Pe baza a numeroase documente de arhivă şi mărturii orale, volumul oferă o nouă abordare a Holocaustului din Basarabia şi Transnistria, mai puţin cunoscut decît cel din Polonia sau din ţările baltice. Comparînd implicarea civililor în jefuirea, denunţarea şi uciderea evreilor locali sau deportaţi aici în urma atacului trupelor germane şi române asupra Uniunii Sovietice în vara anului 1941, Diana Dumitru consideră că populaţia din Transnistria ucraineană era mai dispusă să-i ajute pe evrei decît cea din Basarabia română. Sînt prezentate argumente şi observaţii privind diversele aspecte ale comportamentului civililor faţă de evrei în timpul „Holocaustului tăcut” desfăşurat între Prut şi Bug, autoarea ajungînd la concluzia că această atitudine a populaţiei a fost modelată diferit de regimurile anterioare, în funcţie de politicile statului şi de climatul instituit de acesta.
Am învățat la școală că românii au fost buni și ospitalieri cu minoritățile. Minunat, dar neadevărat. cartea Dianei Dumitru reprezintă o contribuție importantă la studiul Holocaustului. Ea prezintă Holocaustul din Basarabia și Transnistria, dar nu se concentrează pe rolul autorităților, ci pe implicarea civililor în acțiuni antisemite. Mai mult, ea investighează în ce măsură politicile și retorica antisemită din statul român pe de o parte și politicile sovietice agresive de combatere a antisemitismului pe de altă parte au influențat atitudinea civililor față de evrei în timpul Holocaustului. Cartea este greu de citit din cauza atrocităților povestite, dar autoarea are grijă să readucă cititorul la beneficiul real pe care îl putem trage din cercetarea ei: dovada că statul poate contribui la pacea socială prin politici îndreptate împotriva xenofobiei și antisemitismului.