What do you think?
Rate this book
Tormenta de verano
Esta novela dio el espaldarazo definitivo a Juan García Hortelano al conseguir el primer premio Prix Formentor. La novela -explicará su autor- es un largo relato en primera persona, que narra el proceso de una crisis moral, desencadenada en un hombre de cuarenta y pico de años por la aparición, en la playa de la colonia donde veranea, del cadáver de una muchacha. Paralela al aludido proceso y a la investigación policíaca de la muerte de la mujer, se extiende la trama de las relaciones del narrador con su familia y sus amigos, de sus formas de vida y pensamiento, mediante el discurrir de sus partys, sus diálogos, sus ocupaciones, sus tedios, de aquella su fatal tendencia egocéntrica.
436 pages, Paperback
First published January 1, 1962
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
September 16, 2021
An example of reading a book from a foreign time and place and learning more about it than I expected. The plot is the kind of shaggy dog crime story that Patricia Highsmith made her own, but what's really going on is a sad satire of Franco's Spain and the social aftermath of the Civil War. It's written from the point of view of the victors, but there's a Marxist critique hidden under the surface as these decadent former Falangists go about their profitable yet empty business. An outstanding gimmick is the way the "hero" introduces every female character by describing the state of her legs. Comparisons to Brett Easton Ellis would be justified. Much better than it looks, or perhaps seems, I'm still thinking about this book.
October 14, 2025
Está bien, sin más. Al principio se hace un poco bola porque es mucho lío y hay muchos personajes y no consigues ubicarlos bien. Luego se va centrando más el personaje principal (que me ha gustado 0) y el hecho de no conectar con el protagonista supongo que ha hecho que me guste menos. Hay partes que son entretenidas y están bien.
July 8, 2024
Un libro con un ritmo perezoso, como su protagonista, un aristócrata aburrido que entra en contacto con el mundo de la clase obrera al ver un cadáver. El diálogo interno de un hombre borracho, inmaduro y machista me ha hecho algunas veces asomarme a la portada por si acaso este libro lo había escrito Hemingway
October 9, 2016
Setting: holiday community in Spain, 60's
Lots of smoking, drinking, some lovemaking.
The story is build up around the death of a girl, washed on shore. De vacation community starts to speculate about her death and in the end get obsessed. I found the story too dull to find out exactly what happened.
Lots of smoking, drinking, some lovemaking.
The story is build up around the death of a girl, washed on shore. De vacation community starts to speculate about her death and in the end get obsessed. I found the story too dull to find out exactly what happened.
March 15, 2022
Se detiene mucho en las escenas cotidianas. Podría haber más elipsis y aumentar la intensidad del nudo dramático, si es que lo hay. Mucho diálogo. ☀️☀️☀️
August 3, 2026
O vară. Un grup de familii burgheze. O stațiune privată, Velas Blancas, construită ca un mic paradis pentru cei care au bani, timp și suficientă putere pentru a trăi departe de grijile lumii reale.
Petreceri, plajă, plimbări, lux și relații extraconjugale se desfășoară într-o atmosferă de aparentă liniște. În apropiere există un sat pescăresc, dar oamenii din Velas Blancas par să trăiască într-o lume complet separată de el.
Javier, un om de afaceri de succes, are o familie, o soție, copii și o viață confortabilă, dar și o relație clandestină de lungă durată cu Elena, soția unuia dintre cei mai apropiați oameni din viața lui.
Totul se schimbă atunci când copiii găsesc pe plajă trupul gol și fără viață al unei tinere pe nume Margot.
Moartea fetei perturbă liniștea micului paradis și declanșează o serie de întrebări, suspiciuni și frământări. Pentru Javier, evenimentul devine mai mult decât un mister de elucidat. Îi deschide o ușă către propriul trecut, către traumele războiului, către relațiile sale, către dorința de evadare și către toate contradicțiile unei vieți construite pe confort și aparențe.
Iar peste toate acestea vine furtuna.
Una reală, care mătură stațiunea, și una interioară, care pare să-l destrame pe Javier.
Dar cât de mult se poate schimba, de fapt, un om care are prea multe de pierdut pentru a renunța la viața pe care și-a construit-o?
Un roman despre privilegii, aparențe, dorințe, infidelitate și un mister care tulbură, pentru o scurtă vreme, liniștea unui paradis burghez.
Mi-a plăcut felul în care este scris romanul. Are enorm de mult dialog, replicile se suprapun, personajele vorbesc unele peste celelalte, iar autorul intervine relativ puțin pentru a explica. Ai senzația că stai într-un colț și privești această lume privilegiată desfășurându-se în fața ta.
Mi-a plăcut și atmosfera. Velas Blancas este un mic paradis al burgheziei: lux, petreceri, plajă, amante, timp liber și aproape nicio grijă. Iar contrastul cu satul pescăresc din apropiere, față de care oamenii de aici par complet nepăsători, spune foarte multe despre lumea în care trăiesc personajele.
Cel mai interesant mi s-a părut însă Javier.
Romanul pare să urmărească o transformare a lui. Moartea lui Margot, furtuna, trecutul războiului, problemele familiale și dorința de evadare îl împing spre introspecție. Numai că eu nu am văzut această transformare.
Din contră.
Am văzut un om care folosește oamenii din jur în funcție de ceea ce îi oferă fiecare. Dora îi oferă familie și statut. Elena îi oferă satisfacerea ego-ului și confirmarea propriei masculinități. Angus îi oferă evadarea din monotonia unei vieți prea confortabile.
Javier nu iubește.
Când îi cere Elenei să fugă cu el, ea are o reacție care mi-a plăcut tocmai pentru sinceritatea ei: nu vrea să renunțe la viața pe care o are, la lux și la comodități. Nu pretinde că vrea o altă existență.
Javier, în schimb, își caută imediat o altă posibilitate. O găsește în Angus, căreia îi promite iubire, o viață nouă și o fugă departe de tot ce îl ține captiv.
Doar că, atunci când lucrurile devin complicate, se întoarce acasă.
Iar faptul că, odată întors, nimeni nu-l întreabă unde a fost mi s-a părut una dintre cele mai bune imagini ale acestei lumi. Unde ai fost? De ce ai plecat? De ce te-ai întors? Nimic. Pur și simplu reintră în comunitate.
Pentru că este don Javier.
Și poate că acesta este lucrul care m-a deranjat cel mai mult la personaj: nu doar imoralitatea lui, ci faptul că lumea din jur îi permite să fie astfel fără consecințe reale.
Finalul relației cu Angus mi s-a părut revelator. În câteva pagini, femeia pe care o considera iubita lui, cea cu care urma să fugă și să înceapă o viață nouă, devine, în mintea lui, doar o femeie pe care o poate înlocui oricând.
Acolo am văzut adevărata corupție morală a personajului.
Și tocmai de aceea nu cred că Javier se transformă. În final, prevalează confortul, obișnuința, statutul și toate beneficiile vieții burgheze. Furtuna trece, iar el se întoarce la ceea ce știe.
Romanul vorbește mult despre confruntarea cu trecutul și despre redefinirea valorilor, dar eu am rămas cu impresia că personajul nu depășește niciuna dintre contradicțiile sale.
Mi-a plăcut: dialogul, atmosfera, construcția acestei lumi închise și felul în care autorul lasă personajele să se devoaleze prin propriile conversații.
Nu mi-a plăcut: senzația că această confruntare morală nu produce o transformare reală. Și poate tocmai asta este intenția romanului, dar pentru mine a făcut ca povestea să fie mai degrabă amară decât profundă.
Un roman interesant ca formă și foarte bun în surprinderea unei lumi privilegiate, dar care, pentru mine, ajunge să fie mai ales un portret al unui vid moral.
Furtuna trece. Confortul rămâne.
Petreceri, plajă, plimbări, lux și relații extraconjugale se desfășoară într-o atmosferă de aparentă liniște. În apropiere există un sat pescăresc, dar oamenii din Velas Blancas par să trăiască într-o lume complet separată de el.
Javier, un om de afaceri de succes, are o familie, o soție, copii și o viață confortabilă, dar și o relație clandestină de lungă durată cu Elena, soția unuia dintre cei mai apropiați oameni din viața lui.
Totul se schimbă atunci când copiii găsesc pe plajă trupul gol și fără viață al unei tinere pe nume Margot.
Moartea fetei perturbă liniștea micului paradis și declanșează o serie de întrebări, suspiciuni și frământări. Pentru Javier, evenimentul devine mai mult decât un mister de elucidat. Îi deschide o ușă către propriul trecut, către traumele războiului, către relațiile sale, către dorința de evadare și către toate contradicțiile unei vieți construite pe confort și aparențe.
Iar peste toate acestea vine furtuna.
Una reală, care mătură stațiunea, și una interioară, care pare să-l destrame pe Javier.
Dar cât de mult se poate schimba, de fapt, un om care are prea multe de pierdut pentru a renunța la viața pe care și-a construit-o?
Un roman despre privilegii, aparențe, dorințe, infidelitate și un mister care tulbură, pentru o scurtă vreme, liniștea unui paradis burghez.
Mi-a plăcut felul în care este scris romanul. Are enorm de mult dialog, replicile se suprapun, personajele vorbesc unele peste celelalte, iar autorul intervine relativ puțin pentru a explica. Ai senzația că stai într-un colț și privești această lume privilegiată desfășurându-se în fața ta.
Mi-a plăcut și atmosfera. Velas Blancas este un mic paradis al burgheziei: lux, petreceri, plajă, amante, timp liber și aproape nicio grijă. Iar contrastul cu satul pescăresc din apropiere, față de care oamenii de aici par complet nepăsători, spune foarte multe despre lumea în care trăiesc personajele.
Cel mai interesant mi s-a părut însă Javier.
Romanul pare să urmărească o transformare a lui. Moartea lui Margot, furtuna, trecutul războiului, problemele familiale și dorința de evadare îl împing spre introspecție. Numai că eu nu am văzut această transformare.
Din contră.
Am văzut un om care folosește oamenii din jur în funcție de ceea ce îi oferă fiecare. Dora îi oferă familie și statut. Elena îi oferă satisfacerea ego-ului și confirmarea propriei masculinități. Angus îi oferă evadarea din monotonia unei vieți prea confortabile.
Javier nu iubește.
Când îi cere Elenei să fugă cu el, ea are o reacție care mi-a plăcut tocmai pentru sinceritatea ei: nu vrea să renunțe la viața pe care o are, la lux și la comodități. Nu pretinde că vrea o altă existență.
Javier, în schimb, își caută imediat o altă posibilitate. O găsește în Angus, căreia îi promite iubire, o viață nouă și o fugă departe de tot ce îl ține captiv.
Doar că, atunci când lucrurile devin complicate, se întoarce acasă.
Iar faptul că, odată întors, nimeni nu-l întreabă unde a fost mi s-a părut una dintre cele mai bune imagini ale acestei lumi. Unde ai fost? De ce ai plecat? De ce te-ai întors? Nimic. Pur și simplu reintră în comunitate.
Pentru că este don Javier.
Și poate că acesta este lucrul care m-a deranjat cel mai mult la personaj: nu doar imoralitatea lui, ci faptul că lumea din jur îi permite să fie astfel fără consecințe reale.
Finalul relației cu Angus mi s-a părut revelator. În câteva pagini, femeia pe care o considera iubita lui, cea cu care urma să fugă și să înceapă o viață nouă, devine, în mintea lui, doar o femeie pe care o poate înlocui oricând.
Acolo am văzut adevărata corupție morală a personajului.
Și tocmai de aceea nu cred că Javier se transformă. În final, prevalează confortul, obișnuința, statutul și toate beneficiile vieții burgheze. Furtuna trece, iar el se întoarce la ceea ce știe.
Romanul vorbește mult despre confruntarea cu trecutul și despre redefinirea valorilor, dar eu am rămas cu impresia că personajul nu depășește niciuna dintre contradicțiile sale.
Mi-a plăcut: dialogul, atmosfera, construcția acestei lumi închise și felul în care autorul lasă personajele să se devoaleze prin propriile conversații.
Nu mi-a plăcut: senzația că această confruntare morală nu produce o transformare reală. Și poate tocmai asta este intenția romanului, dar pentru mine a făcut ca povestea să fie mai degrabă amară decât profundă.
Un roman interesant ca formă și foarte bun în surprinderea unei lumi privilegiate, dar care, pentru mine, ajunge să fie mai ales un portret al unui vid moral.
Furtuna trece. Confortul rămâne.
This entire review has been hidden because of spoilers.
April 23, 2024
Grande parte da denominada geração da pós guerra ou geração de 36, da literatura espanhola, principalmente os escritores alinhados à ideia estética de retorno de um realismo crítico/social, com o tempo ficaram um tanto antiquados. Envelheceram sem muito brilhantismo, principalmente se comparamos sua resistência a modernizar a língua espanhola, com o cheiro agradável e refrescante dos literatos hispanoamericanos, que, naquele momento, metade do século XX, mostraram com muita destreza que a estética literária devia e podia ser muito mais do que os espanhóis propunham naquela época.
Tormenta de verano, mesmo tendo alguns acertos, é um livro morno, com uma narrativa atraente (que em momentos me lembrou a uma predecessor de Arrecife, de Juan Villoro), mas nada que faça a obra, hoje, interessar ao leitor. O foco quase desmedido no narrador e personagem principal, que, por sinal, é muito fodão, muito comedor de mulheres, muito racional, adiciona à experiência de leitura uma sensação claustrofóbica, que, caso intencional, carece de recursos estilisticos atrativos. Personagens femininos fracos, à mercê dos homens; diálogos pouco impactantes, pouco sugestivos, não interessam porque pouco têm de interessante.
Em definitivo, Tormenta de verano poderia ter sido mais nas mãos de um escritor talentoso, só que Juan García Hortelano não o foi; daí seu esquecimento nos anais da literatura espanhola do século pretérito.
Tormenta de verano, mesmo tendo alguns acertos, é um livro morno, com uma narrativa atraente (que em momentos me lembrou a uma predecessor de Arrecife, de Juan Villoro), mas nada que faça a obra, hoje, interessar ao leitor. O foco quase desmedido no narrador e personagem principal, que, por sinal, é muito fodão, muito comedor de mulheres, muito racional, adiciona à experiência de leitura uma sensação claustrofóbica, que, caso intencional, carece de recursos estilisticos atrativos. Personagens femininos fracos, à mercê dos homens; diálogos pouco impactantes, pouco sugestivos, não interessam porque pouco têm de interessante.
Em definitivo, Tormenta de verano poderia ter sido mais nas mãos de um escritor talentoso, só que Juan García Hortelano não o foi; daí seu esquecimento nos anais da literatura espanhola do século pretérito.
January 8, 2023
Peazo truño no lo leáis.
May 22, 2024
Abandonado. Retrato de la burguesía opusiana de postguerra.
June 17, 2024
Interesante, lectura rápida
January 12, 2025
😕👎🏼
Libro bastante lento y aburrido, no tiene trama y no engancha. El protagonista cuenta su crisis existential y no procesa…
Libro bastante lento y aburrido, no tiene trama y no engancha. El protagonista cuenta su crisis existential y no procesa…
October 25, 2018
El vacío de la vida de la alta sociedad engulle cualquier tipo de acontecimiento que se salga de sus rígidos límites, incluso si se trata de la aparición de un cadáver. Las mentiras, los silencios cómplices, las dobles caras y el alcohol van inundando la novela hasta resultar insoportable al narrador. Hay que leer entre líneas: este libro no va de un asesinato ni de un adulterio, ni si quiera de una crisis de conciencia, sino de la falta de escrúpulos de un grupo social hipócrita y falso, la clase alta de la sociedad española de los años 60.
May 2, 2017
La aparición de una muchacha desnuda muerta en la playa trastoca las vacaciones de Javier, promotor de la urbanización donde veranean "Velas blancas". Son los niños, su mirada inocente, los que la encuentran y su discurrir está trenzado de forma muy interesante con la historia. Javier, enredado entre sus amantes y la vida superficial que lleva, representa a la burguesía poderosa que salió de la Guerra Civil, en la que él mismo batalló. Los otros, los que viven en día a día, los del pueblo cuyo esfuerzo va encaminado a seguir comiendo, lo admiran y respetan. Pero no se podrá quitar a la muchacha muerta, hará que se pongan en la piel del otro. Es fácil pensar que esa muerte simboliza las esperanzas de un país libre. Destacan sus diálogos, vamos pasando por ellos como con un vaso de whisky en la mano. Son diálogos de días de sol y descanso, pero tienen un fondo de descontento. Leyéndola, uno se siente metido de lleno en la época de finales de los cincuenta y principios de los 60.
Displaying 1 - 14 of 14 reviews