Intamplari inspirate din realitate ai caror protagonisti sunt oameni obisnuiti. Pagini pline de suspans, scrise intr-un ritm alert, care culmineaza de multe ori cu un final neasteptat. Clipe de delectare purtand semnatura inegalabilei Rodica Ojog-Brasoveanu.
Rodica Ojog-Brasoveanu was a Romanian writer of mystery novels. She published 35 novels, most of them mystery, some of them also romantic and historic novels. She is believed to be the "Lady of the Romanian policier".
Her cozy mystery series are aundant with humor and have a quick, light pace.
Some recurring characters: - Melania Lupu, an elderly lady getting involved in crime solving, with a unique and charming style; the authority figure whose cases she gets involved in is Major Cristescu - Minerva Tutovan, an authoritarian figure, a severe and extremely smart, unattractive woman; the authority figure whose cases she meddles with is Lieutanant Dobrescu
Romanian version: Rodica Ojog-Brasoveanu(28 august 1939, Bucuresti – 2 septembrie 2002) a fost o scriitoare de romane politiste din Romania. A urmat primele clase la scoala „Maison de Francais” si si-a continuat studiile la liceul „Domnita Ileana” (astazi Liceul „Eminescu”). A inceput apoi cursurile Facultatii de Drept din Bucuresti, dar, dupa doi ani, in 1956, a fost exmatriculata pe motive politice. Dupa un an de munca necalificata la fabrica de medicamente Galenica, a reluat studiile de drept, de data aceasta la Iasi. Dupa finalizarea studiilor a inceput sa profeseze avocatura. In 1969 a debutat cu un scenariu de televiziune, iar primul roman politist, Moartea semneaza indescifrabil, l-a scris la insistenta sotului ei, actorul Cosma Brasoveanu, si l-a publicat in 1971. Dupa sapte ani de practica a renuntat la avocatura si s-a dedicat in intregime scrisului. Pana in 1999, a publicat 35 de romane, in majoritate politiste, dar si cateva istorice si unul stiintifico-fantastic. Este considerata, in mod unanim, marea doamna a literaturii politiste romanesti.
O colecție de povestiri, unele chiar din viața autoarei, alta povestea adevărată a unui personaj din romanul Pact diabolic, foarte amuzante și câte se poate de repetitive indiferent de epocă. Nu știu de ce i-a dat acest titlu, dar enigmele erau specializarea autoarei.
Rodica Ojog-Brasoveanu este una dintre autoarele mele preferate si am pierdut numărul cartilor citite de la dansa. Cred ca sunt in jur de 15 volume. Barbatii sunt niste porci este un volum format din 17 povestiri, unele scurte, altele ceva mai complexe. Recunosc ca ma asteptam sa fie un volum notat la final cu nota maxima, insa nu toate povestirile mi s-au parut interesante. Barbatul nu este singurul personaj pus in evidență aici, ci si femeile cu obiceiurile si capriciile lor. Autoarea are un umor delicios si foloseste un limbaj care cu siguranta nu ai cum sa nu il adori. Recomand sa cititi volumul si la fel si celelalte carti ale sale.
Încă o carte relaxantă. Îmi place sarcasmul din replicile personajelor ei. Îi ador intriga. Cele 17 nuvele din această carte sunt tocmai potrivite după literatură complicată. Situații cu deznodământ imprevizibil. Unele amuzante, altele ciudate, unele banale, altele extraordinare. Toate bine scrise. Lectură plăcută, ușoară.
O carte care conține 17 povestiri scurte, iar titlul e dat de una dintre ele. Nu vă lăsați induși în eroare de titlu, deoarece nu numai bărbații sunt blamați, ci și femeile care se ocupă de lucruri mai “neortodoxe”.
Majoritatea au de-a face cu dragostea sau lipsa ei, un pretext perfect pentru a-i face pe cei implicați să-și piardă capul și să facă lucruri iresponsabile. Dar nimeni nu scapă, căci roata se întoarce și karma le servește tuturor ceea ce merită.
Mi-a plăcut mult această colecție, nici nu am citit-o repede, pentru că fiecare povestire e ca un mic roman în care autoarea reușește să creeze atmosfera propriu-zisă și nu omite niciun detaliu. Autoarea povestește ca și cum ai fi cu ea la un ceai sau o cafea și începe să-ți vorbească, iar apoi realizezi că ai uitat să-ți bei ceaiul sau cafeaua, pentru că te-a acaparat total și ai rămas cu gura cascată de cele întâmplate.
Așa aflăm despre cum: - o fată cu noroc în dragoste și bani, ce ține până la o vreme, nu se lasă până nu “plătește” înapoi cu aceeași monedă - un cuplul face un pact să-și petreacă Revelionul anului 2000 împreună și apoi fac o descoperire interesantă - o ședință de spiritism nu se termină bine pentru toată lumea - o clarvăzătoare este demascată - un tablou scump dispare de la o petrecere - o vânătoare de bijuterii scumpe pierdute care duce la acțiuni șocante - o sinucidere are răsturnări de situație…
Și multe altele, despre care nu îmi mai lasă Instagramul spațiu a să scriu, dar vă invit să o citiți, dacă n-ați făcut-o deja. Vă veți relaxa, veți râde de unele personaje, pe unele le veți urî, pe alții îi veți compătimi și veți descoperi din nou cât de imprevizibili sunt oamenii și cum viața bate filmul.
Singurul lucru ce nu mi-a plăcut la carte este coperta. Nu știu cine a putut crede că aceste culori puse împreună sunt o idee bună, dar mai ales de ce avem un porcușor șters de culoare ce se vede că e din alt film. Sper că următoarele ediții să îmbunătățească acest aspect.
Delicioasă lectură. Prima pe care o citesc de la Rodica Ojog-Brașoveanu, cu siguranță mai pun mâna pe câteva titluri. Relaxantă, de vacanță, merge bine la plajă!
O colectie de povestiri nu doar savuroase si picante, ci si nemuritoare as putea spune! Valabilitatea povestirilor se prelungeste in timp, nefiind ancorate intr-o anumita perioada. Povestile de iubire, tradare, intorsaturile de situatie, ''palmele'' morale primite de unii protagonisti se aplica astazi asa cum se aplicau si in vremurile apuse. Desi titlul ne poate induce intr-o revoltatoare eroare, cartea merita citita!
Să fiu sinceră, titlul m-a atras să cumpăr această carte, dar este prima carte pe care am citit-o scrisă de Brașoveanu și pot spune ca a fost o carte amuzantă. O lectură lejeră care cuprinde o colecție de povestiri despre diferite relații cât mai difere între bărbați si femei. Nu am îndrăgit toate povestirile, unele nici nu mi-au intrat în cap și erau plictisitoare, puține care au fost chiar amuzante, sarcastice și interesante. DAR, nu toți bărbații sunt niște porci🤷🏻♀️
Like the companion fat and dumb, all men are pigs contains short stories about the eternal mysteries of the relationship between men and women A little darker and less well hanging together than the other book, and having two mystery stories which were weaker and probably part of a different unfinished series, but still a page turner and an excellent read showing again what a talent the author was and what we missed by her notbeing able to use her full powers until her later years after communism fell
O serie de povești cu tâlc marca Rodica Ojog-Braşoveanu. Am regăsit stilul unic al scriitoarei pe care am avut şansa să îl remarc citind romanele ei polițiste și trebuie să recunosc că mi-a lipsit.
Poveștile scurte reprezintă o combinație foarte bună de umor, mister și empatie, oferind o paletă largă de idei exprimate prin prisma unor amintiri sau născociri ale autoarei.
Preferatele mele au fost "Zâna cea bună", povestea lui Valentin, un orfan ce descoperă multiplele potențiale înfățișări ale unei zâne bune și "Un revelion a la Lyz Taylor", povestea Manuelei, femeia care postează un anunț în ziar pentru a-și găsi un partener potrivit gata să petreacă împreună un revelion special.
Toate povestirile au ceva aparte și te lasă zâmbind, fie ca o urmare a felului hazliu de a scrie al Rodicăi sau datorită mesajul transmis. Mi-a plăcut faptul că inclusiv în această colecție de narațiuni am găsit și puține povești polițiste ce m-au pus pe gânduri.
În concluzie, bărbații chiar pot fi uneori niște porci, dar singura certitudine e că volumul cu acest titlu chiar merită citit!
Dacă prima lectură a Rodicăi Ojog-Brașoveanu parcursă de mine m-a cucerit instant, de data aceasta nu a mai avut darul de a ma ține în priză, curioasă și dornică să o parcurg cât mai rapid.
Povestirile mi-au părut mai slabe acum, fără acel element surprinzător specific autoarei. Nu rămân din păcate cu niciuna preferată. Nu pot însă să nu admir felul de a scrie și naturalețea cu care cuvintele parcă se varsă cursiv pe pagini.
Slaba culegerea de povestiri... Nici macar nu cred ca prima povestire e cu adevarat istorie personala din viata scriitoarei. Abia daca pot alege 2-3 cu subiect mentionabil -- cum este cea cu sedinta de spiritism [asta e si numele povestirii] - pare atat de brusc intrerupta incat te gandesti ca poate era gandita ca punct de plecare la un roman ? abia cand incepea sa devina interesanta, se opreste ! Povestirea care da titlul intregii culegeri nu merita asta. Dar este, intradevar, ceva ce (poate) atrage un potential cititor. Ah, si ... ce mai cautau cuvinte arhaice precum "boscarte" sau "iutaca" aici ? Doar nu este nici una cu "actiunea" pe vremurile lui Cantemir ? [eu de ex., pana sa le vad in romanele Rodicai Ojob-Brasoveanu, nu le-am auzit nici macar de la generatia bunicilor mei, care au prins inceputul secolului 20, deci poate ar fi stiut astfel de cuvinte daca le pomeneam de ele].
Am tot citit despre aceasta autoare si am gasit aceasta carte la un magazin langa casa de marcat, asteptand la rand am luat 2carti ale sale. Nu am avut asteptari mari, nu stiu de ce, pana in prezent probabil din cauza traumelor provocate de catre scoala am fugit de autorii romani, ma rog, i-am evitat. Cartea asta m-a facut sa realizez cat de superficiala sunt, sper- am fost :) Mi-a placut cartea, mi-a placut ideea de multe povestioare scurte fiecare cu misterul ei, mi-a placut la nebunie!! Categoric mai incerc si alte carti ale autoarei.
Superba carte. Sunt mai multe povestiri, una mai savuriasa decat cealalta, in stilul caracteristic doamnei Rodica Ojog-Brasoveanu: mistere, povesti de amor, ironii, etc. Nu va luati dupa titlu: in carte sunt expuse, fara pudoare, si defectele femeilor, si ale barbatilor.
Deşi eseul titular este drăguţ, altele sunt mai interesante şi amuzante. Mă topesc din simpla plăcere a talentului artistic și aproape uit de firul narativ.
Went into this book with a completely different idea to what I thought it was. I just found the title funny, and having read other books by this author, I thought I’ll be reading crime, not short stories. My bad.
The stories were nice, the writing flows. But it still missed something, it had a certain blandness. I felt that maybe the theme of the stories was to repetitive? Maybe the characters were too much alike? I don’t know.
I’ll go back to Melania’s adventures. Those I like best.
Până să deschid cartea, n-am știut că este un volum cu povestiri. Această colecție a fost mai bună decât „Grasă și proastă" însă nu suficient încât să-mi doresc să mai citesc alte povestiri de la autoare. Am să rămân la romanele ei, fiindcă până acum m-au impresionat plăcut.
Unele povești mi s-au părut cam seci, mai ales că nu toate au vreun twist sau vreun final spectaculos. Sunt doar povești cu și despre oameni, presărate cu umor.
Colectie de povestiri usurele care nu m-au prins absolut deloc. Se citesc usor, dar parca sunt prea scurte majoritatea, mai ales cele unde are loc o infractiune. Cele de amor... nu stiu, oi fi prea batrana pentru inselat, rasinselat si apoi despartit si impartit iar. Singura care mi-a placut a fost Sertarul.
"Dactilografa mea a ramas cu degetele suspendate deasupra claviaturii, pregatita sa bata in continuare. - Gata, exclam, ce mai astepti? - Cum gata?! Si finalul? Care-i "poanta de final", cum ii spuneti dumneavoastra? - Pai, asta-i poanta. Ca n-are poanta. Nu tot ce se intampla in viata are obligatoriu o poanta. Ba as zice ca, in cele mai multe cazuri, lipseste cu desavarsire. O simt dezamagita. Imi pare rau, dar ce pot sa fac daca lucrurile s-au intamplat asa, si nu altfel?"
Un prieten care o iubea sincer, aşa cum, de altfel, o iubeau toţi cei care o cunoşteau, o caracterizase în câteva cuvinte: „Are mari calităţi, dar uriaşe defecte.“ Cel mai grav, aş fi adăugat eu, era acela de a se fi născut cu o mână plină de atuuri şi de a nu şti să le folosească. Iar defectele erau dintre acelea care se întorceau împotriva ei însăşi.
„Special“ părea să fi fost semnul sub care se iscase fata asta. Începând cu numele, Aprilia ― se născuse în luna lui Prier ―, şi continuând cu tot ce ţinea de personalitatea ei, de un original care de multe ori contraria, dar pe care-l presimţeai absolut autentic. De o frumuseţe răpitoare (şi ştiu ce vorbesc, întrebaţi contemporanii), Aprilia fascina în primul rând prin unicat, prin ieşitul din comun. Avea o frumuseţe de tip scandinav, cu plete lunare şi o pieliţă diafană, desprinzându-se imediat din peisajul zânelor autohtone; ai fi remarcat-o în primul rând şi imediat, chiar în mijlocul unui miting. La toate se adăuga un extraordinar instinct al vestimentaţiei. N-am întâlnit încă pe nimeni atât de maestră în a-şi scoate în evidenţă însuşirile şi de a-şi camufla totodată defectele, fără a avea aerul că o face. Picioarele, în speţă, constituiau „teroarea“ vieţii ei, pricină pentru care nu frecventa Litoralul. Tocurile de doisprezece centimetri, treacă-meargă şi în costum de baie, dar ce te faci pe plajă cu pantalonii până în pământ şi cu cizmele?
Când Dumnezeu vrea să dea, apoi dă cu amândouă mâinile. Mai era pe deasupra şi inteligentă, îi plăcea să citească şi avea un haz nebun, care se bizuia, aşa cum se întâmplă cu mai toţi umoriştii, pe un ascuţit spirit de observaţie. Ce-ar mai fi de spus? Înjura suculent ― era o plăcere s-o asculţi, iar contrastul dintre text şi chipul angelic, de efect garantat, făcea toţi banii; cât priveşte bine cunoscuta ei generozitate, aceasta friza de multe ori iresponsabilul. Chiar când sărăcise şi pigulea cu acul fleacuri pentru Fondul Plastic, cămara şi frigiderul stăteau la dispoziţia prietenilor, nepregetând să împartă cu ei singura cratiţă cu mâncare din casă; o generozitate de „prinţ veneţian“ şi credinţa absolută că Dumnezeu are grijă de ea.
Povesti pline de suspans, rasturnari de situatie si personaje care intruchipeaza oameni obisnuiti, dar surprinzatori si foarte ingeniosi, din Romania postcomunista. Cred ca fiecare povestire merge perfect cu acelasi titlu, si anume cel care da numele cartii.
Cu un asemenea titlu cred ca nu se cade sa mai torn si eu gaz pe foc, insa trebuie mentionat ca in interior nu exista nimic atat de ofensator si cartea poate fi citita fara nicio problema. Avem de-a face cu o colectie de proza scurta, mai exact 17 povestiri, dintre care vom analiza mai pe lung cateva:
"Aprilia" este prima poveste si asa cum ne arata si titlul este despre o fata ce poarta acest nume. Ea este o faptura excentrica si exceptionala ce se casatoreste la 16 ani cu un cantaret de 60 de ani. Ce iese pana la urma din aceasta pura pedofilie ramane sa aflati citind-o. Este narata cu verva, talent, dar si un strop de ironie amuzanta. Cel mai mult am ras la felul in care sunt caracterizati mirii: Sotul, "Cartianu, e barbat versat, a scos destui chiloti la viata lui." (Pe ai sai probabil). Despre mireasa se spune ca "avusese o aventura cu un cocosat, se pare ca astia sunt extraordinari la pat."
"Revelion 2000" este despre doi fosti iubiti din tinerete ce se reintalnesc dupa 20 de ani cu ocazia Revelionului si constata ca amandoi s-au schimbat prea mult ca sa mai reinvie trecutul. Este o poveste trista si plina de neputinta.
"Un revelion a la Liz Taylor" infatiseaza intamplarea unei doamne ce da un anunt in ziar in care spune ca este in cautarea unui barbat tanar si aratos cu care sa petreaca trecerea dintre ani la litoral. Propunerile curg iar ea il alege pe cel la care nu simte "aftershave-ul de gigolo". Ramane sa aflati ce urmareste ea de fapt. Povestea este captivanta si induiosatoare.
"Sertarul" este despre doi pensionari ce se tarasc la limita saraciei. Sotul, nemaipomenit de avar, isi supune sotia la grele restrictii. Dupa moartea lui insa aceasta se va razbuna. Cum? Ramane sa cititi. Va asigur ca e delicioasa... ca orice razbunare.
"Barbatii sunt niste porci" e povestea ce da numele colectiei si am lasat la sfarsit ce este mai bun. Este tot despre o doamna in varsta ce citeste un anunt in ziar la rubrica Matrimoniale. Un domn pensionar cauta doamna in vederea casatoriei. El impune conditii in anunt, una dintre ele fiind ca ea sa nu aiba proteza. Doamna, pe numele ei Camelia, are totusi proteza si se gandeste ca n-are cum sa observe: "Nu-i nici dentist [...] si nici Michael Douglas in Basic Instinct. Exista si sarutari... decente." Ramane sa cititi ce va pati Camelia din cauza protezei... Sunt porci, n-ai ce sa-i faci...
Suntem asadar in prezenta unor opere fresh, efervescente si cu mult umor, ce vorbesc preponderent despre relatiile sentimentale evocand insa si farmecul Bucurestiului de alta data. Desigur cu gratia si talentul pe care le avea Marea Doamna a literaturii politiste.
Așa de natural, de românesc, de colocvial mi se pare stilul autoarei, că mă gândesc înainte să scriu recenzii dacă nu cumva scriu ce știe toată lumea. Pentru că normal, toată lumea a citit-o pe Rodica OJOG Brașoveanu, nu? Dacă misterele ei polițiste încântă, pe mine tot aceste două cărți de povestiri m-au vândut cauzei de a o avea în bibliotecă.
Să citești povestirile din Grasă și proastă și cele din Bărbații sunt niște porci, este să te așezi în bucătărie, în miros de cafea sau chec sau sarmale, la povești cu mama ta și o prietenă bună, care mai e și populară în cartier.
Cafeaua se bea și poveștile despre oameni se spun. Toate au acel aer de nostalgie și de mică bârfă, sunt atât de anii 80-90 că par exact în sâmbetele mamei că fată mă transportau acolo și poate că de aia le-am adorat.
Unele povești sunt despre regim, altele despre cum acesta transforma omul. Altele despre clase sociale. „Sărăcia are culoarea maro, Manuela o știa încă din copilărie…” Această poveste, a Manuelei, e printre cele triste și v-o recomand dacă măcar o dată în viață v-ați gândit cum ar fi să trăiți o zi, doar o zi, ca acel cineva care vă doriți mai mult ca orice să fiți..
O să mai citiți despre bărbatul care așteaptă femeia să iasă de la închisoare și de ce e în fața lui. Sau despre bărbatul care așteaptă fata a căror părinți cer azil fără ca ea să știe, iar când se revăd după 20 de ani nu mai e la fel de Revelion 2000. Sau despre Aprilia și Lulu și planul de a arăta cuiva să nu dea vrabia din mână. Fiecare dintre cele 17 povești, unele mai puternice, altele mai puțin, vin cu aer de ani plecați, de tinereți ale părinților noștri și e exact așa cum spune autoarea: „Fie dantelă și menuet, fie blugi și rap, lucrurile au rămas în esență aceleași…”