Ai zice că-i o carte despre turnătorie și turnători - despre felul cum unii indivizi (insipizi) ridică delațiunea la rang de artă - din convingere, interes material sau prostie. Dar e mai mult de atât.
Este o carte despre iubirea de mamă, durerea aflării unui secret familial traumatic, sub povara căruia e imposibil să continui trăiești ca înainte. Prin urmare, musai să “exorcizezi” oribilul secret, scriind despre “asta”, ros de rușine, sfâșiat de ambivalența iubire-ură și de senzația greu de îndurat că trecutul tău (al lui), așa cum îl știai, se destramă. Or, când trecutul ți se destramă, se întrunesc toate condițiile ca tu să cazi, să fii absorbit, în vidul astfel creat.
Și cum anume scrii? Învelind adevărul - insuportabil, în forma lui nudă - într-un melanj făcut din foi subțiri de proză, asezonat cu poezia lemnificată a dosarelor securiste și băgându-l la un foc mic, mistuitor, preț de 360 de pagini.
De ce turnăm (dăm cu ciocul, sifonăm, pârâm, dăm în gât, ciripim)? Naivitate, credința oarbă într-o ideologie dovedit criminală, rigiditate psihică, egoism, stupiditate. Nebunie. Foame. Vanitate. Găunoșenie caracterială. Micime sufletească. Oamenii toarnă fiindcă-s niște mișei înnăscuți, niște lichele latente (toți oamenii, da, și tu!), nu pentru că-s pasămite împinși de viața câinoasă din regimul dictatorial. Ei toarnă, fiindcă așa le e firea.
Diferența dintre diverși indivizi este aceea că unii se pot stăpâni de la acest impuls mârșav, alții - nu.
De reținut cele de mai sus și încă o mie de alte motive pentru care oamenii își toarnă semenii, colegii, rudele (nu doar în condiții totalitare, ci și în capitalismul corporatist, așa-zis “liberal”! - practica e aceeași și-n birourile de azi, la fel de execrabilă, doar dimensiunile & consecințele sale diferă).
Traducerea din maghiară este de înaltă clasă (cu unele, mici, obiecții - nu mai știu care)! Am notat pe GR despre aceasta, în timp ce citeam cartea: Andrei Dósa stăpânește mai bine limba română decât mulți alți scriitori neaoși din generația sa (sau mai în vârstă) și traduce într-o românească mai curată (fără sudisme sau alte regionalisme tâmpite) decât a unor “faimoși” de-ai noștri ce traduc din, de exemplu, engleză.
Nu luați în seamă nerozia preluată din The Guardian pe coperta a patra: “basm cvasimitologic”, “rădăcini în războiul rece”. Nu-i nici un război rece în carte, altul decât cel purtat în/de conștiința autorului și, înainte de asta, de conștiințele părinților săi.