What do you think?
Rate this book
Semn că te am
O crimă domestică schimbă traseul mai multor generații. Un cuplu se străduiește să supraviețuiască schimbărilor, copiilor, lucrurilor nespuse, durerilor vechi și speranțelor ratate. O femeie cu chipul și inima pline de cicatrici își caută povestea fericită, care s-ar putea, la final, să arate foarte diferit de ce-și imagina pe vremea când era copilă.
O poveste crudă, plină de pasiune, violență, duioșie și adevăr, care nu se citește, ci se devorează, se (și te) consumă. Semn că te am întoarce pe dos sufletul de om, ca să-i putem vedea dedesubturile. Nu toate sunt frumoase, dar toate sunt semne că suntem vii.
Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea bestsellerului O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă, apărut în 2015 la Editura Univers. A mai publicat zece cărți pentru copii și romanele Miercuri, respirăm (2016) și Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni (2017), intrate în topurile de vânzări imediat după apariție. Este jurnalistă, scriitoare și autoarea unuia dintre cele mai cunoscute și iubite bloguri românești despre familie: www.printesaurbana.ro.
O poveste crudă, plină de pasiune, violență, duioșie și adevăr, care nu se citește, ci se devorează, se (și te) consumă. Semn că te am întoarce pe dos sufletul de om, ca să-i putem vedea dedesubturile. Nu toate sunt frumoase, dar toate sunt semne că suntem vii.
Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea bestsellerului O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă, apărut în 2015 la Editura Univers. A mai publicat zece cărți pentru copii și romanele Miercuri, respirăm (2016) și Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni (2017), intrate în topurile de vânzări imediat după apariție. Este jurnalistă, scriitoare și autoarea unuia dintre cele mai cunoscute și iubite bloguri românești despre familie: www.printesaurbana.ro.
256 pages, Paperback
First published May 10, 2019
9 people are currently reading
405 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 70 reviews
December 30, 2019
Semn că te am este, la fel cum scrie și în descriere, o carte crudă, brutal de sinceră. Ana trece printr-o poveste absolut înfiorătoare. Tatăl violent și alcoolic o bate pe mama ei, uneori și pe ea. Are mai mule cicatrici pe față care îi aduc aminte constant de acest lucru, dar mai mult de atât, are o cicatrice în suflet care o face incapabilă să accepte că poate să fie fericită fără să plătească scump pentru asta: tatăl ei a ucis-o pe mama ei sub privirile ei. Cum mai poți avea relații normale după o asemenea traumă? Cu iubirea bunicii reușește să aibă o viață cât de cât normală, dar cu relații foarte proaste cu bărbații.
Dar eu nu am înțeles-o pe Ana. Un om care este capabil să se înțeleagă atît de bine, să se analizeze atât de profund, fiecare gând, fiecare trăire, fiecare relație, care face terapie, care studiază psihologia, nu își pune întrebarea: dar soțul meu ce simte, pe el cum pot să îl înțeleg. A renunțat mult, mult prea ușor la soțul ei (nu este spoiler, anunță acest lucru de pe prima pagină) și abia după ce citește un mail de-al lui își dă seama că habar nu are prin ce a trecut soțul ei în ultimii ani, ce a simțit, ce a visat, ce a trăit. Pentru cineva care își face psihanaliza de 10 ori pe zi și care trăiește foarte conectată la sine, neglijența față de Bogdan este mult prea ciudată. Singurul lucru la care se gândește este că el rănește prin cuvinte, că spune lucrurile nepotrivite la mânie. În afară de cele 3-4 momente de mânie in 10 ani, Bogdan nu este nimic, decât un șir de acțiuni.
Dar eu nu am înțeles-o pe Ana. Un om care este capabil să se înțeleagă atît de bine, să se analizeze atât de profund, fiecare gând, fiecare trăire, fiecare relație, care face terapie, care studiază psihologia, nu își pune întrebarea: dar soțul meu ce simte, pe el cum pot să îl înțeleg. A renunțat mult, mult prea ușor la soțul ei (nu este spoiler, anunță acest lucru de pe prima pagină) și abia după ce citește un mail de-al lui își dă seama că habar nu are prin ce a trecut soțul ei în ultimii ani, ce a simțit, ce a visat, ce a trăit. Pentru cineva care își face psihanaliza de 10 ori pe zi și care trăiește foarte conectată la sine, neglijența față de Bogdan este mult prea ciudată. Singurul lucru la care se gândește este că el rănește prin cuvinte, că spune lucrurile nepotrivite la mânie. În afară de cele 3-4 momente de mânie in 10 ani, Bogdan nu este nimic, decât un șir de acțiuni.
August 21, 2020
Mi-a plăcut, m-a prins și am dat-o gata în 3 zile. Doar nu e genul de carte despre care simt că o să rămână cu mine peste ani.
August 28, 2019
E o carte care te prinde, amuzantă pe alocuri ,care poate să stea liniștită pe un raft cu cărțile lui Liane Moriarty sau Jojo Moyes.
Povestea e mult mai universală decât lasă coperta, dedicația și blurbul de pe coperta a 4-a să se înțeleagă. Și de fapt asta a constituit și principala obiecție pe care am avut-o față de carte. Pe tot parcursul cărții se vorbește de crima odioasă care afectează major niște vieți dar de fapt povestea este despre ruptura unor oameni din motive absolut cotidiene. Sunt n alte cupluri care au ajuns în același impas fără să aibă o traumă majoră în spate. Din cauza asta cred că premisa cărții este un pic ratată mai ales că nici nu am ajuns să simt cum crima a stricat lucrurile. Din punctul meu de vedere era un aspect care putea lipsi.
Povestea e mult mai universală decât lasă coperta, dedicația și blurbul de pe coperta a 4-a să se înțeleagă. Și de fapt asta a constituit și principala obiecție pe care am avut-o față de carte. Pe tot parcursul cărții se vorbește de crima odioasă care afectează major niște vieți dar de fapt povestea este despre ruptura unor oameni din motive absolut cotidiene. Sunt n alte cupluri care au ajuns în același impas fără să aibă o traumă majoră în spate. Din cauza asta cred că premisa cărții este un pic ratată mai ales că nici nu am ajuns să simt cum crima a stricat lucrurile. Din punctul meu de vedere era un aspect care putea lipsi.
November 27, 2019
Cartea este foarte bine scrisă, este realistă, este brutal de sinceră (probabil din cauza asta este și mai greu de asimilat) și atâta timp cât renunți la fațadă și aparențe este de înțeles și dezbate probleme decente pe care mulți dintre noi refuză să le aducă în discuție din jenă sau falsă pudoare; mie mi-a părut balsam pentru suflet.
Te ajută să realizezi că nu ești singur, că nu ești ciudat, că e normal ce simți din când în când chiar dacă nu urmează tiparul stabilit de societate. Într-o lume de oameni ce încearcă să-și construiască niște imagini cât mai desăvarșite, personajul din cartea asta îndrăznește să treacă peste reguli nescrise dar de neîncălcat, să se gândească și la ea și să simtă că are dreptul să se pună pe primul loc.
Nu știu de ce am empatizat așa tare cu trăirile și deciziile personajului. Poate în mare parte m-am recunoscut și regăsit, poate pe altă parte mi-au părut firești, poate pentru că e normal să fii om și să-ți permiți să-ți asculți inima.
De ce am aprobat-o pe Ana? Pentru că, dacă am fi la fel de sinceri cu noi înșine, cum e cartea asta scrisă, ar trebui să nu permitem niciodată, în viața asta al dracului de scurtă, ca ceva, orice, să ne știrbească dreptul la fericire. Orice ar însemna pentru noi fericirea. Și nu vorbesc de bătăi, violența, jigniri, umilințe...vorbesc despre orice, chiar și dacă orice e o simplă vorbă aruncată la nervi. Cine ești, ce-ți dorești, ce accepți și ce sacrifici trebuie să fie întotdeauna doar decizia ta. Fără a te simți condiționat de nimic altceva. E vorba de saturație și de așteptările fiecăruia. Ajungi la saturație și nu mai ai chef să te justifici sau să accepți ceva ce nu-ți convine, chiar dacă pentru alții pare un lucru mărunt sau frivol. Sunt oameni care aleg răul cu care s-au obișnuit (pentru că nu e chiar așa de rău și are și compensări) și oameni care nu accepta nimic ce le-ar putea știrbi verticalitatea. E vorba doar de mentalitate și cât poate fiecare duce. Și probabil comparația autoarei de la început dintre căsnicia bunicii și căsnicia Anei poate explica perfect diferența de viziune.
Odată cu vârsta așteptările se schimbă. Cu cât înaintezi devii mai puțin tolerant, mai selectiv, mai pretențios, mai atent la ce ai tu nevoie. Și e absolut normal să-ți dorești liniște și pace. Să-ți dorești să te duci acasă fără niciun fel de temere. Chiar dacă temerea e din cauza psihicului tău deja șubred de la cât a cărat, e important să te simți liniștit și acceptat, poate mai mult decât iubit sau fericit.
Dacă după 40 de ani și o viață care te-a pus la încercare constant, mai ești în stare să pleci la mare ca un adolescent cântând "I want to breakfree", eu zic că ești pe drumul bun și n-ai trăit degeaba.
Și mai cred că dacă ajungi să găsești fericirea fără un suflet pereche cu care să împarți patul e mare lucru.
Te ajută să realizezi că nu ești singur, că nu ești ciudat, că e normal ce simți din când în când chiar dacă nu urmează tiparul stabilit de societate. Într-o lume de oameni ce încearcă să-și construiască niște imagini cât mai desăvarșite, personajul din cartea asta îndrăznește să treacă peste reguli nescrise dar de neîncălcat, să se gândească și la ea și să simtă că are dreptul să se pună pe primul loc.
Nu știu de ce am empatizat așa tare cu trăirile și deciziile personajului. Poate în mare parte m-am recunoscut și regăsit, poate pe altă parte mi-au părut firești, poate pentru că e normal să fii om și să-ți permiți să-ți asculți inima.
De ce am aprobat-o pe Ana? Pentru că, dacă am fi la fel de sinceri cu noi înșine, cum e cartea asta scrisă, ar trebui să nu permitem niciodată, în viața asta al dracului de scurtă, ca ceva, orice, să ne știrbească dreptul la fericire. Orice ar însemna pentru noi fericirea. Și nu vorbesc de bătăi, violența, jigniri, umilințe...vorbesc despre orice, chiar și dacă orice e o simplă vorbă aruncată la nervi. Cine ești, ce-ți dorești, ce accepți și ce sacrifici trebuie să fie întotdeauna doar decizia ta. Fără a te simți condiționat de nimic altceva. E vorba de saturație și de așteptările fiecăruia. Ajungi la saturație și nu mai ai chef să te justifici sau să accepți ceva ce nu-ți convine, chiar dacă pentru alții pare un lucru mărunt sau frivol. Sunt oameni care aleg răul cu care s-au obișnuit (pentru că nu e chiar așa de rău și are și compensări) și oameni care nu accepta nimic ce le-ar putea știrbi verticalitatea. E vorba doar de mentalitate și cât poate fiecare duce. Și probabil comparația autoarei de la început dintre căsnicia bunicii și căsnicia Anei poate explica perfect diferența de viziune.
Odată cu vârsta așteptările se schimbă. Cu cât înaintezi devii mai puțin tolerant, mai selectiv, mai pretențios, mai atent la ce ai tu nevoie. Și e absolut normal să-ți dorești liniște și pace. Să-ți dorești să te duci acasă fără niciun fel de temere. Chiar dacă temerea e din cauza psihicului tău deja șubred de la cât a cărat, e important să te simți liniștit și acceptat, poate mai mult decât iubit sau fericit.
Dacă după 40 de ani și o viață care te-a pus la încercare constant, mai ești în stare să pleci la mare ca un adolescent cântând "I want to breakfree", eu zic că ești pe drumul bun și n-ai trăit degeaba.
Și mai cred că dacă ajungi să găsești fericirea fără un suflet pereche cu care să împarți patul e mare lucru.
August 18, 2019
Cât de frumos îmbină Prințesa Urbană povestea din această carte cu tot ce a învățat ea de la viață, de la oameni, de la copii.
Cât de frumos este să citesc despre educația cu blândețe (educație pe care ea o promovează intens), despre optimism și o viață trăită fără prejudecăți. Câte emoții și durere, cât de mult copiii ne schimbă viața.
Ce rol important joacă copilăria în viața noastră, în special traumele pe care le trăim.
Cartea aceasta este o bijuterie. Fiecare să o șlefuiască după bunul plac. Mi-a plăcut foarte mult. Spor să aveți!
Cât de frumos este să citesc despre educația cu blândețe (educație pe care ea o promovează intens), despre optimism și o viață trăită fără prejudecăți. Câte emoții și durere, cât de mult copiii ne schimbă viața.
Ce rol important joacă copilăria în viața noastră, în special traumele pe care le trăim.
Cartea aceasta este o bijuterie. Fiecare să o șlefuiască după bunul plac. Mi-a plăcut foarte mult. Spor să aveți!
May 12, 2020
Cartea aceasta m-a făcut să simt atât de multe lucruri. Nici nu mai știu de câte ori am plâns pe parcusul ei, dar știu că a lăsat semne (pe) în mine.
Cărți ca aceasta mă fac să vreau să citesc cât mai mulți scriitori români.
Cărți ca aceasta mă fac să vreau să citesc cât mai mulți scriitori români.
August 15, 2023
Exista cărți ca niște prăjituri, pe care le devorezi, te simți bine și apoi le uiți după câteva zile. Și există și cărți ca niște pastile amare, pe care le citești și nu le uiți foarte multă vreme după aia sau poate niciodată. Cartea Ioanei e una dintre acele cărți pe care nu doar că nu le uiți, dar le și diseci în minte săptămâni întregi după lectură. E genul de carte după care trebuie să iei o pauză pentru că nu știi ce să citești după aia.
Am rămas surprinsa când am verificat anul publicării, 2019. Nu știu de ce mi-a luat atât s-o citesc, deși o aveam în bibliotecă, am dat peste ea întâmplător căutând altceva. Eu cred cu tărie că unele cărți se citesc atunci când trebuie și nicio clipă mai devreme.
Povestea Anei, trista și tragica ei poveste, poate fi povestea multor fete și femei. Toți ajungem la maturitate cu bagaj emoțional, mai mare sau mai mic. Întrebarea e: ce facem cu el, cum îl descărcăm? Ana nu știe cum să-l descarce și mult timp nici nu încearcă. Ana s-a obișnuit cu nefericirea și cu ghinioanele, cu abandonul, cu violența. Scoate rar capul, ca la jocul "whack-a-mole" și mai primește o lovitură. Când întâlnește, în sfârșit, fericirea, i se pare pe alocuri inoportună, ba chiar își întreabă soțul dacă el crede că după fericirea asta va veni o tragedie, ca să compenseze.
Cel mai dureros moment mi s-a părut când el o întreabă dacă își creează singura nefericirea pentru că doar așa știe sa trăiască. Nu, nu și-o crea singură, chiar era nefericită. Și ajunge greu și cu multe eforturi și cu îndoieli, să iasă din paradigma asta. L-am compătimit și pe Bogdan, în ciuda ieșirilor lor deplasate, mi-a fost milă și de el, și el era suma a tot ce i se întâmplase în copilărie și se străduia, fără succes, să le depășească. Doi oameni răniți care au crezut că se pot vindeca unul pe altul, nimic mai greșit, nu te poți vindeca decât tu însăți/însuți.
Cartea nu are happy-end în stilul clasic, dar nu e nici trist. E ca în viață, if it's not happy, it's not the end.
Am rămas surprinsa când am verificat anul publicării, 2019. Nu știu de ce mi-a luat atât s-o citesc, deși o aveam în bibliotecă, am dat peste ea întâmplător căutând altceva. Eu cred cu tărie că unele cărți se citesc atunci când trebuie și nicio clipă mai devreme.
Povestea Anei, trista și tragica ei poveste, poate fi povestea multor fete și femei. Toți ajungem la maturitate cu bagaj emoțional, mai mare sau mai mic. Întrebarea e: ce facem cu el, cum îl descărcăm? Ana nu știe cum să-l descarce și mult timp nici nu încearcă. Ana s-a obișnuit cu nefericirea și cu ghinioanele, cu abandonul, cu violența. Scoate rar capul, ca la jocul "whack-a-mole" și mai primește o lovitură. Când întâlnește, în sfârșit, fericirea, i se pare pe alocuri inoportună, ba chiar își întreabă soțul dacă el crede că după fericirea asta va veni o tragedie, ca să compenseze.
Cel mai dureros moment mi s-a părut când el o întreabă dacă își creează singura nefericirea pentru că doar așa știe sa trăiască. Nu, nu și-o crea singură, chiar era nefericită. Și ajunge greu și cu multe eforturi și cu îndoieli, să iasă din paradigma asta. L-am compătimit și pe Bogdan, în ciuda ieșirilor lor deplasate, mi-a fost milă și de el, și el era suma a tot ce i se întâmplase în copilărie și se străduia, fără succes, să le depășească. Doi oameni răniți care au crezut că se pot vindeca unul pe altul, nimic mai greșit, nu te poți vindeca decât tu însăți/însuți.
Cartea nu are happy-end în stilul clasic, dar nu e nici trist. E ca în viață, if it's not happy, it's not the end.
July 7, 2019
Am terminat de citit SEMN CA TE AM
Doar atat spun este mai buna decat cartea Miercuri respiram.
Este o carte care m.a transpus in vremea copilariei mele la bloc, cu vecini care beau si veneau acasa certandu.se cu sotiile. Este practic o carte despre o problema actuala in Romania.
Este povestea copilului Ana care are un tata betiv,care venea acasa si o batea pe sotie si pe ea uneori fara nici un motiv.
Copilaria ei sfarseste brusc cand participa fara sa poata face nimic la uciderea mamei de catre tata.
Aceasta crima ii da Anei viata peste cap.
Ii este greu sa creada in barbati, considerandu.i pe toti ca propriul tata, iubirea de cele mai multe ori o ocoleste, iar iubirea ei Iorgu dispare ca magarul in ceata
Doar atat spun este mai buna decat cartea Miercuri respiram.
Este o carte care m.a transpus in vremea copilariei mele la bloc, cu vecini care beau si veneau acasa certandu.se cu sotiile. Este practic o carte despre o problema actuala in Romania.
Este povestea copilului Ana care are un tata betiv,care venea acasa si o batea pe sotie si pe ea uneori fara nici un motiv.
Copilaria ei sfarseste brusc cand participa fara sa poata face nimic la uciderea mamei de catre tata.
Aceasta crima ii da Anei viata peste cap.
Ii este greu sa creada in barbati, considerandu.i pe toti ca propriul tata, iubirea de cele mai multe ori o ocoleste, iar iubirea ei Iorgu dispare ca magarul in ceata
June 11, 2019
Wow ce carte! Cea mai buna carte scrisa de Ioana pana astazi! Cred ca multi se vor regasi in ea! Intr-o mica parte m-am regasit si eu! Da, o recomand din suflet! Atat de multe avem de invatat din ea..
June 14, 2019
Si vine si ziua (seara) in care deschizi o carte pentru prima data, incepi sa o citesti si o inchizi 254 de pagini mai tarziu la The End...
July 29, 2019
A pornit ca o explozie. A aruncat bomba, iar apoi a început să povestească cum a ajuns bomba să fie aruncată. Am observat că acest tipar e folosit des în cărțile prințesei.
Povestea este drăguță, despre fricile unei femei simțite de-a lungul vieții, despre faptul că niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt. Este povestea din spatele cortinei, cu bune și cu rele.
Finalul in schimb nu știu nici acum dacă e fericit sau nu. Tind să cred că e. Mi-ar mai fi plăcut încă un subcapitol al finalului ☺️
Povestea este drăguță, despre fricile unei femei simțite de-a lungul vieții, despre faptul că niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt. Este povestea din spatele cortinei, cu bune și cu rele.
Finalul in schimb nu știu nici acum dacă e fericit sau nu. Tind să cred că e. Mi-ar mai fi plăcut încă un subcapitol al finalului ☺️
June 6, 2019
Ori am fost eu cam sensibilă zilele astea cât am citit cartea, ori cartea m-a emoționat așa de tare că am plâns cam pe tot parcursul ei
May 5, 2021
Cu un start dificil in viata si un parcurs plin de pierderi, povestea Anei este plina de lectii. Mi-a placut mult cartea, descrie foarte frumos amintiri si franturi din viata unui copil in care multi s-ar regasi si mai apoi din viata de adult. Este o carte despre suferinta, pierderi, iubire si speranta! La sfarsitul cartii realizezi ca Dumnezeu iti da exact cat poti cara si destinul iti aseaza lucrurile exact in ordinea in care iti sunt date sa le traiesti!
September 13, 2025
Nu m-am gândit nici o secundă că această carte poate fi atât faină. Mi-a umplut sufletul de speranță 💛
June 11, 2019
Amazing... Simply amazing ❤️
July 22, 2019
Am citit cartea cu sufletul la gura, nu m-am putut opri. Am iubit-o, poate la fel de mult ca pe celelalte. Ma regasesc in fiecare cate putin si m-a inspirat sa schimb lucruri in viata mea
October 23, 2019
Știți cum e romanul ăsta? Ca un roller coaster, nu prea știi ce te așteaptă la următorul capitol. Ilustrația copertei (care te înfioară și te încântă deopotrivă) reflectă perfect atmosfera cărții: durere, dramatism, dar și pagini care te fac să zâmbești și vorbe care te ung pe suflet. Autoarea poartă un dialog constant cu cititorii, eu chiar îmi imaginam, pe parcursul lecturii că îmi spune povestea chiar ea, atât scrie de firesc.
N-am înțeles unele dintre scene, de pildă m-a nedumerit reacția violentă a tatălui după nașterea dramatică a copilului, iar finalul parcă lasă loc unei continuări.
Am citit romanul în timpul unui zbor cu avionul, în trei ore. Am închis cartea emoționată și bulversată, cu capul plin de gânduri de toate felurile, dar, așa cum spune autoarea la final, ar trebui „să te bucuri de fiecare lucru care-ți mișcă sufletul. E semn că îl ai.”
Și e semn că voi mai citi și alte romane ale Ioanei, fiindcă, după ce m-au încântat cărțile de copii pe care le-a scris, acesta a fost primul roman „serios” pe care l-am citit, însă cu siguranță nu va fi și ultimul.
„Simțisem din nou fiorii aceia care pornesc din vagin și urcă până în gât, dragostea aceea irațională, nestăpânită, nepermisă, imposibilă, dar atât de picantă, de bună, care te ardea și-ți aducea aminte că stomacul nu e doar pentru mâncare, ci și pentru fluturi.” (citat p. 162)
„Nu vorbeam niciodată despre despărțire.
Nici planuri de viitor nu făceam.
Viața noastră era ca o fântână arteziană în miniatură, în care aceeași apă curge pe rotiță în vas, apoi e ridicată din nou pe vârful muntelui de plastic, de acolo cade iar pe rotiță și tot așa.” (citat p. 198)
N-am înțeles unele dintre scene, de pildă m-a nedumerit reacția violentă a tatălui după nașterea dramatică a copilului, iar finalul parcă lasă loc unei continuări.
Am citit romanul în timpul unui zbor cu avionul, în trei ore. Am închis cartea emoționată și bulversată, cu capul plin de gânduri de toate felurile, dar, așa cum spune autoarea la final, ar trebui „să te bucuri de fiecare lucru care-ți mișcă sufletul. E semn că îl ai.”
Și e semn că voi mai citi și alte romane ale Ioanei, fiindcă, după ce m-au încântat cărțile de copii pe care le-a scris, acesta a fost primul roman „serios” pe care l-am citit, însă cu siguranță nu va fi și ultimul.
„Simțisem din nou fiorii aceia care pornesc din vagin și urcă până în gât, dragostea aceea irațională, nestăpânită, nepermisă, imposibilă, dar atât de picantă, de bună, care te ardea și-ți aducea aminte că stomacul nu e doar pentru mâncare, ci și pentru fluturi.” (citat p. 162)
„Nu vorbeam niciodată despre despărțire.
Nici planuri de viitor nu făceam.
Viața noastră era ca o fântână arteziană în miniatură, în care aceeași apă curge pe rotiță în vas, apoi e ridicată din nou pe vârful muntelui de plastic, de acolo cade iar pe rotiță și tot așa.” (citat p. 198)
June 22, 2020
Nu prea mi se dadea mana sa pun 3, dar m-a cam suparat, dezamagit. Ce reda cartea: ca e normal sa te pierzi in crescutul copiilor si sa uiti de sot, iar la un moment dat sa realizezi ca sotul nu ti-a oferit.....ce? nici ea nu stie ce...🤯
El ii scrie scrisoare de 3 km si revine cu duiosie la ea, iar ea vrea divort! Atat de rau o fi fost el ca se ajunge la divort? Faptul ca multi avem rani de prin copilarie si adolescenta adunate care ne fac sa ne mai scape cuvinte la suparare e motiv de divort? Urmatorul va fi unul virgin de evenimente naspa din copilarie?
Trebuie sa oferim si sa primim, sa ne facem relatia frumoasa, dar neaparat ambii sa lucram la ea.❤️
El ii scrie scrisoare de 3 km si revine cu duiosie la ea, iar ea vrea divort! Atat de rau o fi fost el ca se ajunge la divort? Faptul ca multi avem rani de prin copilarie si adolescenta adunate care ne fac sa ne mai scape cuvinte la suparare e motiv de divort? Urmatorul va fi unul virgin de evenimente naspa din copilarie?
Trebuie sa oferim si sa primim, sa ne facem relatia frumoasa, dar neaparat ambii sa lucram la ea.❤️
This entire review has been hidden because of spoilers.
June 20, 2019
O carte care te face sa plangi si sa razi pe aceeasi pagina. O carte care nu te lasa sa o lasi din mana pana n-o termini de citit. Sfarsitul nu-l poti ghici, suspansul e pana la ultima pagină. Ioana este o autoare foarte talentată. Se vede evolutia si implicarea sa ca scriitoare. Randurile curg lin, reuseste sa te introduca usor in poveste, ca si cum tu ai fi personajul principal. Urmaresti cu sufletul la gura actiunea cartii, care te face sa nu te opresti din citit pana la final.Felicitari, Ioana! Astept cu nerabdare urmatorul roman.
June 3, 2019
Imi place tare mult cum scrie Ioana. O carte din interior ca sa ajunga la alte interioare. Imi place incercarea ei constanta de a face lumea in care traim una mai buna, prin povesti si blandete. Cartea este plina de emotie, de speranta, de dorinta de vindecare si de viata buna, asa cum isi defineste fiecare binele, nu dupa o reteta exterioara.
June 20, 2019
Wow! ❤️
June 20, 2019
Simple and beautiful book about life, relationships, how our can change after baby born.
July 28, 2019
O carte care îți aduce aminte sa nu te pierzi pe tine, sa nu uiți sa mai fiti un cuplu, chiar dacă ați devenit părinți.
August 5, 2019
Rascolitor de minunata! ❤
August 16, 2019
Final mi se pare cam dezamăgitor. E descurajant pentru cuplurile care trec prin o faza asemănătoare după apariția copiilor.
This entire review has been hidden because of spoilers.
December 9, 2020
Când am început această carte nu prea știam la ce să mă aștept. După primele 30 de pagini am pus-o deoparte, mi-am pus de un ceai și am păstrat distanța față de ea. Am privit-o sceptică, cu mâna pe piept și am șoptit în barbă" Să vezi ce-ți face ție, cartea asta, Rodico! Era si momentul să citești despre violență domestică, despre tați alcoolici ce își terorizează familia și mai ales , să fii martor scenei unei crime relatate atât de realist încât să ți se oprească respiratia" Pentru că, așa începe acestă poveste. Cu cea mai mare dramă posibilă. Cu o copilă care își face temele linistită, cu o mamă care freacă o tigaie de fontă ( de care nu se poate despărți chiar dacă îi scoate peri albi- o imagine în care eu am proiectat viața femeii) și cu un tată care intră nonșalant în cameră, îi face semn fetiței să tacă din gură și apoi îi înjunghie mama. Chiar și acum când o relatez simt că mi se face pielea de găină.
Si totusi, am continuat, fermecată în special de felul în care e scrisă. Am alungat temerile și am pornit la drum alături de Ana Dobre, copila martoră a chinurilor mamei, protagonista care trece prin viață raportându-se mereu la drama din bucătărie. "Fără ea, nici o cremă de mâini nu e bună. Mâinile mele sunt mereu uscate și crăpate, deși nu frec tigăi de fontă. Nu am nici una. Si am mașină de spălat vase, ca să nu mă poată înjunghia bărbatul în timp ce stau aplecată deasupra chiuvetei. "
Cunoaștem iubirile ei, băiatul petrecere sau băiatul copil ce își proiecta în relație cu ea propriile temeri legate de mama ce odată l-a părăsit. " L-am văzut atunci din nou ca pe un copil uriaș care vrea permanent atenția și prezența mamei care nu suportă când ea vorbește cu alt adult și ar face orice s-o recâștige. Chiar și s-o tragă de mână până i-o rupe. "
În același timp autoarea proiectează cu sinceritate greutatea unei căsnicii sufocată de povara maternități și mai ales a creșterii copiilor. Nu înflorește nimic și transpune în fața noastră adevăruri pe care noi, ca părinți sau ca soți nu avem curajul să le gândim, darămite să le zicem. Dincolo de zâmbetele pe care o mamă le afișează autoarea scoate oboseala si frustrarea pe care de multe ori un părinte le simte. Și în aceiași timp, îl pune în scenă și pe tatăl care de multe ori e lăsat pe dinafară, care încearcă să se strecoare în legătură pe care o mamă o are automat cu copilul, pe frustrarea unui partener ce se simte tot mai pierdut în rutină, care simte cum totul se scurge printre degete, dar întoarce capul zicându- și că de fapt, sunt cu toții doar obosiți. Cu timpul va fi mai bine. " Mi-am pierdut iubitul între haine mici, plimbări nesfârșite pe întuneric, dureri de spate, de sâni și de uter, nevoia de a fi totul pentru copilul meu, care nu lasă nimic pentru omul cu care l-am făcut".
Mi-a plăcut mult acestă carte. Poate tocmai pentru sinceritate. Am apreciat-o. E nevoie de curaj să ridici cortina și să urmărești adevărul din spatele scenei, să vezi actorii fără machiaj, să le simți stresul și să te recunoști printre ei.
Semn că te am e o carte care întâi m-a lovit în moalele capului ca la finalul ei să mă aline, să-mi pună un zâmbet pe chip și să îmi strecoare stropi de speranță odată cu scrisoarea de la finalul cărții.
" Copii sunt nesfârșiți, surprinzători, au resurse nebănuite și te pot da cu tâmpla de rai într-o clipă, iar trei secunde mai târziu ti-o zdrobesc de piciorul mesei, cu toată inocența și iubirea din lume. "
Si totusi, am continuat, fermecată în special de felul în care e scrisă. Am alungat temerile și am pornit la drum alături de Ana Dobre, copila martoră a chinurilor mamei, protagonista care trece prin viață raportându-se mereu la drama din bucătărie. "Fără ea, nici o cremă de mâini nu e bună. Mâinile mele sunt mereu uscate și crăpate, deși nu frec tigăi de fontă. Nu am nici una. Si am mașină de spălat vase, ca să nu mă poată înjunghia bărbatul în timp ce stau aplecată deasupra chiuvetei. "
Cunoaștem iubirile ei, băiatul petrecere sau băiatul copil ce își proiecta în relație cu ea propriile temeri legate de mama ce odată l-a părăsit. " L-am văzut atunci din nou ca pe un copil uriaș care vrea permanent atenția și prezența mamei care nu suportă când ea vorbește cu alt adult și ar face orice s-o recâștige. Chiar și s-o tragă de mână până i-o rupe. "
În același timp autoarea proiectează cu sinceritate greutatea unei căsnicii sufocată de povara maternități și mai ales a creșterii copiilor. Nu înflorește nimic și transpune în fața noastră adevăruri pe care noi, ca părinți sau ca soți nu avem curajul să le gândim, darămite să le zicem. Dincolo de zâmbetele pe care o mamă le afișează autoarea scoate oboseala si frustrarea pe care de multe ori un părinte le simte. Și în aceiași timp, îl pune în scenă și pe tatăl care de multe ori e lăsat pe dinafară, care încearcă să se strecoare în legătură pe care o mamă o are automat cu copilul, pe frustrarea unui partener ce se simte tot mai pierdut în rutină, care simte cum totul se scurge printre degete, dar întoarce capul zicându- și că de fapt, sunt cu toții doar obosiți. Cu timpul va fi mai bine. " Mi-am pierdut iubitul între haine mici, plimbări nesfârșite pe întuneric, dureri de spate, de sâni și de uter, nevoia de a fi totul pentru copilul meu, care nu lasă nimic pentru omul cu care l-am făcut".
Mi-a plăcut mult acestă carte. Poate tocmai pentru sinceritate. Am apreciat-o. E nevoie de curaj să ridici cortina și să urmărești adevărul din spatele scenei, să vezi actorii fără machiaj, să le simți stresul și să te recunoști printre ei.
Semn că te am e o carte care întâi m-a lovit în moalele capului ca la finalul ei să mă aline, să-mi pună un zâmbet pe chip și să îmi strecoare stropi de speranță odată cu scrisoarea de la finalul cărții.
" Copii sunt nesfârșiți, surprinzători, au resurse nebănuite și te pot da cu tâmpla de rai într-o clipă, iar trei secunde mai târziu ti-o zdrobesc de piciorul mesei, cu toată inocența și iubirea din lume. "
November 13, 2020
De mult nu am mai plans citind o carte....dar cartea Ioanei este atat de dura, de realista si de adevarata incat nu are cum sa nu iti smulga macar o lacrima. "Ințepăturile în inimă sunt semn că te am", cât de adevărat. Durerile in inima venite de la parinti, partener, copii, sunt semne ca traim si simntim, semne ca iubim, dar si ca la un moment dat ceva se destrama si crapatura ramane acolo pentru totdeauna.
June 3, 2019
Am terminat romanul, semn ca te am, azi noapte, am început seara, nu m-am mai putut culca.
E minunat, atât de complex, cu atâta terapie in el, cel puțin eu asta am înțeles. Cred ca fiecare înțelege altceva dintr-o carte, depinde de punctul în care e în viata lui la acel moment.
Cum a surprins autoarea ce înseamnă bagajele noastre în viata de adult, ce înseamnă nașterile, 2 copii, mama, dar și tatăl....finalul,pe care sa ni-l alegem fiecare...
Mi-a plăcut enorm, și m-a ajutat foarte mult în pctul asta al vieții mele, a dat sens focus ului meu pe cuplu. Mulțumim pentru ca te avem, Ioana Chicet Macoveiciuc :)
E minunat, atât de complex, cu atâta terapie in el, cel puțin eu asta am înțeles. Cred ca fiecare înțelege altceva dintr-o carte, depinde de punctul în care e în viata lui la acel moment.
Cum a surprins autoarea ce înseamnă bagajele noastre în viata de adult, ce înseamnă nașterile, 2 copii, mama, dar și tatăl....finalul,pe care sa ni-l alegem fiecare...
Mi-a plăcut enorm, și m-a ajutat foarte mult în pctul asta al vieții mele, a dat sens focus ului meu pe cuplu. Mulțumim pentru ca te avem, Ioana Chicet Macoveiciuc :)
April 27, 2025
3.5⭐️
I think I gave this rating, just because I had really high expectations about this book. It's a nice read, I would recommend it. It describes situations that happen, reactions that seem possible. Perhaps I was a little too enthusiastic about it and that's why I didn't enjoy it as much as I thought I would.
I think I gave this rating, just because I had really high expectations about this book. It's a nice read, I would recommend it. It describes situations that happen, reactions that seem possible. Perhaps I was a little too enthusiastic about it and that's why I didn't enjoy it as much as I thought I would.
Displaying 1 - 30 of 70 reviews