Mormânt

by Cem Mumcu

„Mormânt” este povestea unei familii de turci religioși în care fiecare pare să aibă un motiv să-l urască pe celălalt. Muharrem își pierde părinții în ziua nașterii sale. Tatăl, proprietarul unui hamam (baie turcească), este răpus de căldura din baie, iar mama, care nu-și iubise nici soțul și nu-și dorise nici copilul se aruncă de la fereastra camerei în aceeași zi. Considerându-l vinovat de cele două tragedii pe copil, bunica, văzându-l în el pe Satana, îl izolează într-o cameră unde crește până la vârsta de patru ani, singurele persoane care-l îngrijesc fiind mătușa și servitoarea casei. Ele fug din casă luând și copilul pe care-l salvează de ura bunicii. Cartea pătrunde adânc în secretele unui hamam, într-o familie dominată de credințe, superstiții și dorințe de supremație.

80 pages, Paperback

Published January 1, 2011

About the author

1966 Akçaabat doğumlu. Çok erken yaşta okumaya ve yazmaya başladı. Hayatı kitap ve edebiyatın etrafında dönüp durdu. Tıp Fakültesini bitirdiğinde kendisini "çuvala tıkılmış gibi" hissetti. "Çuvaldaki delik" dediği psikiyatriden başını dışarı uzattı. Psikiyatride de artistik yaratıcılık ve duygudurum ile ilgili bilimsel araştırmalar yaptı. Şiir, öykü, roman, deneme ve eleştiri türlerinde eserler üretti. Yazar olmanın dışında yayıncı, editör ve kitapçı olarak da deliliğinin peşinden sürüklendi. 2001 yılında 1001 tane olmasını düşündüğü Binbir İnsan Masalları isimli Edebiyat projesine başladı. Hiçbir ödüle eser göndermedi. Doruktakiler 2004 Öykü Yazarı ödülü kendisine verildi. Marmara Üniversitesi Güzel Sanatlar Fakültesi'nde Artistik Yaratıcılık ve Sanat Psikolojisi dersi veriyor. Vatan Gazetesi'ne her pazar köşe yazıyor. Okuyan Us Yayınevi'nin Genel Yayın Yönetmeni.

Reviews

[Irina Meriacre · Rating 4 out of 5]

Ideea e bună, dar realizarea e proastă, pe alocuri. Totuși, personajele sunt complexe. Adâncimea principalului personaj negativ m-a surprins plăcut. Deseori etichetăm persoanele ce le întâlnim fără a cunoaște povestea vieții lor, fără a ști ce experiențe le-au modelat în așa fel. În finalul cărții, în sfârșit ni se destăinuie originea acelei uri, acelui rău: „Singura ei hrană era frica, pentru că aceasta era hrana cu care o hrănise cândva mama ei. Nimic altceva nu-i potolea apetitul...”. Această nouă perspectivă mi-a provocat milă și dorința de a ierta.