Indemn la simplitate

by Ernest Bernea

In cuprinsul acestor pagini am schitat o seama de teme filosofice, care formal fac jocul intre notatie si eseu. De aceea ele nu au caracter prea tehnic, de stricta specialitate, ci mai mult unul de marturisire. Indelung experimentate interior si controlate cu datele lumii externe, aceste insemnari incearca sa prinda pe scurt stari ale spiritului omenesc, spirit in continua lupta pentru cucerirea unor zone fertile si pure. Prefacerile profunde la care a fost supusa lumea contemporana au azi mai mult ca oricand, o atitudine lipsita de prejudecati, o atitudine pozitiva si creatoare in fata problemelor ce ni se ridica si par sa angajeze intreaga noastra raspundere in fata destinului uman si al civilizatiei. In acest fel vom iesi din impas si efortul nostru ne va purta acolo unde dorim sa la implinirea unei formule superioare de viata.

96 pages, Paperback

Published January 1, 2018

Reviews

[Florentina]

A trăi în simplitate înseamnă a observa tot ce e în jurul nostru, a trăi viața spre a cultiva bucuriile și frumusețile ei.

[Ioana]

Am cumparat cartea fara sa citesc date despre autor sau despre activitatea sa literara, am cumparat-o in urma unei recomandari si am zis sa-i dau o sansa pentru ca eram in cautarea unei lecturi spirituale, filozofice. Mi s-a parut alegerea potrivita, pentru ca titlul promitea sa-mi ofere ceea ce eu cautam.
Nu a fost neaparat o carte ,,proasta", dar nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor mele.
In ceea ce ma priveste, am simtit-o mai mult ca pe o lectura usoara, generica, decat ca pe una care sa intre cu adevarat in profunzimea unor taine omenesti. Pe masura ce inaintam cu lectura, mi s-a parut ca nu citesc neaparat cartea unui ,,scriitor", ci ca ascult mai repede pildele unui parinte catre fiul sau, asa ca am zis sa dau o cautare pe Google, sa aflu cine a fost Ernest Bernea. Nu am fost surprinsa cand am aflat ca nu a avut o cariera de scriitor, ci una de sociolog, insa m-a intristat sa citesc despre activitatea sa in miscarea legionara.
Se pare ca unele lucruri raman neschimbate: oameni cu actiuni nefaste, dau lectii despre etica si moralitate.
Am dat totusi 2 stele cartii, facand abstractie de viata personala a autorului, si evaluand doar calitatea literara a lucrarii. In acest sens, au fost cateva fragmente (poate 3, 4, deci foarte putine) care mi au placut. Las una dintre ele mai jos:
,,Tacerea este de doua ori rodnica. In primul rand, pentru ca prin ea omul se poate concentra si cerceta adanc. Cine vorbeste mult gandeste putin. In al doilea rand, tacerea te fereste de greseli care uneori devin adevarate fapte de constiinta. Cine vorbeste mult greseste des, atat fata de oameni, cat si fata de Dumnezeu."

[Socrate]

Omul, prin natura şi condiţia lui, a purtat dealungul vremurilor o luptă dureroasă şi continuă pentru câştigarea unui prisos de bine. În epoca modernă şi contemporană acest bine a fost văzut sub forma civilizaţiei şi a progresului. Singur sau în colectivitate omul s’a străduit în acest sens.Judecat în roadele sale, astăzi după o îndelungă experimentare, progresul continuu s’a dovedit pe cât de înşelător, pe atât de dăunător. Omul modern a avut o mare sete de mai bine, dar nu s’a aplecat îndeajuns asupra condiţiei şi sensului acestui bine. El a confundat binele cu dorinţa şi plăcerea,
l-a confundat cu apetitul. Punctul luminos, creator şi unificator a lipsit. Lumea modernă s’a încrezut prea mult în calitatea naturală a omului, s’a încrezut mai mult decât era necesar în
civilizaţie şi progres şi nu a bănuit ce anume înseamnă acestea în împlinirea unui destin uman superior; drumurile s’au deosebit, pentru că deosebite erau idealurile. Civilizaţia epocii moderne a cultivat o seamă de tendinţe şi aspiraţii care nu întotdeauna au satisfăcut dezvoltarea omului pe căile ce îi erau proprii şi definitorii; aceasta civilizaţie ia creat continuu tot alte nevoi, tot alte bunuri care trebuia să-l satisfacă; dar la cele satisfăcute apar mereu altele care fac cursă la nesfârşit. Se spune că viaţa omului de azi este complexă, că totul merge către o diversificare a condiţiilor şi mijloacelor, integrându-se acestei diversificări însăşi problema scopurilor.

[mikasa]

“Cum să nu merite viața s’o trăiești, cum să n’aibă sens, dacă există florile? Iată rodul câmpului și al pomilor, iată copiii. Câte făpturi atâtea minuni, atâtea îndemnuri. Cine nu a iubit o floare, o fată, un copil, un răsărit de soare sau amurg, cine n’a înțeles cântecul trist al apelor nestatornice și n’a cunoscut bucuria propriilor sale depășiri, nu găsește sens vieții, nici nu merită s’o trăiască.”
Ernest Bernea

[Nectarie Danciulescu]

Cartea aceasta iti infloreste sufletul prin meditațiile simple, scurte,dar profunde.