Poate cea mai slabă carte din această serie, însă și așteptările mele sunt la un nivel foarte ridicat când vine vorba despre Camilla Grebe, fără îndoială una dintre cele mai importante scriitoare nordice ale momentului. În plus, romanul are numeroase puncte forte, dintre care poate cel mai important este modul complet imprevizibil în care evoluează narațiunea. Dar voi reveni imediat asupra acestui aspect.
Un alt punct tare al romanului este tema prizonieratului, o temă ce nu este deloc nouă în universul creat de autoare, numai că acum această temă capătă o nouă dimensiune, nu mai este vorba despre o femeie închisă decenii la rând într-o pivniță, ci, în sens foarte larg, despre modul în care oamenii devin prizonierii social media, ai aparențelor care nasc monștri. Era de așteptat ca romanul Camillei Grebe să aibă o puternică încărcătură socială, să atingă subiecte sensibile ale societății actuale, însă de data aceasta pe mine nu m-a convins în aceeași măsură precum Jurnalul dispariției mele. Altfel spus, ideea influenței nefaste pe care o exercită social media asupra vieții noastre, fără să fie neapărat originală, este interesantă, însă modul în care acționează principalul personaj negativ al cărții mi se pare neconvingător.
Vestea bună este că reîntâlnim personaje din romanele anterioare, mai exact polițiștii Manfred Olsson și Malin Brundin, ce, în romanul anterior din serie, a avut de înfruntat o ditamai revelația cu privire la originea ei. Din păcate, autoarea are prostul obicei de a mai elimina din când în când personajele principale ale seriei, astfel încât Peter Lindgren este mort, iar Hanne Lagerlind-Schön va avea doar o apariție foarte scurtă în Inerția.
De data aceasta, Manfred asistă neputincios la drama vieții sale, fiica sa de doi ani din cea de-a doua căsătorie, Nadja, alunecând de la fereastra apartamentului unde locuiește. În urma căzăturii, fetița ajunge la spital în comă. Este exact genul de tragedie care schimbă complet parcursul vieții unei familii obișnuite, a cărei rațiune de a exista este făcută țăndări.
În paralel cu drama polițistului, romanul ne prezintă modul în care tânărul de 18 ani, Per Samuel Joel, cu foarte multă perseverență, își distruge șansele la un viitor care să o facă fericită pe mama sa, Pernilla; aceasta și-a dedicat întreaga viață religiei și respectării legilor, însă rolul său de mamă o va face să înțeleagă că iubirea față de propriul copil este cel mai important lucru din viața ei. La rândul lui, Samuel este pe cale să afle că opțiunea sa de a-și conduce viața pe scurtătură îl va ajuta doar să își scurteze viața.
Așa cum spuneam, evoluția narațiunii va cunoaște o turnură complet neașteptată, fundalul biblic al romanului (cu precădere, referirea la Iona, prizonierul mitic din pântecul balenei) fiind mult mai mult decât un simplu pretext, iar ceea ce părea a fi o simplă poveste cu traficanți de droguri se va transforma în ceva mult mai înspăimântător, ceea ce arată că răul poate avea măști infinite, din ce în ce mai hidoase. În concluzie, Camilla Grebe ne arată încă o dată că se pricepe foarte bine la descrierea răului care zace adânc înfipt în sufletul omului. Lectură plăcută!