Obsolescența omului. Volumul II. Despre distrugerea vieții în epoca celei de-a treia revoluții industriale

Die Antiquiertheit des Menschen #2

by Günther Anders

„Fapt este că azi Obsolescenţa omului a lui Gunther Anders are aceeași relevanţă ca ieri, când a fost redactată, și aceeași prospeţime. Nu e o cale de a înţelege gândirea secolului trecut, ci, la fel ca atunci, o cale de a-i înţelege ne-gândirea, care nu a întârziat să devină a noastră. Obsolescenţa omului va înceta abia atunci când opera cu același nume va deveni de neînţeles, inutilă, inutilizabilă: Ž e pentru că procesul la care mulţi dintre noi luăm parte a fost inversat, Ž e pentru că a fost dus până la capăt, prin dispariţia omului ca atare. Iar dacă acest produs este încă utilizabil – și este nu doar utilizabil, ci și necesar –, tot ce aș putea face mai departe aici fără a repeta sau relua conţinutul a mai bine de 800 de pagini, e să le adaug câteva instrucţiuni de folosire: a se utiliza acasă; a se utiliza cu încredere la muncă și în societate; în vacanţe și călătorii; în politică; în comerţul cu lumea și lucrurile” (Lorin Ghiman)

Günther Anders (născut Günther Sigmund Stern în 1902, Breslau/Wroclaw și decedat la Viena, în 1992), gânditor, jurnalist şi activist german. A crescut într-o familie de intelectuali iudeo-germani asimilaţi, părinţii săi, Clara şi William Stern, având contribuţii importante la dezvoltarea psihologiei. Studiază filosofia şi istoria culturii cu Panofsky și Cassirer, apoi filosofia cu Heidegger şi Husserl, sub conducerea celui din urmă obţinând doctoratul în 1923. Lucrează în Germania ca jurnalist. În 1933 emigrează la Paris împreună cu prima sa soţie, Hannah Arendt, apoi în Statele Unite, înainte de a se stabili definitiv la Viena, în 1950. De o verticalitate morală rar întâlnită, refuză cariera academică şi o lasă în plan secund pe cea de scriitor şi critic literar, pentru a se implica, în calitate de activist şi jurnalist, în combaterea celor mai mari ameninţări la adresa umanităţii, bomba atomică şi războiul. Critic lucid al societăţii occidentale şi fin analist, câştigă o notorietate târzie, cărţile sale cele mai importante fiind astăzi mai cunoscute decât în timpul vieţii sale.

Genres: Philosophy, Nonfiction

470 pages, Paperback

First published January 1, 1980

About the author

Günther Anders (born Günther Siegmund Stern) was a German philosopher, journalist, essayist and poet. He was trained in the phenomenological tradition, he developed a philosophical anthropology for the age of technology, focusing on such themes as the effects of mass media on our emotional and ethical existence, the illogic of religion, the nuclear threat, the Shoah, and the question of being a philosopher. In 1992, shortly before his death, Günther Anders was awarded the Sigmund Freud Prize.

Reviews

[Simone Forcucci · Rating 4 out of 5]

Secondo volume del lavoro di Anders sul rapporto uomo-macchina.

Pubblicato quasi trent'anni dopo il primo volume, il secondo ha uno stile più narrativo: Anders, in 25 saggi tematici, ricostruisce la storia del progresso tecnologico-industriale, dimostrando sempre di più che le macchine non ci hanno mai soppiantato né voluto farlo, ma siamo invece noi che abbiamo arbitrariamente deciso di abdicare in loro favore al nostro ruolo di soggetti della Storia.

[Vda.Claudio · Rating 5 out of 5]

Secondo volume di quest'opera è forse ancora più potente del primo nel dipingere a fosche tinte la condizione umana.

[dv · Rating 5 out of 5]

Imprescindibile quanto il primo volume. Il discorso di Anders sul ruolo della tecnologia qui tocca molti aspetti della vita quotidiana, del lavoro e del senso del progetto umano. Se possibile, il tono si fa ancora più cupo. Apprezzabilissimo il lavoro sullo stile, per nulla accademico e a portata di chiunque (come in fondo è giusto che sia per un libro dai messaggi così centrali per il destino dell'umanità).