Până la sfârșit

by Irina Binder

Descopera noua perspectiva a intamplarilor petrecute in volumele Fluturi!

Un fenomen in Romania, romanul Fluturi a dominat topurile vanzarilor ani la rand.
Acum ai sansa de a redescoperi povestea de iubire dintre Irina si Robert. Protagonistii se confrunta cu tensiuni ireconciliabile si cu sentimente devastatoare. Stim trairile Irinei, le-am simtit alaturi de ea, dar care este punctul de vedere al lui Robert?

Oare iubirea adevarata este imposibila?

In romanul Pana la sfarsit vei redescoperi pasiuni puternice si slabiciuni profund umane.

Ce va birui? Fiorul iubirii unice si desavarsite sau simtul datoriei fata de cei dragi?

In primele trei volume Fluturi, descoperim o poveste inspirata din fapte reale, (sursa fiind chiar blogul autoarei). Irina este initial cucerita de doi barbati, Matei si Robert, care au doua temperamente diferite.
Este povestea unei alegeri, a unor iubiri care incep pline de optimism, dar care pe parcursul lecturii socheaza si inspira.
O serie despre iubire, iertare, despre ura si gelozie.

Ce este nou la Pana la sfarsit?
Perspectiva unui personaj masculin, cea a lui Robert, fratele gelosului Matei.
Descopera reactiile si simtirile lui Robert, pentru a intelege mai bine intreaga poveste de iubire.

Dintru inceputul vremurilor, sufletele sunt menite sa se caute, sa se gaseasca, sa se uneasca in ciuda oprelistilor, sa se iubeasca... O forta irepresibila le impinge unul catre altul, pentru a reinstaura Armonia, pentru a invinge Frica.
Uneori, ne sperie minunea Intalnirii, binecuvantarile neasteptate pe care ea le aduce, schimbarile de oranduiala pe care le face necesare. Si ne indoim de puterea Iubirii, ba chiar ne retragem cateodata din fata ei, gandindu-ne ca nu o meritam, ca nu suntem pregatiti. Insa fluturii din piept ne reamintesc cu blandete si pasiune sa ascultam mesajul batailor de inima...

Batai de inima - uneori nebunesc de alerte, alteori infernal de lente. Pana la sfarsit vor fi tot Fluturi care vor insoti batai de inima. - a voastra pana la sfarsit, Irina Binder

Genres: Romance, Contemporary, Fiction

496 pages, Paperback

Published May 1, 2019

Reviews

[Camelia Aldea · Rating 1 out of 5]

— Robert, fii bărbată!

Cât timp vor mai dura maculaturile submediocre și inepte ale Irinei Binder?

[Roxana · Rating 1 out of 5]

Cea mai slaba carte citita in ultima perioada. Un rezumat al primelor 3, un rezumat foarte slab mai exact... O carte cu care multi cred ca si-au luat o mare teapa, asa cum si eu mi-am luat!

[Daria Manache · Rating 1 out of 5]

M-ar interesa review-urile celor 50%+ oameni care au dat 5 stele. Ce e asa minunat la cartea asta?

[Stella Popa · Rating 1 out of 5]

„Fluturi”
I.B.

Eu am citit un articol dedicat sentimentului de vină, dezamăgirilor și a trecerii de la durere spre vindecare. De aici vine următoarea mea afirmație - dacă vă dezamăgesc cumva, este strict problema dvs, aveți o problemă din copilărie sau traumă care vă face să judecați acțiunile mele.
La rându-mi, eu vreau să judec (recenzez) această carte. Însoțită de trumele și durerile mele, am decis să mă las provocată de cineva, și să citesc operele doamnei Irina Binder.
După cum am menționat anterior, în alte postări, dânsa nu-mi este rudă, prietenă, de aici și sinceritatea mea maximă.
Doar câinele de la poarta vecinei mele, poate, nu a auzit despre această carte, despre controversele legate de ea, despre cele 3 tabere, care s-au format de-alungul anilor.
Iluminații - aka Martorii, cei care o iubesc, o venerează, care o apără peste tot, au răspunsuri la orice întrebare, sfaturi, etc.
Încuiații - aka Muggles, cei care nu vor să citească nici în ruptul capului această operă, și sunt cei mai bravo dintre toți.
Și cei din urmă, plebea, din care fac parte și eu - aka Vrajitorii, oamenii care și-au lăsat urme pe frunte de la facepalmuri. Nebunii care nu înțeleg ce-o fost asta, și de ce unii îi zic operă literară.
O să bag ironie și sarcasm la greu, pentru că îmi este dificil să înțeleg unele gusturi. Dar nu o să mă iau de cititori, ci de carte, personaje, dialoguri, descrieri (sau mai bine zis, lipsa lor), logica evenimentelor (ori lipsa ei), nedorința autoarei de a revizui textul, și repetărileeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee.
M-am gândit zile întregi, pe parcursul întregii lecturi, de unde să încep, ce mă doare cel mai mult, ce mă deranjează, și-mi fugeau gândurile, ochii, pixul protesta, (iar eu bezmetică după pierderea Ei), eu am decis să încep de la începutul fiecărui om - Copilăria și păriții.
1. Irina, așa o chemă pe eroina noastră, crește fără de mamă, abandonată, lipsită de dulceața și grija ei, tatăl încearcă să suplinească asta cu un sistem educațional rupt din lumea spartanilor - curățenie, educație, rigurozitate. Nenea mi-a creat impresia unui despot, nu a unui părinte, și totuși Irina îl adulează, laudă, doar că ceea ce iese din gura ei are o cu totul altă semnificație. Dacă ați citit un pic de psihologie, o să-mi dați dreptate. Am zis și mai devreme- miroase a sindromul Stokcholm de la o poștă! Ce e cu mama până la urmă, eu n-am avut o încheiere clară. Dar de ce să-i pese autoarei despre asta, nu e atât de vajnic până la urmă.
1.a. - doamna Irina Binder, de ce o cheamă pe eroina dvs Irina? Presupun că cei care citesc, de ceva timp, cunosc un detaliu interesant legat de prima operă din viața unui scriitor, că aceasta conține foarte multe detalii din viața personală, poate fi chiar autobiografică. Doar ca simplă curiozitate. Așa simt ei. De aici vine întrebarea mea - De ce Irina?
- Irina de 19 ani, care la un moment dat afirmă că a dormit până acum cu mulți bărbați, și nu se teme să o facă cu altul. Bun exemplu. N-am idee, pe parcursul celor 4 cărți: ce învață ea, ce facultate, de ce se comportă ca o nesimțită și în același timp se lasă manipulată de toți, cum se face că trăiește din aer și dragoste, de unde vin banii sau cum se întreține, cum poate afirma că îl iubește ca o nebună pe unul și în no time să-i cadă tavanul pentru altul. Mă opresc aici cu Irina, pentru moment, mă ia valul...
2. Matei - iubitul nr.1 al Irinei. - mister Edward Cullen + mr. Grey într-un ambalaj, doar ca cei doi nu erau cu luatul la palme.
Deci, Matei este Matei, el apare doar când le convine celor doi iubiți (vă explic mai târziu). Nenea a reuși în câteva minute s-o cucerească pe tânăra Irina. Nu știu ce zic băieții, dar să fiu eu în locul ei, să fac eu asemenea figuri, nu o băgam în seamă deloc. De asemenea, cei doi nu petrec timpul mai ca deloc împreună, nu văd profunzimea acelei relații, de ce fire ea se ține, de ce se vor ei? Alooo, i need an explanation, please! Ăsta apare în peisaj doar când e nevoie de a adăuga un pic de intrigă și stingherire, să zică ceva super-mega-buper „inteligent” și să dispară din nou.
3. Roooobert 😃 - prințul pe cal alb, care este un amestec de Edward Cullen, mr. Grey și Făt-Frumos. Da, ăsta e un pic mai conturat și intersant, cu un ingredient în plus. Robert este fratele lui Matei, copil adoptat. Frate vitreg. Și da, Irina a făcut dragoste cu ambii. Îs frați vitregi, nu-i bai ))). Robert stă la cheremul lui Matei, și prin cumul Irinei. El este valetul casei, cum respiră Matei, așa expiră Robert. I-o aduce pe Irina pe farfurie lui Matei, chiar dacă plânge cu durere că o iubește, și ar face orice pentru ea. L-ați crezut? Mor. Robert face totul ce ar fi trebuit să facă Matei, dar la mințit ei îs frați de sânge!
4. Irina vorbește zilnic cu un necunoscut la telefon. Bun, nu e dialog, e mai mult un monolog, doar ea vorbește, la celălalt capăt este liniște, el ascultă tot ce-i spune ea. Și ea îi spune tot. Despre Matei, Robert, tatăl ei, dorințe, gânduri, plânge, Luminița, toate personajele care pot exista în toată povestea asta needucat de lungă. Nu știu de ce face ea asta, ea nu are idee cu cine vorbește la telefon, cui povestește ea cele mai ascunse momente din viața ei. Mai ține și un jurnal în care scrie toate evenimentele, și colac peste pupăză, cartea este povestită la persoana I, deci de 3 ori repeți tot? mda...
5. Personajele secundare sunt atât de neimportante în această carte, le-aș numi chiar mini-personaje, fără ele cartea ar fi la fel, lipsită de profunzime. Apar și dispar, uneori uitam cine sunt, bine că mi-am făcut notițe. Matei are o fetiță din prima căsătorie. Copila a rămas fără nume până pe la sfârșitul cărții, atât de importantă era! Să știți ce se mai „juca” Matei cu ea, ce legătură minunată, deși autoarea ne zice repetat ce tată bun este subsemnatul. De ce e tată bun? N-am răspuns la această întrebare...
6. Luminița apare doar ca să moară, dar Irina o iubește. dăăăăăăăăăăăăăăă
7. Oli este bunica care îndeplinește poftele, ce fel de carte fără așa un personaj.
8. De-ați spune că este o istorie de dragoste - pardon, eu percep dragostea altfel, pentru mine tortura și sentimetele bazate pe nimic nu înseamnă dragoste. Cum să torturezi tu omul drag 5 ani fără un motiv plauzibil? Ei nu au avut impedimente.
8.a. - Dacă vorbim despre istorie despre personaje care nu există în lumea reală - îs de acord cu voi 100%, și vă zic de ce. Nu există persoane în lume 100% rele sau bune. We are all bad or good in someone's story.
9. Eu mi-am notat, în 4 cărți, 135 de contraziceri de idei sau descrieri. 135 Karl! Cum poate să existe o logică, or unora le place să fie tumăniți de inexactități. Pe mine mă durea capul de la asta.
10. Dialoguri - of. Dialoguri sunt, ele au fost scrise, ele au un sens, unul ascuns de inteligența mea mediocră și butaforică. În viața mea nu am citit dialogurile atât de rapid, zici că am pus pe fast forward. Mă opream doar la descrieri. Pardon, ele erau doar dacă era nevoie de o lacrimă-n plus, să descrie un sentiment, care anterior a mai fost descris o dată, dar cred eu că autoarea a decis că nu e fost foarte explicită, și și-a zis că nu rescrie, dar adaugă! Același sentiment scris cu alte cuvinte.
Sfinte Sisoe, și ce descrieri. Tot Google lacrimogen luat la kilogram, băgat la greu, pentru că asta e problema cea mai mare - cartea nu are greutate, și fără de ele nu s-ar vinde. Ce subliniază un om în carte? Ce apreciază el cel mai mult? - Citatele alea care joacă-n strunele întinse. Șiapa măsâi de citate, îs kilometrice și ocupă pagini, una după alta. Că de ce să descrii tu un drum, ori o casă, sau o imagine per ansamblu, mai bine băgăm încă un citat.
- Știu și înțeleg de ce este iubită cartea asta: nouă ne place să fim mărinimoși, să plângem, suntem mioritici, și dacă oaia nu paște, o plângem, n-o mai dăm la carne. Istoria este atât de evidentă, fiecare emoție sau plâns este explicat atât de detaiat, de unde să mai existe interpretarea propriilor gânduri?! De ce să mai vrei să faci asocieri sau paralele. Analog, în literatura romană - nu are. Cine să mai vrea să ne stoarcă atâtea lacrimi?! Nu se găsește egal în lume pentru talentul și sfințenia copy-past-ului doamnei autoare.
11. Cartea bagă idei preconcepute în cap, așa cum o fac unele mame cu fiicele sau tații cu feciorii săi. Tu trebuie să...! ĂĂĂĂ, vă rog frumos, dacă aveți posibilitatea să evitați această carte, continuați. Nu există nicăieri scris că trebuie să. Fiecare alege și procedează după inimă și cap. dacă ai acceptat să faci ceva, fii bun și continuă, ori încetează dacă nu-ți place. De plâns putem toți.
Ce exemplu este Irina, care comentează la un moment dat că până la 19 ani a dormit cu mulți bărbați, mare treabă dacă o s-o mai facă cu încă unul?! Băi, nu-s ușă de biserică, dar nu știu cum aș răspunde unui copil la întrebarea: ce înseamnă mulți, ori ce număr e mulți? Voi ce ați răspunde?
12. Știți cărțile care te duc în poveste, închizi ochii și vezi locul? da?! Cartea asta nu e așa. Pentru că nu toți știu cum arată Snagovul sau undeva în Germania. „Ele e mari, și nu toți poate”. Google will help you, Irina e ocupată de altceva, să ne mai dea citate și gânduri cu lacrimi de fițe.
Notă? Asemenea cărți trebuie să stea pe un piedestal, sus de tot, unde să nu ajungă mână de om păcătos. Am citit câteva interviuri, și mi s-au lăsat cu impresia că nu sunt demnă de o asemenea creație milenară.
Și dacă e să fac abstracție de toată nesimțirea și nemulțumirea mea, cartea nu are fir narativ coerent, personaje pline, dialog pertinent, descrieri care dau amploare și grandiozitate, ideile par a fi copiate urât din alte cărți scrise de autori contemporani.
Concluzie: slabă? nu. Grasă? nici. Lipsită de valoare nutritiv-emoțională? Da!
Ladies and gentlemen of the grand jury, i rest my case.
p.s. sarcasmul a eliminat părțile unde-mi doream cu tot sufletul meu hain să înjur. pardon.
p.p.s. tanti Irina, Dante vă așteaptă, dacă înțelegeți despre ce vorbesc eu.
p.p.p.s. Fotografie preluată.
p.p.p.p.s.... am vrut să mai scriu câte ceva, dar tastatura protestează și se aprinde.

[Adriana Feher · Rating 2 out of 5]

O carte de Doamne ferește! Daca ma apuc de citit o carte, nu îmi place sa o abandonez oricât de slaba ar fi, așa ca am citit.o cu greu “Pana la sfârșit” cum ne încurajează autoarea sa o facem 😁 Volumul 4 e de fapt rezumatul celor trei volume anterioare, spus din perspectiva lui Robert. Urmează si volumul 5? Rezumatul rezumatului spus din perspectiva lui Matei? 😁 am fost de treaba ca am dat doua stele

[Laura Dobrea · Rating 5 out of 5]

Am văzut că scrierile Irinei Binder sunt controversate. Sunt mulți cei care i le-au criticat, dar sunt destui cei care le-au apreciat. Am citit "Fluturi" acum mulți ani in urmă, atunci când s-a lansat primul volum. A fost, la acel moment, foarte apreciată de mulți cititori pentru intensitatea poveștii de iubire scrisă de un autor român și pentru că atunci luase amploare site-urile de socializare, blogurile și oamenii au fost captivați de tot ceea ce reprezenta noutate, au început să fie mai liberi în a-și exprima gândurile, părerile, pasiunile ș.a. A fost un boom social-media, aș putea spune. A fost șansa Irinei Binder de a se face cunoscută. Dar a fost totodată și criticată pentru subiectul cărții de către cei pudibonzi, care au fost foarte contrariați de faptul că o femeie poate iubi doi bărbați, buni prieteni, crescuți ca și frații. Mie mi-au plăcut cărțile ei pentru sensibilitatea autoarei, pentru curajul de a-și dezvălui sufletul in fața lumii, pentru franchețea de a spune lucrurilor pe nume, pentru feminitatea ei, pentru că a vrut ca oamenii să învețe câte ceva din experiența ei de viață de până atunci.
Prezentul roman, care reprezintă povestea de iubire din perspectiva lui, a lui Robert, mi s-a părut copleșitor. E bine că l-am citit la câțiva ani distanță de "Fluturi" pentru că mi s-a părut astfel o poveste nouă, întrucât mi s-au mai diluat in timp amintirile asupra cursului poveștii. Mi s-a întărit ideea că sunt fericiți cei ce pot trăi in viață acea mare dragoste, cei care simt că și-au găsit sufletul pereche, care sunt dispuși la orice sacrificiu pentru cea/cel care trăiește în pieptul lui/ei. "Inimii nu-i poți da niciun ordin, ea își are propriile legi după care se guvernează și nimic pe lume nu poate interveni în felul în care-și conduce sentimentele." Și cred că dragostea îți dă puteri nebănuite ca să poți trece peste orice obstacol, că dragostea adevărată este altruistă. "Eu vreau doar să fiu...iubire. Să fiu ceva bun in viața oamenilor, să fiu pace, bucurie și mângâiere. Să fiu o amintire frumoasă pentru cei care mă întâlnesc. Să fiu sursa lor de bine și de liniște. Să fiu o binecuvântare." Desigur că martorii unei asemenea povești, aceia care nu au trăit o asemenea dragoste și care sunt incapabili să o înțeleagă, sunt cârcotașii care spun că povestea e o dulcegărie și o mare plictiseală. Indiferent de cum e relatată o astfel de poveste, dacă există asemenea sentimente puternice, cred că cuvintele sunt prea sărace ca să o poată reda. Și cu toate astea autoarea, prin intermediul lui Robert sau poate invers, a reușit să mă facă cu ajutorul cuvintelor, să trăiesc alături de protagonist tot tăvălugul de sentimente care l-au asaltat. Astfel l-am perceput eu pe Robert: un om cu suflet mare, un om sensibil datorită educației și poveștii sale de viață, un OM supus greșelilor, o persoană altruistă și loială, un om în al cărui suflet s-a dus o luptă zbuciumată pentru alegerile pe care a fost nevoit să le facă în așa fel încât să nu rănească pe cei dragi, un om care nu a renunțat la iubire. Se spune că dragostea înnobilează sufletul unui om și eu cred asta și mai cred că autoarea tocmai acest lucru a vrut să evidențieze și în acest roman.
"Eu simțeam că basmul nostru abia acum începe și îmi doream să-i ofer cea mai frumoasă poveste de dragoste din lume, o viață plină de iubire. O poveste care, dacă era s-o aștearnă în scris vreodată, așa cum a promis, să-i facă pe cei care o vor citi să creadă cu toată ființa lor în dragoste, să nu se teamă de ea și să lupte pentru iubirea și fericirea de care au nevoie și depind inimile lor".
Citind această carte mi-am dorit să fiu un om mai bun și să existe în lume mult mai mulți oameni buni.🦋

[Roxana Latu · Rating 1 out of 5]

Eram curioasa ce putea sa mai scrie in volumul 4 , din povestea lor care deja se repeta demult:Irina cea perfecta pleca , Robert o tot aducea inapoi , in patul lui Matei desi o iubea de nu mai putea😅, dar la asa ceva chiar nu m-am asteptat 🤣😂😂😂rezumatul celor trei intr-o carte cu pret dublu, noroc ca mi-a imprumutat-o cineva ... daca mai dadeam si bani pe ea, nu mai radeam acum🤣😂!

[Malina Nicola · Rating 4 out of 5]

M-am astept la altceva, insa cartea a fost lectura placuta. Mi-am readus aminte cu drag de povestea Irinei si a lui Robert

[Roxana Nastase]

O poveste infantila si fara nicio legatura cu realitatea despre o tipa cu un ego puternic dar coplesita de frustrarile si dezamagirile vietii. Nu ii pot da nicio stea. In sine scrierea este mediocra.

[Maria Nichita · Rating 2 out of 5]

Am început să citesc această serie când aveam 14 ani, în acel moment pot să spun că m-a surprins povestea, mi s-a părut foarte interesantă, așa că am cumpărat toate volumele. Acum având 20 de ani și în spate mai multe cărți foarte bune, nu mai am aceeași părere despre această scriere.
Nu vreau să jignesc autoarea, însă firul narativ este unul infantil, personajul principal fiind divinizat, toată lumea cărții învârtindu-se asupra unei femei adulterine care percepe iubirea greșit, împrumutând idei banale pe care le reformulează și le transpune în carte.
Cu toate acestea este una dintre cele mai iubite cărți din România, iar Irina Binder continuă să scrie. Doar pentru că unii cititori nu o iubesc pe aceasta, asta nu înseamnă că literatura română nu este una bună. Avem numeroase scriitoare foarte apreciate și pe plan intern, dar și pe plan extern care valorifică literatura noastră. Nu este nevoie să le asociați cu autoarea seriei "Fluturi".
Conținutul nu este pentru oricine, mai ales pentru persoanele care au o bază în literatură și știu ce înseamnă o carte de calitate.
Consider că pentru adolescenții de 15-16, care nu prea au citit, poate fi considerata o carte de "warm up", urmând să se delecteze cu lecturi mai serioase decât "Fluturi".

[Andreea Zileriu · Rating 1 out of 5]

Dezamagitoare. Un rezumat "Fluturi". Nimic mai mult, nimic nou. Credeam ca este o continuare, dar nu este. O recomand doar amatorilor de descrieri de sentimente.

[Raluca Cristina · Rating 1 out of 5]

Dezamagitor. Nu ma asteptam sa citesc aceleasi lucruri care le stiam deja.

[Brișan Andreea · Rating 3 out of 5]

“Dacă prețul pe care ar fi trebuit să-l plătesc pentru ceea ce am trăit în acele clipe ar fi fost viața, aș fi acceptat fără regret să-l achit și aș fi plecat în Rai, fericit.”

[Iuliana · Rating 5 out of 5]

Nu consider "Pană la sfârșit" în nici un caz un rezumat al cărților "Fluturi". Presupun că gusturile nu se discută, dar mie una, mi-a plăcut să pot afla perspectiva lui Robert în povestea de dragoste dintre el și Irina.Și cu atât mai puțin nu găsesc un motiv pentru care ar putea fi condamnată autoarea. Scrierea este simplă, dar bine pusă la punct, și include foarte multe pasaje de psihologie, chiar dacă pe mine nu mă atrage genul de scriere, le apreciez, nu e ușor să dezbați psihologic genul acela de probleme.

[Mărioara Gaia · Rating 3 out of 5]

Dau ratingul de 3* în ciuda calității discutabile a scriiturii. Ceea ce am apreciat, atât la primele trei volume Fluturi cât și la acest volum, este accentul pus pe prezentarea și evidențierea sentimentelor, a trăirilor de tot felul și a justificăriloroferite de narator din acest punct de vedere. În definitiv, rămânem în viața asta cu ceea ce am simțit și trăit..😊🩵

[Andrada Papatoiu · Rating 1 out of 5]

Daca povestea asta era simpatica din perspectiva Irinei, nu este totusi o poveste atat de buna incat sa mai citesc inca o data rezumatul din primele 3 volume si din perspectiva lui Robert.

Totul e prezentat atat de putin credibil incat ma simteam ca intr-o telenovela.

Asa ca drumurile noastre se despart dupa vreo 150 de pagini.

[Andreea Lipovan · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut ca am aflat finalul povestii dintre Robert și Irina. As fi vrut sa aflu mai multe detalii despre cum povestealor evoluează, însă m-am mulțumit și cu atât. Mi-am amintit cu placere de toate cele întâmplate între cei doi. A fost o serie cu care mi-am început lecturile, o serie de care sunt legata emoțional.

[Violeta D · Rating 2 out of 5]

Deși îmi place cum scrie Irina, pentru că în cărțile ei se simte pasiunea, trăirea, sentimentul, sufletul.... " Până la sfârșit" m-a dezamăgit, deoarece așteptam să fie altceva nu doar aceeași poveste comprimată într-o carte, asteptam continuarea relației lor cu bune și rele, daca a ținut sau nu, daca familia a aflat despre relația lor .... Practic am recitit "Fluturi" in varianta mă scurtă....😔

[Cristi Preda · Rating 1 out of 5]

O carte scrisa intren

[Christina Baroian · Rating 3 out of 5]

Desi auzisem ca va fii din perspectiva lui Robert nu voiam sa cred ca va fii doar o repovestire. Cand am descoperit am fost dezamgita si asta pentru ca povestea este lasata in aer. Voiam momentul adevarului cand insfrasit i-ar fii spus totul lui Matei. As baga mana in foc ca ar fii fost in stare sa-i omoare, dar aleg sa cred ca nu ar fii facut-o. Apoi ar fii realizat ca durerea pierderii amandurora ar fii mai mult decat ar putea suporta, asfel aceptand durerea tradarii, iertandu-i. Voiam sa vad ca Matei este intradevar schimbat si ca poate fi fericit doar stiind-o aproape, chiar daca nu era a lui. Voiam sa reuseasca s-o puna pe Irina inaintea lui doar pentru a stii ca este fericita, ca are sufletul impacat si implinit. Macar atat putea face dupa toate prin care a facut-o el sa treaca.

[Nicoleta MNC · Rating 5 out of 5]

Revine povestea lui Robert și a Irinei, doi oameni care viața i a adus fata în fata în momente nu chiar dorite de ei
Povestea îl are pe Robert în prim plan, care ne prezintă tot zbuciumul lui, și ne pune pe tava toată iubirea lui fata de o tânără fata, care într o zi senina citea în curtea Poianei iar el o admira misterios din casa
O ploaie rece însă întrerupe activitatea de somn a tinerei domnite ce fusese furata in tainele viselor, iar eroul nostru aleargă sa i sara în ajutor cu o umbrela
Ce urmează de aici în colo, e doar un lung drum presărat cu emoții, sentimente, ura, iubire
Aceasta poveste te urca și te cobora, îți trimite Fluturi în stomac, cu fiecare pagina citita
Robert și Irina au luptat, uneori împreună, uneori separat, acum dacă au învins orice obstacol întâlnit în calea iubirii lor, rămâne ca cititorii sa descopere în paginile acestei carti

[Adelina Anca Fundatureanu · Rating 5 out of 5]

#bookchallenge #februarie - o carte de dragoste 💗

"Pana la Sfarsit", este o poveste de dragoste ce am citit-o cu sufletul la gura! Irina Binder este una dintre autoarele mele preferate, ale carei carti le-am citit, le-am trait si le-am adorat! "Pana la sfarsit", m-a invatat ca iubirea gaseste, intotdeauna, o cale; m-a invatat ca, atunci cand iubesti un om, il iubesti cu toata fiinta ta, cu bune si cu rele, ajutandu-l sa devina un om mai bun. Povestea m-a plimbat prin sufletul personajelor si m-a ajutat sa inteleg de ce este bine ca, atunci cand iubim, sa incercam sa nu facem nimanui rau. Sa incercam sa intelegem de ce oamenii actioneaza intr-un fel sau altul, sa incercam sa le fim alaturi si sa nu le etichetam comportamentul ca fiind "bun" sau "rau"...am inteles ca oamenii trebuie intelesi si ajutati, dar pana la un punct.

#494pag

[Amelia · Rating 3 out of 5]

" Inimii nu-i poti da niciun ordin, ea isi are propriile legi dupa care se guverneaza si nimic pe lume nu poate interveni in felul in care-si conduce sentimemtele. Nici macar vointa noastra nu are puterea sa schimbe ceva.
Eu vreau doar sa fiu...iubire. Sa fiu ceva bun in viata oamenilor, sa le fiu pace, bucurie si mangaiere. Sa fiu o amintire frumoasa pentru cei care ma intalnesc. Sa fiu sursa lor de bine si de liniste. Sa fiu o binecuvantare."

[Delcea Adrian · Rating 5 out of 5]

Deși este o carte foarte criticată și aș critica-o și eu, până la urmă nu a fost chiar atât de rea și o totală pierdere de timp. Recomand, Totul se termină cu noi, dacă vreți ceva să semene, iar dacă vreți ceva tot scris de Români și încă n-ați citit, Malakai (cred ca am citit-o prin 2019 sau 2020, prima mea carte)

[Patricia]

best

[Flaviu Radu]

Cine mi-o ppate trimite si mie?
Nu reusesc sa o cumpar de la nici o sursa sugerata de goodreads.com
Multumesc!

[Ali]

Ok ,e proasta cartea! M-ati convins! Vreau un link sa o citesc asa cum e! Va rog!

[Adelina · Rating 2 out of 5]

Rezumatul poveștii..și nimic mai mult😒 ma asteptam la o continuare, dar din pacate m-am chinuit sa o citesc in 2 săptămâni aproximativ

[Andreea Visan · Rating 3 out of 5]

Plina de emotii, pe alocuri exagerata si repetitiva

[Zdircea Alexandra · Rating 4 out of 5]

Am creat un review pentru această carte pe blogul personal.

https://anden.home.blog/2021/03/24/re...