„Corpuri de iluminat este, înainte de toate, o carte bine scrisă. De altfel, autorul ştie că «scrie bine» şi încearcă toate stilurile prozei deceniului: face şi proză retro, şi literatură epistolară, sentimentală, e flaubertian, balzacian. Stelian Tanase este, daca nu riscăm termenul, «un prozator de lux». În cărţile sale, toate au strălucire: stilul, rostirea, uneori chiar personajele – artişti de excepţie, dar şi suflete în căutarea unui liman liniştit.“ (Cornel UNGUREANU)
„Ceea ce interesează de la bun început în Corpuri de iluminat e combinaţia rară de forţă narativă năucitoare, capabilă să recreeze viaţa din cele mai neaşteptate detalii, de ingeniozitate tehnică şi de fineţe sufletească, în care se scaldă întregul roman. Este unul dintre cele mai frumoase şi mai complexe romane pe care le-am citit în ultimii ani...“ (Florin MANOLESCU)
Stelian Tănase este un scriitor, istoric, politolog, publicist, scenarist, regizor, realizator de televiziune și analist politic român. S-a nascut in 1952 la Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filozofie din Bucuresti in 1977, si este doctor in sociologie politica, 1996. Preda stiinte politice la Universitatea Bucuresti.
A debutat ca romancier in 1982 cu Luxul melancoliei (Cartea Romaneasca, reeditat 1993). Intre 1983 si 1989 i s-a interzis publicarea altor doua romane. Dupa 1989 i-au aparut urmatoarele carti: Corpuri de iluminat (roman, Cartea Romaneasca, 1990. ed a II-a, 1998, Allfa) Socuri si crize (articole politice, Staff, 1993) Playback (roman, Ed. Fundatiei Culturale Romane, 1995) Ora oficiala de iarna. Jurnal 1986–1990 (Institutul European, 1995) Sfidarea memoriei (convorbiri cu Alexandru Paleologu), (Du Style, 1996) Revolutia ca esec. Elite & societate (studii politice), (Polirom, 1996) Anatomia mistificarii. Procesul Noica-Pillat (Humanitas, 1997, ed a II-a Humanitas, 2003) Elite si societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej, 1948–1965 (Humanitas, 1998) L.A. vs. N.Y. Jurnal american (Polirom, 1998) Miracolul revolutiei. O istorie politica a caderii regimurilor comuniste (Humanitas, 1999) Acasa se vorbeste in soapta. Dosar & jurnal din anii tarzii ai dictaturii (Compania, 2002)
Între 2013 și 2015, Stelian Tănase a fost Președintele Societății Române de Televiziune. Din 1990 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Din mai 2025, membru de onoare al Uniunii Naționale a Scriitorilor Greci.
Opera lui Stelian Tănase are trei părți importante: textele ficționale (literatura), textele nonficționale (știință politică, istorie, cercetarea arhivelor), memorialistica. O parte semnificativă dintre cărțile nonficționale reprezintă rodul cercetărilor de decenii făcute de Stelian Tănase în arhivele comunismului românesc, arhivele PCR și arhivele fostei poliții politice, Securitatea. Despre romanele lui Stelian Tănase au scris mai mulți critici literari.
Distincții: Ordinul național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
el, conservatorist, pianist, jazzman, boem, alea alea. ea, studenta la filozofie, pasionata de m. monroe [mamaaaaa, ce asociere], frumoasa. la inceput, iubire mare, ca-ntre studenti. apoi ea se emancipeaza, se inamoreaza de profu' universitar dupa care suspina tot bucurestiul si se formeaza triunghiul. il paraseste pe el, asta e disperat, face si un infarct etc. profu' se lipseste in curind de farmecele dinsei si tipa suicideaza a la marilyn. sandu, painistu', ramine singur si neconsolat. noroc cu stilul lui tanase, care e mai putin conventional. obositor la inceput, te obisnuiesti pe parcurs.
Iubirea are nevoie de un decor fascinant din care să se hrănească, iar legătura dintre Pia şi Sandu nu rezistă decât atâta timp cât trăiesc în casa de pe Mătăsari unde îşi pot ţese singuri povestea, unde au un ritm de viaţă boem, unde trăiesc doar unul pentru celălat. Sandu îşi vede de pianul lui, iar Pia de filosofii ei. Dar, viaţa lor idilică se schimbă în momentul în care se mută şi nu mai reuşesc să regăsească aceeaşi bucurie în dragostea lor. Sandu devine un damnat al jazz-ului, iar Pia îşi cultivă caracterul bovaric. Laitmotivul acestei cărţi pare a fi casele vechi, vremurile apuse, plimbările frenetice pe străduţele uitate de lume. Toate astea împletite cu o poevste de dragoste închipuită, în ritmurile jazzului.