Unii oameni sunt atat de saraci ca nu au decat bani, zice un proverb african amintit in jurnalul de calatorie si care rezuma destul de bine si spiritul acestei aventuri moderne. Calatoria e narata preponderent din perspectiva Anei, mi-ar fi placut sa aflu mai mult despre perspectiva lui Ionut si chiar sa descopar ce, cum s-a schimbat in dinamica de cuplu a calatorilor. Cartea te invita sa stai cu ochii pe harta, sa descoperi localitatile prin care trec cei doi si in paralel se creioneaza si o harta gastronomica destul de detaliata de la o regiune la alta. Apar si cativa alti aventurieri care calatoresc si ii ajuta o vreme pe cei doi, dar portretele raman superficiale si nu aflam prea multe despre ce ii impinge la drum pe acestia sau ce ii anima. Cateva scurte portrete ale unor localnici si cateva descrieri ale tinuturilor explica impresia puternica pe care Africa o lasa asupra Anei, o transmite si cititorului, insa intr-un limbaj un pic cam idealist si pe alocuri prea "romantat" pentru gustul meu. Dar, pana la urma, cei doi s-au pus la drum nu pentru a obtine un premiu pentru literatura, ci pentru experiente personale. O lectura placuta, fotografii reusite, un refugiu din cotidian.