul danez undeva pe terasele din București la o bere.😃
July 9, 2019
Am citit-o pe nerăsuflate! Este una dintre cele mai sincere cărți de tip jurnal pe care le-am citit.
Mi-a adus aminte de Groapa lui Eugen Barbu, pentru că surprinde foarte bine o parte din mocirla prin care băltocește societatea românească.
Iar umorul lui Liviu Iancu este pur și simplu adorabil. Am izbucnit în hohote de râs de câteva ori, în timp ce citeam cartea în locuri publice, pur și simplu nu mă puteam abține.
Mi-a adus aminte de Groapa lui Eugen Barbu, pentru că surprinde foarte bine o parte din mocirla prin care băltocește societatea românească.
Iar umorul lui Liviu Iancu este pur și simplu adorabil. Am izbucnit în hohote de râs de câteva ori, în timp ce citeam cartea în locuri publice, pur și simplu nu mă puteam abține.
January 11, 2021
Am râs cu lacrimi în prima jumătate a romanului și am descoperit dedesubturile personajului în a doua. Un dedesubt distructiv și egoist nevoit să răzbată prin călătoria vieții. Autorul își pune viața pe tapet, o viață cu multe suișuri și coborâșuri cu părți în care ne putem regăsi fiecare dintre noi. Spre final, mi s-a părut că se grăbește pasul, că totul merge pe repede înainte și parcă mă smulge din povestea care m-a purtat printr-un domeniu pe care nu îl cunoșteam decât la suprafață, în care am recunoscut personaje publice, unele mai spumoase și mai superficiale decât altele. Cartea te plimbă mult, de la imaginea unui sat mic cu poveștile specifice, la viața de student și mai apoi la un job în care trebuie sa te adaptezi și sa înveți din mers mai degrabă.
Am savurat fiecare pagină și consider ca omul încă ar fi avut multe de spus.
Acest roman este un legacy al lui Liviu Iancu și ma bucur ca am avut șansa de a-l descoperi.
Am savurat fiecare pagină și consider ca omul încă ar fi avut multe de spus.
Acest roman este un legacy al lui Liviu Iancu și ma bucur ca am avut șansa de a-l descoperi.
November 26, 2023
Trebuie să recunosc că din primele pagini nu am fost atrasă de conținutul cărții. Cumva mi se părea prea lineară și chiar plictisitoare. Am citit din ea vreo 50 pagini în 3 zile. Ca mai apoi să intru în stilul și ritmul cărții. Și să ajung să mă citească ea pe mine.
Romanul este compus din trei părți, acestea fiind diferite etape din viața autorului.
În prima parte “A murit Dumnezeu”, Liviu, fiul unui director de școală își povestește adolescența marcată de ieșirile la discotecă, viața la căminul studențesc. O copilărie și adolescență petrecute în anii ‘90 și deci cu lipsuri și mizerie. Un tablou fidel al vieții cotidiene zugrăvit cu lux de amănunte și presărat cu detalii care de care mai trăsnite. Scene din viața anilor ‘90 apar fără perdea. Acele întâlniri pentru a viziona un film cu Van Damme, sau bețiile de la discoteca din sat, viața din căminul de studenție cu mizeria, dar și farmecul ei.
Cea de a doua parte - “Marele bordel” reprezintă primii pași în cariera de jurnalist. Experiențele și întâmplările trăite în timpul activității la Agenție și Tabloid conturează această parte.
Urmează partea a treia “Xanax”. Aici Liviu continuă meseria de jurnalist. O etapă marcată de vizitele permanente la prostituate și interviuri cu oameni bogați, fiind acum un jurnalist specializat în turism. La prima vedere titlul acestui capitol și deci al romanului vine de la teama jurnalistului de a zbura cu avionul, iar pentru a și-o depăși recurge la pastilele de Xanax. Însă, spre sfârșit găsim o comparație care ne prezintă acest titlu cu o altă însemnătate.
“- Știi care e problema noastră, a tuturor? m-a întrebat Cristian.
- Care?
- Că trecem nepăsători prin viață, de parc-am fi sedați cu Xanax.”
Romanul conține multiple istorioare închegate într-un fir logic. Unele dintre ele par amuzante, altele triste, însă toate sunt autentice și prin urmare cititorul nu se îndoiește nici pentru o clipă că toate s-au întâmplat anume așa. Diferite personaje ale societății românești se perindă: bețivi, femei ușoare, studenți săraci, polițiști și profesori neprofesionali, doctori corupți și pur și simplu oameni de la țară care se evidențiază prin diferite trăsături.
“Omul pare mult mai fragil decât un avion, dar în realitate e mult mai puternic. Un șurub mic dacă i se strică avionului, un mic flaps dacă nu i se deschide sau un senzor dacă i se arde, riscă oricând să se prăbușească. Doar omul poate să zboare mai departe cu sufletul mutilat, cu toți senzorii arși, cu aripile șubrede sau rupte și cu toate șuruburile sărite, ca și cum o forță misterioasă l-ar ține mereu și mereu pe linia de plutire.”
“Xanax” de Liviu Iancu
Romanul este compus din trei părți, acestea fiind diferite etape din viața autorului.
În prima parte “A murit Dumnezeu”, Liviu, fiul unui director de școală își povestește adolescența marcată de ieșirile la discotecă, viața la căminul studențesc. O copilărie și adolescență petrecute în anii ‘90 și deci cu lipsuri și mizerie. Un tablou fidel al vieții cotidiene zugrăvit cu lux de amănunte și presărat cu detalii care de care mai trăsnite. Scene din viața anilor ‘90 apar fără perdea. Acele întâlniri pentru a viziona un film cu Van Damme, sau bețiile de la discoteca din sat, viața din căminul de studenție cu mizeria, dar și farmecul ei.
Cea de a doua parte - “Marele bordel” reprezintă primii pași în cariera de jurnalist. Experiențele și întâmplările trăite în timpul activității la Agenție și Tabloid conturează această parte.
Urmează partea a treia “Xanax”. Aici Liviu continuă meseria de jurnalist. O etapă marcată de vizitele permanente la prostituate și interviuri cu oameni bogați, fiind acum un jurnalist specializat în turism. La prima vedere titlul acestui capitol și deci al romanului vine de la teama jurnalistului de a zbura cu avionul, iar pentru a și-o depăși recurge la pastilele de Xanax. Însă, spre sfârșit găsim o comparație care ne prezintă acest titlu cu o altă însemnătate.
“- Știi care e problema noastră, a tuturor? m-a întrebat Cristian.
- Care?
- Că trecem nepăsători prin viață, de parc-am fi sedați cu Xanax.”
Romanul conține multiple istorioare închegate într-un fir logic. Unele dintre ele par amuzante, altele triste, însă toate sunt autentice și prin urmare cititorul nu se îndoiește nici pentru o clipă că toate s-au întâmplat anume așa. Diferite personaje ale societății românești se perindă: bețivi, femei ușoare, studenți săraci, polițiști și profesori neprofesionali, doctori corupți și pur și simplu oameni de la țară care se evidențiază prin diferite trăsături.
“Omul pare mult mai fragil decât un avion, dar în realitate e mult mai puternic. Un șurub mic dacă i se strică avionului, un mic flaps dacă nu i se deschide sau un senzor dacă i se arde, riscă oricând să se prăbușească. Doar omul poate să zboare mai departe cu sufletul mutilat, cu toți senzorii arși, cu aripile șubrede sau rupte și cu toate șuruburile sărite, ca și cum o forță misterioasă l-ar ține mereu și mereu pe linia de plutire.”
“Xanax” de Liviu Iancu
July 3, 2019
Imi pare rau, nu a fost genul meu de roman. Eu cred ca daca poti sari un capitol sau doua sau trei si nu ai pierdut mare lucru dintr-o poveste, atunci e problema. Bine, mie nu-mi place nici Bukowski, nu mi-a placut nici Kerouac On the road, asa ca pur si simplu nu sunt in paradigma asta a naratiunii. Ca stil, o observatie: mult prea multe comparatii gratuite si nepotrivite in context.
October 13, 2022
Foarte tare cartea. O înșiruire de amintiri ale autorului, așa cum le-a trăit, povestite cu talent jurnalistic și umor care mi-au amintit de copilărie și de satul românesc. Am râs, am plâns și m-am regăsit în unele momente. Citeam când aveam o mica pauză, lucru ce nu mi s-a întâmplat de mult timp, atît de prinsă eram de lectură. E viața pură fără filtre și a venit ca o gură de oxigen pentru mine. Mi-am dat seama că nimic pe lumea asta nu e întâmplător.
Read
April 12, 2019Excelent book, one of the most honest and realistic books I have ever read. No fancy clothing, no lies, no masking the truth. The auhtor tried to take out the human vices, by telling us the story of his life. He judges the act, not the person and uses a funny but at the same time mature style that makes you fall in love with the book.
March 29, 2020
3.5 stele
A început bine (4). M-a captivat, m-a amuzat dar spre final s-a diluat atât de mult încât abia mi-a mai ținut interesul. (3) Multe comparații dar inedite, memorabile și pline de umor. Nu m-au deranjat.
A început bine (4). M-a captivat, m-a amuzat dar spre final s-a diluat atât de mult încât abia mi-a mai ținut interesul. (3) Multe comparații dar inedite, memorabile și pline de umor. Nu m-au deranjat.
April 28, 2019
One of the most inspiring modern romanian books I have read. 504 pages devoured in 1 day.
January 24, 2023
3.25⭐
Faină, e scrisă bine, mi-a dat o stare de bine, dar în multe momente m-a dezgustat... Prea porcoasă pentru mine :))
Faină, e scrisă bine, mi-a dat o stare de bine, dar în multe momente m-a dezgustat... Prea porcoasă pentru mine :))
April 25, 2021
“In esenta, asta este Xanax-un roman construit din sute de intamplari adevarate, amuzante si triste in acelasi timp, pentru care eu si personajele mele am platit, cu totii, de fiecare data un pret, mai mic sau mai mare.”
Si totusi pretul a fost prea mare...
“O viata de om comprimata intr-o poveste scurta, intr-o sporovaiala de 20 de minute pe o banca. Toate luptele, toate renuntarile, neimplinirile, toate chinurile si momenteld de fericire, toate se pot inghesui intr-o discutie mica la marginea strazii.
Dar intre punctele astea exista milioan de secunde care nu pot fi povestite, pentru ca sunt doar ale tale. Le respiri si trec. Le inghiti si vin altele, si toate acestea sunt viata ta. Traiesti, iar asta este tot ce conteaza. Totul e important si frumos. Poate ca sensul vietii nu e nimic mai mult decat sa te bucuri pana la ultima suflare de tot ce ti-a dat Dumnezeu, chiar daca uneori e al dracului de putin.”
“Omul pare mult mai fragil decat un avion, dar in realitate e mult mai puternic. Un surub mic daca i se strica avionului, un mic flaps daca nu i se deschide sau un senzor daca i se arde, risca oricand sa se prabuseasca. Doar omul poate sa zboare mai departe cu sufletul mutilat, cu toti senzorii arsi, cu aripile subrede sau rupte si cu toate suruburile sarite, ca si cum o forta misterioasa l-ar tine mereu si mereu pe linia de plutire.”
Am scris pe larg aici: https://asagraitabuburuza.wordpress.c...
Si totusi pretul a fost prea mare...
“O viata de om comprimata intr-o poveste scurta, intr-o sporovaiala de 20 de minute pe o banca. Toate luptele, toate renuntarile, neimplinirile, toate chinurile si momenteld de fericire, toate se pot inghesui intr-o discutie mica la marginea strazii.
Dar intre punctele astea exista milioan de secunde care nu pot fi povestite, pentru ca sunt doar ale tale. Le respiri si trec. Le inghiti si vin altele, si toate acestea sunt viata ta. Traiesti, iar asta este tot ce conteaza. Totul e important si frumos. Poate ca sensul vietii nu e nimic mai mult decat sa te bucuri pana la ultima suflare de tot ce ti-a dat Dumnezeu, chiar daca uneori e al dracului de putin.”
“Omul pare mult mai fragil decat un avion, dar in realitate e mult mai puternic. Un surub mic daca i se strica avionului, un mic flaps daca nu i se deschide sau un senzor daca i se arde, risca oricand sa se prabuseasca. Doar omul poate sa zboare mai departe cu sufletul mutilat, cu toti senzorii arsi, cu aripile subrede sau rupte si cu toate suruburile sarite, ca si cum o forta misterioasa l-ar tine mereu si mereu pe linia de plutire.”
Am scris pe larg aici: https://asagraitabuburuza.wordpress.c...
November 7, 2022
Băi, ”Xanax” al lui Liviu Iancu e chiar bunuț spre foarte bun. Sunt abia la 10% din carte, dar omul scrie fain de tot. Delicios, cu nuanțe de-astea autentice, luate direct din teren, nu din biblioteci. Îți dă cașpici așteptărilor, se joacă interesant cu dumele și cu comparațiile, te ațâță și apoi te alungă, creează niște momente puternic vizuale, chiar și cu limitatul set de instrumente al alfabetului. Doamne ajută la mai mulți scriitori din ăștia.
May 31, 2019
"Intre timp, am capatat o certitudine: astia lenesi si hoti ii conduc pe aia muncitori si cinstiti, cum eram eu. Nu e mare lucru sa fii muncitor si cinstit. Orice cretin poate. Dar ca sa poti fi lenes, si hot, trebuie sa te duca mintea. Aveam deja un scop in viata."
"-Ai tendinta sa judeci oamenii. Dar daca tot o faci, judeca.i dupa cum sunt ei, nu dupa cum esti tu!"
"-Ai tendinta sa judeci oamenii. Dar daca tot o faci, judeca.i dupa cum sunt ei, nu dupa cum esti tu!"
January 19, 2020
Nu e una din cartile pe care sa se astearna praful pe noptiera. Te astepti ca un cititor sa fie receptiv atunci cand un jurnalist de succes “da din casa”, insa te astepti mai putin sa o faca atat de bine, incat sa fii dependent.
July 8, 2019
Adevărul supără întotdeauna Liviu, de curiozitate am căutat numele "autorilor" care ți-au valutat romanul cu 1* și surpriza, nu scrie nimic, pe nicăieri despre ei și asta doare!
November 18, 2021
O naratiune sincera, fara niciun fel de perdea, atat de ancorata in cotidian.
Nu m-a prins de la inceput (prea multe comparatii), insa actiunea incepe sa curga din ce in ce mai usor, impreuna cu dezvoltarea si maturizarea personajului principal.
Un tablou sumbru per total, insa si cu scurte, dar intense momente de lumina si caldura.
Nu m-a prins de la inceput (prea multe comparatii), insa actiunea incepe sa curga din ce in ce mai usor, impreuna cu dezvoltarea si maturizarea personajului principal.
Un tablou sumbru per total, insa si cu scurte, dar intense momente de lumina si caldura.
November 16, 2023
La început nu e foarte interesantă. Sau, mă rog, are porțiuni. E mai degrabă puerilă, cu limbaj trivial, deși printre rânduri poți capta și mici filosofii de viață ale personajelor. Admit că schimburile de replici dovedesc un realism sănătos, așa se gândește, vorbește și acționează în studenție, între bărbați de exemplu. A început să mă atragă cu adevărat începând de la mijlocul părții a doua, denumită Marele bordel, o personificare a Măriei Sale, presa. Apoi a treia parte, Xanax, a fost efectiv devorată. Atâtea povești adevărate, atâta grobianism uneori, atâta pupincurism și ipocrizie, atâta delicatețe în unele rânduri. Dar... ce adevărat este scrisă. Mi-a plăcut mult povestea Poetului, întâmplarea cu Doamna C. și partea de final, cu operația în Germania.
Ce păcat că prețul pe care-l plătim toți pentru această viață intensă, care are un gust definitoriu și exhaustiv pentru cei care nu slăbesc ritmul, ba chiar vor mereu mai mult, este atât de mare! Te costă propria viață la 45 ani. Prea multe țigări, prea multă băutură, prea mult sex pe te miri unde și cu te miri cine, prea multe frământări îți consumă prea repede flăcăra vieții. Și pe urmă.... rămâne linia și sunetul asurzitor. Inima s-a oprit. Liviu Iancu nu mai este, dar rămâne cartea lui.
„Doamna C. trecuse bine de 50 de ani, dar bronzată și cochetă cum era, arăta de 40; doar pielea de pe mâini o trăda. Duhnea de la ușă a milioane de dolari si-a nefericire conjugală. Privirea ei tristă și galeșă amintea de pisicile de rasă care cred că li se cuvine orice. Era genul de femeie care a flirtat toată viața cu frumusețea, fără s-o ia în căsătorie; tânără, ai fi spus că abia la maturitate va arăta cu adevărat bine, iar acum, la peste 50 de ani, te gândeai că în tinerețe a fost o femeie foarte frumoasă. Doamna C. era atât de bogată, încât asistenta ei avea și ea o secretară care, la rândul ei, avea o asistentă.”
„Strivit pe șezlong de tonele de beri și țigări de peste noapte număram bubele de pe chipul adolescentin al dimineții. Ca o halcă sângerie de carne înfiptă în frigăruie, soarele scotea timid capul din ape. Mă usturau ochii și picam de somn.”
Ce păcat că prețul pe care-l plătim toți pentru această viață intensă, care are un gust definitoriu și exhaustiv pentru cei care nu slăbesc ritmul, ba chiar vor mereu mai mult, este atât de mare! Te costă propria viață la 45 ani. Prea multe țigări, prea multă băutură, prea mult sex pe te miri unde și cu te miri cine, prea multe frământări îți consumă prea repede flăcăra vieții. Și pe urmă.... rămâne linia și sunetul asurzitor. Inima s-a oprit. Liviu Iancu nu mai este, dar rămâne cartea lui.
„Doamna C. trecuse bine de 50 de ani, dar bronzată și cochetă cum era, arăta de 40; doar pielea de pe mâini o trăda. Duhnea de la ușă a milioane de dolari si-a nefericire conjugală. Privirea ei tristă și galeșă amintea de pisicile de rasă care cred că li se cuvine orice. Era genul de femeie care a flirtat toată viața cu frumusețea, fără s-o ia în căsătorie; tânără, ai fi spus că abia la maturitate va arăta cu adevărat bine, iar acum, la peste 50 de ani, te gândeai că în tinerețe a fost o femeie foarte frumoasă. Doamna C. era atât de bogată, încât asistenta ei avea și ea o secretară care, la rândul ei, avea o asistentă.”
„Strivit pe șezlong de tonele de beri și țigări de peste noapte număram bubele de pe chipul adolescentin al dimineții. Ca o halcă sângerie de carne înfiptă în frigăruie, soarele scotea timid capul din ape. Mă usturau ochii și picam de somn.”
June 17, 2020
Xanax este o realitate dura a anilor dupa revolutie, până în prezent, scrisă sub forma unui jurnal, cu ironie si umor, dar și cu durere.
L-am descoperit pe Liviu Iancu pe facebook. Postarile lui sunt memorabile si nu de puține ori am rezonat cu ele... așadar am stiut in linii mari la ce sa ma astept. Cartea nu e rea, doar ca e un pic cam prea mult. La modul ca daca as fi citit primele 150 de pagini, apoi următoarele 100 le-as fi sărit, n-as fi pierdut mare lucru, (dar asta e probabil din cauza mea... stau prost la capitolul răbdare) pentru că nu se intampla nimic. Sunt faze si pasaje din viata lui Liviu si a altor oameni pe care i-a intalnit, amestecate si narate într-o forma plăcută. M-a distrat începutul cărții si poveștile cu discoteca de la tara, pentru ca am trait acele vremuri si fix asa erau. M-au distrat pasajele despre "doamna Nuti" dar cel mai mult am ras la faza cu Basescu si Victor. Limbajul vulgar nu m-a deranjat, cred ca da un pic de savoare poveștii... si pare real totul.
Îi dau 4 stele. Este o lectură super ușoară, ce se citeste repede.
"—Nu ți-a fost frică? m-a întrebat.
—Ba da…
—Și ce-ai făcut? Ai luat un Xanax?
—Nu. N-ar fi avut efect. M-am rugat pur și simplu."
"Xanaxul te face să fii în avion ca în viața de zi cu zi. Te iei cu tot felul de nimicuri și uiți că o să mori, până la urmă."
"—Știi care e problema noastră, a tuturor? m-a întrebat Cristian.
—Care?
—Că trecem nepăsători prin viață, de parc-am fi sedați cu Xanax."
"Toți ne purtăm copilăria cu noi, ca pe-o măsea stricată care ne doare, dar la care nu vrem să renunțăm. Și toți o regretăm."
L-am descoperit pe Liviu Iancu pe facebook. Postarile lui sunt memorabile si nu de puține ori am rezonat cu ele... așadar am stiut in linii mari la ce sa ma astept. Cartea nu e rea, doar ca e un pic cam prea mult. La modul ca daca as fi citit primele 150 de pagini, apoi următoarele 100 le-as fi sărit, n-as fi pierdut mare lucru, (dar asta e probabil din cauza mea... stau prost la capitolul răbdare) pentru că nu se intampla nimic. Sunt faze si pasaje din viata lui Liviu si a altor oameni pe care i-a intalnit, amestecate si narate într-o forma plăcută. M-a distrat începutul cărții si poveștile cu discoteca de la tara, pentru ca am trait acele vremuri si fix asa erau. M-au distrat pasajele despre "doamna Nuti" dar cel mai mult am ras la faza cu Basescu si Victor. Limbajul vulgar nu m-a deranjat, cred ca da un pic de savoare poveștii... si pare real totul.
Îi dau 4 stele. Este o lectură super ușoară, ce se citeste repede.
"—Nu ți-a fost frică? m-a întrebat.
—Ba da…
—Și ce-ai făcut? Ai luat un Xanax?
—Nu. N-ar fi avut efect. M-am rugat pur și simplu."
"Xanaxul te face să fii în avion ca în viața de zi cu zi. Te iei cu tot felul de nimicuri și uiți că o să mori, până la urmă."
"—Știi care e problema noastră, a tuturor? m-a întrebat Cristian.
—Care?
—Că trecem nepăsători prin viață, de parc-am fi sedați cu Xanax."
"Toți ne purtăm copilăria cu noi, ca pe-o măsea stricată care ne doare, dar la care nu vrem să renunțăm. Și toți o regretăm."
January 31, 2020
Colecția de povestiri mioritice din Xanax descrie foarte bine crâmpeie ale societății românești începând de pe la mijlocul anilor 90. Și face o treabă foarte bună autorul în a surprinde multe momente teribil de semnificative pentru noi cei născuți și dospiți în perioada aceea. Sunt multe povestiri care îți smulg hohote de râs nesfârșite, urmate repejor de scene unde te simți cuprins tu însuți de lacrimile, neputința și umilința personajelor lui. Din perspectiva faptului că este jurnalist, cartea îți întărește convingerea că în România cei ce citesc ziarul sunt dezinformați. Limbajul foarte autohton pentru multe clase sociale face parte din recuzita povestitorului pentru a crea atmosfera - are rolul lui acolo. Dar deși înțeleg motivația limbajului folosit cred totuși că autorul putea să meargă mult mai artistic în inima poveștilor descrise. Nu sunt încă familiară cu stilul lui Liviu Iancu, poate sunt prea aspră cu recenzia aceasta - dar cred cu tărie că putea livra mesajele dorite și fără a face exces de unele dintre ingrediente. Dar pe de altă parte el descrie o societate care poate din punctul lui de vedere e exact așa.
November 28, 2021
5🌟.
Poate nu-s aceleași 5🌟că ale lui Dostoievski sau Steinbeck dar mesajul acestei cărți pentru mine e la fel de puternic: viața e cum e și oricum trece! Iubește, bucură-te de iubire că asta e tot ce îți rămâne, și când ești bătrân,sărac și singur și daca mori mâine. Ramai cu amintirea sau ramai in amintirea celor cărora le-ai fost drag.
N-am auzit de Liviu Iancu până la cartea care m-a intrigat numele și mi-a părut badass coperta. Dar cu siguranță îl voi ține minte mereu.
Poate nu-s aceleași 5🌟că ale lui Dostoievski sau Steinbeck dar mesajul acestei cărți pentru mine e la fel de puternic: viața e cum e și oricum trece! Iubește, bucură-te de iubire că asta e tot ce îți rămâne, și când ești bătrân,sărac și singur și daca mori mâine. Ramai cu amintirea sau ramai in amintirea celor cărora le-ai fost drag.
N-am auzit de Liviu Iancu până la cartea care m-a intrigat numele și mi-a părut badass coperta. Dar cu siguranță îl voi ține minte mereu.
September 15, 2019
Am ieșit la bere cu autorul și aș fi vrut să nu se mai oprească din povestit.
Am rămas cu imaginea omului cerc imposibil de străpuns de orice alt om sau a sufletului mai puternic decât un avion: funcționăm și fără senzori, cu aripile arse, mânați de o forță necunoscută, poate de cuvântul Poetului: iubire.
Am rămas cu imaginea omului cerc imposibil de străpuns de orice alt om sau a sufletului mai puternic decât un avion: funcționăm și fără senzori, cu aripile arse, mânați de o forță necunoscută, poate de cuvântul Poetului: iubire.
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 16, 2020
Un roman real, sincer, agreabil de simplu ca stil însă cu sensuri profunde, parabole și lecții de viață la fiecare pagină. Este o autobiografie a evoluției, emancipării și definirii într-o societatea românească viciată. Este, în ultimul act o poveste a conștientizării frumuseții vieții prin simplitatea ei. L-am savurat cu nesaț, mai ales comparațiile amuzante, foarte vii și grăitoare ;)
August 15, 2022
Scria bine, Iancu. Nu am mai citit demult o carte atât de bună scrisă de un român. Chiar daca e f dură, ca limbaj in primul rand, e reală, e amuzantă, e deșteaptă, e plină de povesti de viață, despre oameni din jurul nostru, pe care îi știm, despre oameni ca noi ori foarte diferiți de noi. Dar în primul rând este un manifest despre viață.
September 8, 2019
Nerecomandabila persoanelor pudice. Clar! Insa, daca ti-ai invins pudibonderia, vei descoperi ca Xanax este, asemeni serialului Seinfeld, o colectie de istorisiri despre nimic, dar care este, de fapt, viața.
O autobiografie scrisă fără inhibiții. Și cu mult umor!
O autobiografie scrisă fără inhibiții. Și cu mult umor!
December 27, 2022
Pe cât de banal mi s-a părut începutul cărții, pe atât de mult m-a convins finalul. Xanax povestește întâmplările unui jurnalist ajuns din greșală în presă în perioada de tranziție a României. O perioadă marcată de patroni și visul îmbogățirii rapide, pe orice cale, când mulți aspiranți la statutul de vedetă ar fi făcut aproape orice pt a apărea "la ziar".
Liviu Iancu povestește cu detașare și, pe alocuri, nepăsare, despre miniștri îndrăgostiți de jurnaliste prințese ori despre întâlnirea cu cel mai bogat român. Dedică pagini întregi Blondei de la Ministerul Turismului și descrie prima întâlnire cu prostituate transexuale din Grecia.
Costel, prietenul din copilărie, ale cărui aventuri au dominat prima jumătate a cărții, lipsește din finalul cărții. De altfel, finalul parcă e asemenea unui om care a înțeles că nu toate aventurile se termină cu surle și trâmbițe ori cu lecții de moralitate. Uneori, lucrurile se încheie asemenea unei povești spuse în fața unui foc de tabără unde toți stau și ascultă în timp ce privesc cum văpaia focului se face tot mai mică.
Xanax e cartea cu care închei anul 2022 și cred că e cartea potrivită pt un an cu multe aventuri bune și proaste. Cu momente bune, memorabile și momente dureroase.
Liviu Iancu povestește cu detașare și, pe alocuri, nepăsare, despre miniștri îndrăgostiți de jurnaliste prințese ori despre întâlnirea cu cel mai bogat român. Dedică pagini întregi Blondei de la Ministerul Turismului și descrie prima întâlnire cu prostituate transexuale din Grecia.
Costel, prietenul din copilărie, ale cărui aventuri au dominat prima jumătate a cărții, lipsește din finalul cărții. De altfel, finalul parcă e asemenea unui om care a înțeles că nu toate aventurile se termină cu surle și trâmbițe ori cu lecții de moralitate. Uneori, lucrurile se încheie asemenea unei povești spuse în fața unui foc de tabără unde toți stau și ascultă în timp ce privesc cum văpaia focului se face tot mai mică.
Xanax e cartea cu care închei anul 2022 și cred că e cartea potrivită pt un an cu multe aventuri bune și proaste. Cu momente bune, memorabile și momente dureroase.
July 2, 2022
“Toate luptele, toate renuntarile, neimplinirile, toate chinurile si momentele fericite, toate se pot inghesui intr-o discutie mica la marginea strazii.
Dar intre punctele astea exista milioane de secunde care nu pot fi povestite, pentru ca sunt doar ale tale. Le respiri si trec. Le inghiti si vin altele si altele, si toate acestea sunt viata ta. Traiesti, iar asta e tot ce conteaza. Totul e important si frumos.
Poate ca sensul vietii nu e nimic mai mult decat sa te bucuri pana la ultima suflare de tot ce ti-a dat Dumnezeu, chiar daca uneori e al dracului de putin.”
Dar intre punctele astea exista milioane de secunde care nu pot fi povestite, pentru ca sunt doar ale tale. Le respiri si trec. Le inghiti si vin altele si altele, si toate acestea sunt viata ta. Traiesti, iar asta e tot ce conteaza. Totul e important si frumos.
Poate ca sensul vietii nu e nimic mai mult decat sa te bucuri pana la ultima suflare de tot ce ti-a dat Dumnezeu, chiar daca uneori e al dracului de putin.”
March 2, 2019
Oameni simpli, miniștri, prostituate, pești, mari oameni de business, medici celebri, cântăreți, jurnaliști foarte cunoscuți și actori, toți sunt personaje vesele sau mâhnite în volumul scris de Liviu Iancu.
Xanax propune eroi care își expun cu curaj ori involuntar imperfecțiunile, și le înțeleg și acceptă sau refuză să vadă realitatea, autorul navigând cu mult umor prin acest univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste.
Xanax propune eroi care își expun cu curaj ori involuntar imperfecțiunile, și le înțeleg și acceptă sau refuză să vadă realitatea, autorul navigând cu mult umor prin acest univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste.
Displaying 1 - 30 of 76 reviews