🎭 O idee unică, cel puțin față de tot ce am citit până în prezent și originalitatea este unul dintre aspectele pe care le apreciez cel mai mult în materie de cărți.
🎭 Absolut surprinzătoare, povestea, nu are cum să nu captiveze cititorul și să îl prindă în mrejele sale încâlcite, dar țesute cu măiestrie.
🎭 Protagonistul, Zigu, este captiv sentimentelor nepotrivite și obsedante pe care le nutrește față de sora sa geamănă. Întreaga sa existență se raportează la ea, renunță la carieră pentru că ea nu o mai poate urma, dar nu înțelege ce se petrece cu adevărat în familia sa. Torturat de vina incestuuil sentimental față de Zedra și de cea a incestului trupesc comis împreună cu sora lor mai mică, Zigu acceptă să ispășească pedeapsa pentru o crimă pe care nu a comis-o, dând totodată dovadă de o loialitate excepțională față de tatăl său și ca o prelungire a acestuia, față de actorii atât de dragi părintelui său.
🎭 Un alt aspect fascinant la această carte ar fi fragilitatea sănătății mentale a oamenilor și aici nu mă refer atât la pacienții prezentați, cât la familia Jedrijevschi. Mama este controlată de o gelozie nefirească față de propria fiică și nu s-ar da în lături de la violență extremă pentru a-și înlătura rivala. Tatăl, în ciuda tulburărilor evidente ale soției sale, deși o alungă pentru că devenise un pericol pentru copii lor, nu se poate desprinde complet de aceasta. Micuțul Zigu, părăsit de mamă, nu se revoltă împotriva surorii care acaparează timpul și afecțiunea tatălui și își îndreaptă întreaga atenție tot asupra Zedrei, aceasta devenind rațiunea vieții lui. Și Zedra, care e capabilă de crimă, după o tentativă de sinucidere, pentru un motiv cel puțin absurd...