Niciun poet roman de la sfarsitul secolului al XIX-lea nu pune atata patos ludic nonconformist in partiturile sale poetice precum Alexandru Macedonski si, fara el, nu ne-am putea imagina fecunda deschidere a poeziei noastre catre experiment si prestidigitatie. - Nicolae Leahu
Debuting as a Neoromantic in the Wallachian tradition, Macedonski went through the Realist-Naturalist stage deemed "social poetry", while progressively adapting his style to Symbolism and Parnassianism, and repeatedly but unsuccessfully attempting to impose himself in the Francophone world. Despite having theorized "instrumentalism", which reacted against the traditional guidelines of poetry, he maintained a lifelong connection with Neoclassicism and its ideal of purity. Macedonski's quest for excellence found its foremost expression in his recurring motif of life as a pilgrimage to Mecca, notably used in his critically acclaimed Nights cycle. The stylistic stages of his career are reflected in the collections Prima verba, Poezii, and Excelsior, as well as in the fantasy novel Thalassa, Le Calvaire de feu. In old age, he became the author of rondels, noted for their detached and serene vision of life, in contrast with his earlier combativeness.
In parallel to his literary career, Macedonski was a civil servant, notably serving as prefect in the Budjak and Northern Dobruja during the late 1870s. As journalist and militant, his allegiance fluctuated between the liberal current and conservatism, becoming involved in polemics and controversies of the day. Of the long series of publications he founded, Literatorul was the most influential, notably hosting his early conflicts with the Junimea literary society. These targeted Vasile Alecsandri and especially Mihai Eminescu, their context and tone becoming the cause of a major rift between Macedonski and his public. This situation repeated itself in later years, when Macedonski and his Forţa Morală magazine began campaigning against the Junimist dramatist Ion Luca Caragiale, whom they falsely accused of plagiarism. During World War I, the poet aggravated his critics by supporting the Central Powers against Romania's alliance with the Entente side. His biography was also marked by an enduring interest in esotericism, numerous attempts to become recognized as an inventor, and an enthusiasm for cycling.
e interesant să vezi cum evoluează poezia lui Macedonski; dacă la începutul carierei se prezintă ca un epigon eminescian complet neoriginal, unele poeme mai târzii aproape-l fac să pară șaizecist. mă rog, per total un volum destul de neremarcabil, poate cu excepția Rondelurilor... totuși pot să-mi asum parte din vină, pentru că așteptările mele la întâlnirea cu Macedonski au fost altele.
Fumăndu-și opiumul uitărei Pe rogojini din pai de-orez, Fo-hi, spre piscul aiurărei, E dus de visul lui chinez.
Scăpat de chinul zbuciumărei, Senin ca după-un meterez, Fumează opiumul uitărei Pe rogojini din pai de-orez.
Iar când sosește-al nopții miez Ce-l urcă-n slava imbătării, Deplin se dă halucinării Ce-atunci e singurul său crez, Fumându-și opiumul uitării...
Un 3,6. Dar, am terminat si eu o carte de poezie! E de apreciat. Cred că cel mai mult m-a deranjat structurarea cărții, primele poeme și cele 70 de pagini mi s-au părut un chin. Da, înțeleg toate caracteristicile poeziei simboliste, strofele-refren, însă citite una după alta s-au simțit ca un infern. Abia apoi l-am putut găsi/regăsi pe Macedonski de care auzisem și pe care îl așteptam eu. Obsedat de moarte, de natură, cumva de religie și, cel mai important: de roze. Dacă vreți să citiți cartea vă sfătuiesc să începeți cu pagina 100 până la final, și după să citiți începutul. P.s. Ediția de față e una superbă vizual, toate cărțile din această colecție sunt însoțite de fotografii care chiar se potrivesc. Vă las totuși doua poezii frumoase: Știi tu
“Stii tu ca daca te-am vazut, In lunga ta privire Am inecat al meu trecut?
Stii tu ca daca te-am vazut, C-o singura zambire Si m-ai scapat si m-ai pierdut?
Stii tu ca daca m-ai scapat De-abisul vietii mele, In alt abis m-ai cufundat?
Stii tu ca daca m-ai scapat, Sa sufar orice rele Si sa traiesc m-ai condamnat”
Rondelul meu
“Când am fost ură am fost mare, Dar, astăzi, cu desăvârșire Sunt mare, căci mă simt iubire, Sunt mare, căci mă simt uitare.
Ești mare când n-ai îndurare, Dar te ridici mai sus de fire Când ți-este inima iubire, Când ți-este sufletul iertare.
Știu: toate sunt o-ndurerare, Prin viață trecem în neștire, Dar mângâierea e-n iubire, De-ar fi restriștea cât de mare,