„ „Ferice de făptura omenească care-a văzut aceste lucruri.” Să văd, și să văd aici pe pământ; cum aș putea uita această învățătură? La misterele din Eleusis contemplația era de-ajuns. Aici, știu că niciodata nu mă voi apropia destul de lume. Trebuie să fiu gol și să mă arunc în mare, îmbibat de parfumurile tari ale pământului, să mă spăl de ele în valuri și să înnod pe trupul meu îmbrățișarea după care suspină, gură-n gură, de atâta vreme, pământul și marea.”
„Puțini oameni înțeleg că există un refuz ce n-are nimic comun cu renunțarea. Ce înseamnă aici cuvinte ca viitor, avere, situație? Ce înseamnă progresul inimii? Dacă refuz cu încăpățânare toți acei „mai târziu” o fac pentru că nu vreau să renunț la bogăția mea prezentă. Nu-mi place să cred că moartea dă într-o altă viață. Pentru mine e o poartă închisă.”
„Nu-i întotdeauna ușor să fii om, și cu atât mai puțin să fii un om pur. Dar a fi pur înseamnă a regăsi acea patrie a sufletului unde îți simți înrudirea cu lumea și unde bătăile sângelui se confundă cu pulsațiile violente ale soarelui de amiază.”
„Există cuvinte pe care nu le-am înțeles niciodată prea bine, ca acela de păcat. Cred totuși că pot spune că acești oameni n-au păcătuit împotriva vieții. Căci, dacă există un păcat împoriva vieții, acela nu e, poate, să deznădăjduiești, ci să nădăjduiești într-o altă viață, sustrăgându-te necruțătoarei măreții a acesteia.”