Wow! Deci wow! Ce carte am citit!!! Deci nici nu știu cum să vă explic bucuria mea când citesc o carte excelentă scrisă de un autor român. Subiectul, acțiunea, suspansul, personajele, replicile... toate astea alcătuiesc un roman polițist care poate sta cu ușurință pe podium alături de nume celebre.
“Protocol 9” începe în forță cu o crimă. Dar nu orice crimă, o femeie cu cele 4 membre dezmembrate de corp, aruncată în saci negri de gunoi în tomberonul de reciclare a uleiului de la un Burger King.
Emma Moss, profiler, agent special FBI, este trimisă la fața locului mai mult să supravegheze și să asiste un coleg, Slack. Acesta din urmă este un agent cu vechime, un perfecționist care a ajutat la prinderea multor criminali, dar care are probleme de comportament și de profesionalism. Aceștia doi vor încerca să ajute poliția locală din Forest Grove în prinderea unui criminal în serie care răpește femei, le omoară, le ciopârțeste și apoi le abandonează trupurile în diferite zone ale orașului. Dar pe măsură ce înaintăm în investigație, ajungem să cunoaștem poveștile personajelor principale, emoțiile lor dar și felul lor de a gândi.
Iar apropo de gândire, aspectul care mi-a plăcut aproape cel mai mult în carte a fost faptul că am putut intra in mintea criminalului. Încă de la începutul cărții, avem câteva capitole povestite din perspectiva asasinului. E prima oară pentru mine când citesc genul ăsta de transpunere a planurilor și mi-a plăcut foarte mult ideea. Dar ce citeam mă înfuria, mă izbea ca un dus rece, îmi făcea stomacul să se întoarcă, îmi era scârbă, mă punea să mă întreb de mii de ori în ce lume bolnavă trăim și cum de avem așa specimene printre noi? Dar tocmai aceste capitole au făcut povestea așa de reală încât nu scoteam capul din carte.. Trăirile criminalului au fost expuse magistral de autoare, pur și simplu mi-au dat fiori reci.
Mi-a plăcut mult de Emma Moss. Mi-a plăcut modul ei de a interacționa cu ceilalți, curajul ei într-o sală plină de bărbați, empatia ei față de victime și nu în ultimul rând încrederea ei în propriile instincte. E greu să răzbați într-o lume a bărbaților și e și mai greu când toată lumea spune că e negru când tu știi că e alb😉.
Sfârșitul romanului nu e cel al unui roman polițist clasic. Are ceva tente de thriller ceea ce m-a surprins plăcut. Când ești sigur că știi, de fapt nu știi nimic. Autoarea s-a jucat cu mintea mea ca la final să termine într-un mod demn de un film bun! Toate sentimentele mele când am citit această carte, au fost duse la extrem.
Felicitările mele autoarei și deși e prima carte citită, săptămâna aceasta voi comanda seria Gemini ca să pot să-mi astâmpăr nerăbdarea în așteptarea volumului doi.
Un citat care mi-a plăcut foarte mult:
“ Pădurea vibrează cu o energie pozitivă atunci când cineva aduce un topor în mijlocul ei. Copacii îl consideră unul de-al lor pentru simplul fapt că are coada din lemn.”