Şi vom muri cu toții în chinuri

by Bogdan Teodorescu

Într-o țară europeană cu un arc muntos în mijloc, străbătută de un fluviu și avînd ieșire la mare, sosesc pe rînd trei călători. Unul aduce moartea, altul trăiește împreună cu ea, în vreme ce al treilea încearcă să o evite. Personajele intră în scenă ca niște pasageri care urcă la bordul unui pachebot de lux, își găsesc cabinele, își despachetează bagajele și încearcă să se pregătească pentru călătoria ce va urma. Treptat, ritmul se întețește și pune în mișcare mici și mari teme ale lumii în care trăim. Supravegherea electronică, social media, propaganda, oamenii temuți de alți oameni temuți, refugiații, turismul sexual, toate amestecate cu discuții molcome despre vinuri fine, sport, trabucuri rare sau mîncare în exces. Dar dacă toate acestea nu sînt decît o perdea de fum? În romanul lui Bogdan Teodorescu nimeni nu este ceea ce pare.

320 pages, Paperback

First published May 1, 2019

About the author

A fost membru al cenaclului Universitas precum și redactor-șef al revistei Tinerama.
Din 2004 este membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Reviews

[Taisia Crudu · Rating 4 out of 5]

#2024 #64
Am descoperit acest roman întâmplător, ca urmare a unei provocări, fiind în căutarea unei cărți care începe cu litera “ș”. Deși nu aveam așteptări de la ea, cartea m-a prins de la primele pagini. Trei fire narative se împletesc, la prima vedere fără legătură între ele. Mai mult, par chiar departe și din punct de vedere geografic. Însă, ajung să se întretaie în țara în care se mănâncă mămăliga.

În primul fir narativ îl descoperim pe Nick, un om de afaceri care este în căutarea unui local de noapte pentru a investi în el. Acțiunea se desfășoară “într-o stațiune europeană la malul mării”.

Partea “Refugiatul” ne poartă printr-o “tabără de refugiați în Turcia, în apropierea graniței cu Siria”. Aici, un grup de refugiați sirieni participă la filmarea unui film de către un ONG. Refugiații urmează să primească drept răsplată pentru actul actoricesc - libertatea, deci vor fi duși în Europa mult-visată.

Și cel din urmă fir narativ se desfășoară “într-o capitală europeană, un birou bine pus la punct într-o clădire impozantă”. Aici asistăm la dialogurile serviciilor secrete care “contribuie la păstrarea liniștii și bunei orânduiri în interesul cetățenilor”, dar mai ales pentru “Liderul Democratic Ales”.

Veți descoperi în acest roman diverse teme precum: culise politice, terorism, turism sexual, refugiați, și multe altele. Deși temele sunt de factură socială, romanul este mai degrabă un thriller, sau poate l-am putea numi thriller social?!

Per total cartea a fost OK, destul de captivantă, însă finalul parcă a fost grăbit, sau nu știu care e treaba, însă parcă ceva îi lipsește…

“Ce să faci cu iubirea, ce să faci cu bunătatea, ce să faci cu speranța atunci când peste casa ta cad bombe, atunci când cei dragi, neputincioși și ei, dispar dintr-un capriciu, atunci când drepturile tale sunt călcate în picioare, doar pentru că nu ai cum să le aperi în fața stăpânilor zilei.”

“Și vom muri cu toții în chinuri” de Bogdan Teodorescu

[Alina Dinu · Rating 4 out of 5]

Bogdan Teodorescu disecă în romanul său - „Și vom muri cu toții în chinuri” - societatea din ziua de azi până la instinctele primare: autoconservarea, supraviețuirea. Binele se transformă în rău, empatia în indiferență, și toate provocate de jocurile de putere, manipularea media, și cel mai important, ura izvorâtă din patimile vieții și folosită drept arsenal de personaje ce vor să distrugă pacea. Autorul nu scrie doar un thriller politic, cu tentă polițistă, ci și o dovadă clară a mișcărilor revoluționare, a corupției, a terorismului, a nevoii silite de emigrare. „Și vom muri cu toții în chinuri” este precum o piesă dramatică de teatru în trei acte, care la finele ei ne arată într-un plan neputința omului în fața nevoii de a găsi un vinovat pentru chinurile proprii, într-altul mârșăviile făcute de șeful Serviciilor Secrete în vederea păstrării funcției Liderului Ales, apelând la tactici murdare de a influența opinia publică, și în cel din urmă plan resimțim tragicul evenimentelor din Siria din perspectiva unui personaj ce este în total contrast cu idealurile celorlalți, dar se găsește fără voia lui în mijlocul unor situații brutale. În umbra timpurilor pe care le trăim, „Și vom muri cu toții în chinuri” este revelator, trist (în sensul de demoralizant în ce privește viitorul), dureros de adevărat. Romanul semnat de Bogdan Teodorescu merită citit nu doar ca roman de ficțiune, ci și ca lecție de percepție a jocurilor de culise.
Review - https://ideilaintamplare.blogspot.com...

[Socrate · Rating 4 out of 5]

Help me, Obi-Wan Kenobi. You’re my only hope.

Urma să plece într-o călătorie periculoasă, dar până atunci încerca să-și ocupe timpul, fără să se gândească foarte mult la tot ceea ce va veni. La televizor era o transmisie în direct a unui miting care nu-l interesa din vreun motiv anume. Câteva mii de oameni protestau în fața unei clădiri oficiale. Văzuse în ultima vreme zeci de astfel de scene. De multe ori, se terminaseră rău. Se îmbrânceau cu forțele de ordine, scandau, aruncau cu diverse obiecte, purtau deasupra capetelor pancarte cu lozinci agresive, dar și manechine spânzurate sau portrete caricaturizate ale adversarilor lor. Televizorul mergea fără sonor, dar era evident ce strigau cei de acolo. Rândurile din față erau împinse de cele din spate și oprite de scuturile polițiștilor. Aceștia împingeau la rândul lor și unda se proiecta înapoi în mulțime obținând un val invers. Acoperiți de costumele de protecție și cu vizierele de la căști lăsate, polițiștii erau aproape abstracți. Un zid bleumarin, cu sclipiri de metal și întunecări de bastoane. Ceilalți erau vii și diverși. Puncte colorate, cu mica lor mișcare proprie inclusă în mișcarea semnificativă a întregului grup.

[Cosmin Leucuța · Rating 3 out of 5]

3,5/5*
Interesant acest thriller politic al lui Bogdan Teodorescu, nu mai citisem nimic scris de el până acum și nu știam care e ceașca lui de cafea, dar m-am lămurit.

Cartea e scrisă cu o siguranță aparte, aceea a unui om trecut prin destule, care a umblat și a văzut, și a citit și s-a documentat. Nu e niciodată mâloasă sau distrasă de la traiectoria pe care și-a stabilit-o.
O mare parte din volum urmărește trei fire narative distincte, despre care ajungi să crezi că nu au nicio legătură. Evident că eu, dar acel „nimic nu este ceea ce pare” de pe coperta 4 e doar parțial adevărat. Sigur că intuiești cam care sunt legăturile, cauzele și efectele dintre cele trei personaje principale (dintre care unul nu e niciodată prezent, aflăm despre el doar la mâna a doua, iar după ce uită de el câteva zeci de pagini, Teodorescu îl și ucide neceremonios, off-screen), dar finalul e un fel de nod făcut din noduri, în care nu doar că se rezolvă intriga, dar îți și propune alta, ca o concluzie logică a tot ce ai citit. Și nu pot să nu simt că parcă tot romanul a fost mai mult un preambul pentru ceea ce urma, ceva cu adevărat important. Atâta doar că s-a sfârșit și n-a mai urmat nimic, și am rămas cu ochii în soare.

[Eugen Curelici · Rating 1 out of 5]

O carte polițistă trasă de păr cap - coadă cu descrieri făcute pentru a umple cât de cât cartea.
Acțiunea din jurul unui personaj nu duce absolut nicăieri si este pur și simplu o divagare a direcției spre care tinde să se ducă narațiunea. În definitiv, o grămadă de intrigi care doar lasă impresia că se va ajunge într-un punct în care să merite cititul.

N-are rost cartea, ca să nu mai atâta.

[Constantin · Rating 2 out of 5]

Conceptul și premisa sunt bune, dar oare nu se putea să existe un personaj feminin fără să fie menționată mărimea sânilor lor ?