Cartea cu bunici

by Marius Chivu (Coordonator)

"Crescut fiind de bunici si copilarind apoi zeci de vacante la tara am fost tare uimit sa intalnesc oameni pentru care bunicii nu inseamna nimic. Asociati ideii de poveste, copilaria fara bunici mi se pare cel mai trist lucru cu putinta. In 2004, am scris in Romania literara un text -- reprodus in cartea de fata -- despre bunicii mei. Reactiile starnite de acel material si scrisorile pe care le-am primit ulterior mi-au confirmat faptul ca exista nenumarate povesti extraordinare cu bunici. As fi vrut sa le citesc pe toate. Seherezada insasi trebuie ca are o nepotica pe undeva. Ideea acestei carti a venit, asadar, de la sine si, iata, in trei ani s-au adunat aproape 100 de texte in care exista bunici la discretie. Mai ales pentru cei care nu si-au cunoscut niciodata. Le multumesc tuturor celor care au onorat aceasta carte cu nepretuitele lor amintiri." (Marius Chivu)

Genres: Nonfiction, Romania, Romanian Literature

552 pages, paperback

First published January 1, 2007

About the author

Marius Chivu (n. 1978) este cronicar literar, scriitor, traducător şi redactor‑editor al revistei Dilema veche. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi a debutat publicistic cu recenzii literare în anul 2000 în revista România literară. A publicat : Vîntureasa de plastic (poezie, Brumar, 2012 ; nominalizare la Premiul Cartea Anului acordat de revista România literară, Premiul pentru debut al revistei Observator cultural şi Premiul pentru debut al USR) ; Trei săptămîni în Himalaya (jurnal de călătorie, Humanitas, 2012) şi Ce‑a vrut să spună autorul (interviuri, Polirom, 2013). A iniţiat şi coordonat proiectul caritabil Cartea cu bunici (Humanitas, 2008), albumul de proză scurtă & fotografie Iubire 13 (ART, 2010) şi volumul colectiv Primul meu porno (ART, 2011). A alcătuit, adnotat şi prefaţat antologiile de proză scurtă : Teodor Mazilu, Singurătatea şi diavolul milos (Curtea Veche, 2004), Mihail Sadoveanu, Ochi de urs şi alte povestiri (Polirom, 2004), Cristian Teodorescu, Maestrul de lumini şi alte povestiri (Curtea Veche, 2005) şi Anton Holban, Conversaţii cu o moartă (Polirom, 2005). În ziua de 15 decembrie 2012, alături de Gabriel H. Decuble, Florin Iaru şi Răzvan Ţupa, a fost narator‑coordonator al experimentului „Cel mai rapid roman din lume”, omologat de World Guinness Book of Records, în care 53 de scriitori au scris în 5 ore şi 35 de minute romanul Moş Crăciun & Co., redactat, editat şi tipărit de Editura ART, după un total de 9 ore, 5 minute şi 8 secunde de la momentul startului. A tradus din Lewis Carroll, Oscar Wilde, Tim Burton şi Paul Bailey.

Reviews

[Iulia · Rating 4 out of 5]

Destule texte in aceastã Carte cu bunici, inegale ca scriiturã sau ca încãrcãturã emoționalã. Cred cã fiecare cititor se gãseşte/se regãseşte dupã cum şi-a cunoscut şi şi-a iubit bunicii. "...Mai târziu am înţeles cã, fãrã sã vrem şi fãrã sã ştim, procedãm greşit fațã de bunici. Îi vedem şi-i revedem de-a-ndoaselea. Credem cã bunicii vin din urmã şi ne stau o vreme în preajmã, îndeajuns de norocoşi sã prindã vremuri noi. De fapt, e invers, şi tocmai acesta e motivul pentru care bunicii fascineazã.
Nu existã nimic mai misterios decât relația care ne duce, prin bunici, spre timpuri pe care nu le-am trãit, dar le presimţim. Pãrinții? Sunt prea imediaţi. Bunicii ne avertizeazã devreme asupra complicaţiilor timpului, dând peste cap aparenţele geometriei plane. " - pag.516
Intime amintiri, spuse cu duioşie de cele mai multe ori. Pe alocuri unele rememorãri au fost dezvãluite ceva mai sec, nu neaparat deranjant. Am simtit uneori inexplicabilã aceastã reținere de a pomeni şi dezvãlui oameni plecați dintre noi; ce dacã erau imperfecti, ce dacã au gresit? Sau poate cã
nu i-au / i-am cunoscut si apreciat destul, anii copilãriei se scurg rapid în linişte şi în mirosul de plãcinte calde. Timpul e spațial.

[Maria Roxana · Rating 5 out of 5]

”Deși nu aveau nimic în comun, ceva îi unește pe bunicii mei: râsul meu. Îmi aduc aminte perfect cum suna râsul meu de copil-era o capodoperă de puritate și armonie, era angelic, jucăuș, mozartian. Bunicii mei nu numai că au fost contemporani cu acel râs al meu, dar erau înfășurați în el, erau parte din el. În prezența lor, râdeam la nesfârșit, eu ei sau de ei, râdeam paradiziac, râdeam perfect. Ei toți își dorm somnul de netrezit acoperiți de râsul pierdut pentru totdeauana al copilului care eram, ca sub o criptă comună făcută din seninul ușor al primelor zile ale lumii.”

Sever Voinescu, în ”Cartea cu bunici.”

[Madalina · Rating 5 out of 5]

O carte depre acei bunici ...
Dor...

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

E o lectura usoara, poti citi povestile in orice ordine doresti si o poti rasfoi din cand in cand pentru a reciti pe cele preferate. As zice ca e atat pentru bunici, cat si pentru nepoti, ca o oglinda a unor varste si a unor timpuri.
Unele amintiri sunt duioase, unele, foarte amuzante, altele, poznase, dar am gasit si povesti triste. In primele 150 de pagini cea mai amuzanta mi s-a parut povestirea lui Florin Dumitrescu si cea mai trista cea a Danielei Chirion.