What do you think?
Rate this book
Întoarcere în Bucureștiul interbelic
In Bucurestiul interbelic oamenii au trait si idealul, si prostia insangerata, au simtit si rafinamentul extrem, si opacitatea grosolana, au avut generosi si ticalosi, echilibrati si fanatici, lucizi si fantasti, buni si rai, bine si rau.
Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru.
Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul.
Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul.
Nu semanau unii cu altii si nimeni nu-i obliga sa gandeasca la fel si sa spuna acelasi lucru.
Minunat este ca lumea lor nu era nici paradis, nici infern ci o lume normala, o lume a tuturor posibilitatilor si un loc sub soare ca oricare altul.
Au avut de toate. Bucurestiul interbelic este locul unde s-a intamplat totul.
348 pages, Paperback
First published January 1, 2003
34 people are currently reading
987 people want to read
About the author
Ioana Pârvulescu
63 books455 followersIoana Pârvulescu este o eseistă, publicistă, critic literar român și conferențiar la Universitatea din București. (Wikipedia)
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 30 reviews
March 22, 2023
Am început cartea asta cu o ușoară rezervă, cu toate că e despre Bucureștiul interbelic, un subiect de interes maxim pentru mine. Probabil și pentru că e prima carte a Ioanei Pârvulescu pe care o citesc. Ei bine, rezerva asta n-a ținut mai mult de primele 5 rânduri, hai 6. Rar mi s-a întâmplat în istoria mea de cititor profesionist să fiu tras atât de repede în Bucureștii anilor dintre cele două războaie, între trăsuri și automobile de epocă, între cafenele, prăvălii și cinematografe cu filme alb-negru, mergând la pas pe străzi pietruite sau nu, acoperite de colb, ocolind vânzători ambulanți de ziare, dulciuri și diverse flecuștețe. După o pagină eram cucerit iremediabil.
E o carte despre scriitori, poeți, cărturari sau critici literari implicați în politică și guvernarea României; cu povești despre amorurile lor, prietenii și rivalități. O carte în care personaje sunt Camil Petrescu, Sadoveanu, Gala Galaction, George Călinescu, Mihail Sebastian, Arghezi, Eugen Lovinescu și mulți alții. Am aflat dintre pagini ce impact au avut apariția radioului, televizorului și a automobilului, și care au fost efectele industrializării. Am citit fără să clipesc capitole întregi despre piața de carte din capitală, despre edituri și tipografii, despre librării ca afacere și pasiune. Am găsit aici fragmente de interviuri cu scriitori, bucăți de jurnale care, împreună, formează o imagine completă a Bucureștiului dintre anii 1920 și 1940. Portrete de personalități ale politicii, teatrului sau muzicii alături de oameni obișnuiți și negustori stradali. E o carte despre toate aspectele care formează un oraș și locuitorii lui: viața socială de zi cu zi, arta, muzica, teatrul, tehnica etc.
Nu e o carte doar despre clădiri, nici una de istorie, ci despre un oraș cât se poate de viu, cu oameni diferiți prin dorințele, plăcerile, defectele, aspirațiile, obiceiurile și calitățile fiecăruia. Ioana Pârvulescu scrie despre un București în plină transformare, un București contrastant, nehotărât, care privește cu un ochi către Orient și cu celălalt spre Occident. Aici găsești un București mizer și strălucitor, violent și vesel, real și necosmetizat. Un oraș pe care îl iubești și îl urăști în același timp.
E o carte despre scriitori, poeți, cărturari sau critici literari implicați în politică și guvernarea României; cu povești despre amorurile lor, prietenii și rivalități. O carte în care personaje sunt Camil Petrescu, Sadoveanu, Gala Galaction, George Călinescu, Mihail Sebastian, Arghezi, Eugen Lovinescu și mulți alții. Am aflat dintre pagini ce impact au avut apariția radioului, televizorului și a automobilului, și care au fost efectele industrializării. Am citit fără să clipesc capitole întregi despre piața de carte din capitală, despre edituri și tipografii, despre librării ca afacere și pasiune. Am găsit aici fragmente de interviuri cu scriitori, bucăți de jurnale care, împreună, formează o imagine completă a Bucureștiului dintre anii 1920 și 1940. Portrete de personalități ale politicii, teatrului sau muzicii alături de oameni obișnuiți și negustori stradali. E o carte despre toate aspectele care formează un oraș și locuitorii lui: viața socială de zi cu zi, arta, muzica, teatrul, tehnica etc.
Nu e o carte doar despre clădiri, nici una de istorie, ci despre un oraș cât se poate de viu, cu oameni diferiți prin dorințele, plăcerile, defectele, aspirațiile, obiceiurile și calitățile fiecăruia. Ioana Pârvulescu scrie despre un București în plină transformare, un București contrastant, nehotărât, care privește cu un ochi către Orient și cu celălalt spre Occident. Aici găsești un București mizer și strălucitor, violent și vesel, real și necosmetizat. Un oraș pe care îl iubești și îl urăști în același timp.
June 13, 2025
O carte de atmosferă, acel gen rar care merită a fi citit pe îndelete, nu mai mult de 10-20 de pagini pe zi, pentru a lăsa spațiu și timp informațiilor să se așeze și să se decanteze. De aici încolo, este o chestiune de percepție și de bunăvoință:
- plecând de la zisele lui Eminescu despre drama scrisă de Regina Elisabeta "Sunt și versuri bune, dar cele proaste sunt atât de multe, Maiestate, că de cele bune ți se rupe inima"și făcând abstracție de personaje (eu, oricum, sunt la ani-lumină depărtare de Poet, d-na Pârvulescu nu știu a fi de os princiar) rămâi cu frazele lungi și întortocheate, paragrafele ce se întind pe două pagini și chiar mai mult și, mai ales, cu primul sfert al cărții, căruia cu greu un cititor mediu îi poate supraviețui. așa că te poți gândi că și trei stele ar fi multe
- dacă însă intri în esența cărții, o radiografie în mișcare a două decenii pline de trăiri și descoperiri: mersul cu avionul, apariția televiziunii, banalizarea telefonului, radioului și a automobilului și, mai ales, apreciezi anecdotica și ineditul ce te apropie de literații timpului (de fapt, eroii colectivi ai Întoarcerii...) constați că-ți place ceea ce citești și afli. iar aprecierea urmează ca atare...
- plecând de la zisele lui Eminescu despre drama scrisă de Regina Elisabeta "Sunt și versuri bune, dar cele proaste sunt atât de multe, Maiestate, că de cele bune ți se rupe inima"și făcând abstracție de personaje (eu, oricum, sunt la ani-lumină depărtare de Poet, d-na Pârvulescu nu știu a fi de os princiar) rămâi cu frazele lungi și întortocheate, paragrafele ce se întind pe două pagini și chiar mai mult și, mai ales, cu primul sfert al cărții, căruia cu greu un cititor mediu îi poate supraviețui. așa că te poți gândi că și trei stele ar fi multe
- dacă însă intri în esența cărții, o radiografie în mișcare a două decenii pline de trăiri și descoperiri: mersul cu avionul, apariția televiziunii, banalizarea telefonului, radioului și a automobilului și, mai ales, apreciezi anecdotica și ineditul ce te apropie de literații timpului (de fapt, eroii colectivi ai Întoarcerii...) constați că-ți place ceea ce citești și afli. iar aprecierea urmează ca atare...
March 6, 2016
Puteam să jur că pur şi simplu voi răsfoi cartea asta fără să mă intereseze exagerat de mult, însă m-a ținut lipită de ea. Este o minunată frescă a anilor interbelici, cu personajele minunat colorate şi mici crâmpeie dintr-o viaţă demult apusă.
October 14, 2021
Cartea este foarte frumoasa dar nu este exact ceea ce ma asteptam. Credeam ca aceasta carte este similara cu Bucurestii de Altadata a lui Constantin Bacalbasa. Dar mare parte a cartii este despre viata si experienta interbelica a scriitorilor, in special a lui Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi si Mihail Sebastian.
Mi-as fi dorit sa fie mai multe pagini dedicate casei regale, politicienilor si a altor personalitati marcante ale anilor '20-'30. De exemplu, doar o singura pagina este dedicata primarului Dem I Dobrescu si realizarilor lui. In schimb, multe pagini sunt dedicate erorilor de tipar din revistele si ziarele vremii. De asemenea, cartea are foarte multe citate din jurnalele si revistele vremii si asta poate deveni uneori obositor.
Cu toate acestea cartea contine multe informatii interesante si inedite. Autoarea reuseste sa aduca la viata experienta anilor interbelici cu tot ce inseamna tehnologie, arta, cultura, sport etc. Capitolele dedicate cinematografului, radioului sau sportului sunt printre cele mai interesante. Este prima oara cand aud de actrita Leny Caler care era atat de faimoasa in interbelic si astazi este practic uitata.
In concluzie, aceasta carte este perfecta pentru cei care sunt pasionati de literatura si de viata scriitorilor romani interbelici. Cei care cauta o istorie a Bucurestiului interbelic ar putea fi dezamagiti.
Mi-as fi dorit sa fie mai multe pagini dedicate casei regale, politicienilor si a altor personalitati marcante ale anilor '20-'30. De exemplu, doar o singura pagina este dedicata primarului Dem I Dobrescu si realizarilor lui. In schimb, multe pagini sunt dedicate erorilor de tipar din revistele si ziarele vremii. De asemenea, cartea are foarte multe citate din jurnalele si revistele vremii si asta poate deveni uneori obositor.
Cu toate acestea cartea contine multe informatii interesante si inedite. Autoarea reuseste sa aduca la viata experienta anilor interbelici cu tot ce inseamna tehnologie, arta, cultura, sport etc. Capitolele dedicate cinematografului, radioului sau sportului sunt printre cele mai interesante. Este prima oara cand aud de actrita Leny Caler care era atat de faimoasa in interbelic si astazi este practic uitata.
In concluzie, aceasta carte este perfecta pentru cei care sunt pasionati de literatura si de viata scriitorilor romani interbelici. Cei care cauta o istorie a Bucurestiului interbelic ar putea fi dezamagiti.
September 9, 2008
a fost o vreme cind daca m-ar fi intrebat cineva [si chiar m-au intrebat, unii], unde mi-ar fi placut sa ma nasc si sa traiesc, as fi raspuns fara echivoc: bucurestiul interbelic. cartea ioanei parvulescu e un deliciu; bine documentata, bine scrisa, detalii din viata urbei si a celebrilor si mai putin celebrilor ei locuitori.
July 6, 2015
Amplă şi bine documentată, "Întoarcerea..." Ioanei Pârvulescu este concepută mai curând ca o scufundare totală în ițele complicate ale unor vremuri memorabile, o declarație de dragoste rostită în fața a ceea ce s-ar putea lesne considera cel mai frumos Bucureşti şi, la o scară mai largă, România cea mai apropiată de normalitate. Şi totuşi, în final, ceva parcă lipseşte: suflul liric, o notă personală care probabil ar fi adus acestei lucrări un plus semnificativ, transformând-o dintr-o operă trudită într-un veritabil poem. 4,4/5
March 22, 2024
Viata culturală a Bucureștiului interbelic. Teatru, cinema, dedesubturile scriitorilor și nu numai.
Mi-a pierdut interesul mai des decât mi-ar plăcea să recunosc.
Totuși, cartea ascunde o muncă de informare foarte amănunțită în spate.
Mi-a pierdut interesul mai des decât mi-ar plăcea să recunosc.
Totuși, cartea ascunde o muncă de informare foarte amănunțită în spate.
June 13, 2010
Ma asteptam sa fie altcumva, nu stiu exact in ce sens; am auzit doar de bine despre ea, asa ca m-am dezumflat un pic la prima parte, Politicale pentru ca politica ma plictiseste, din pacate.. A doua chestie de care m-am poticnit a fost lupa pusa pe unii scriitori (anuntata si in pre/postfata) din motive evidente - aveau jurnale care acum se afla in librarii, la indemana oricui. Asta asa, in general. Capitolul "Cronologie colectiva" are fragmente din jurnale mai putin cunoscute si mi-a placut foarte mult ce a construit Ioana Parvulescu din ele.
Clasificarea pe domenii, utila la scriere m-a facut parca sa decojesc viata interbelica. Par example, cand citesc despre politica, nu pot sa imi imaginez viata scriitorilor in cadru. Ioana Parvulescu incearca sa armonizeze totul, prezinta opinii ale literatilor referitor la politica (ex, opinia lui Arghezi referitor la masurile primarului Dobrescu), dar pur si simplu n-am clickuit complet, cum trebuia. Plus ca n-am vazut tabloul complet: am vazut Bucurestiul disparat de alte tablouri pe care le aveam din perioada interbelica.
In rest, de bine:
* am savurat viata literara din perioada interbelica -> imi pare bine ca traiesc acum in provincie si nu atunci - macar nu pierd enorm.
->evident ca pe ea s-a pus accentul, doar e cea despre care se gasesc cele mai multe date, nu stiu deci la ce ma asteptam.
* umanizarea scriitorilor, ce si-a propus autoarea in ultima parte, i-a reusit, ii vad pe scriitorii romani mai oameni acum, dupa ce am citit carte. in sensul asta, as adauga-o ca lectura obligatorie pentru scoala - desi n-as vrea ca Ioana Parvulescu sa se alature scriitorilor cu poze alb-negru din manual in mintea elevilor.
* detaliile pe care le-a adaugat in carte autoarea si grija pe care-a avut-o ca sa nu supraincarce - cum era tentant.
2 citate:
pg.327: "Şuluţiu savurând parfumul pipărat, înţepător, al unei necunoscute, la cinematograf: "M-am îmbogăţit cu mirosul unei femei frumoase". Jeni Acterian închipuindu-şi, la 20 de ani, anul 2000 când ar avea 84 de ani. Rebreanu astronom, Bogza astronom, Păstorel gastronom. Eugen Ionescu râzând o dimineaţă întreagă. Eliade aprinzându-şi o ţigară ca să-şi mascheze râsul la o lectură publică."
pg. 301: "În jurnal omul se confesează, ca la spovedanie, se analizează, ca anticul preocupat de perfecţiune, ca să nu repete mâine greşelile făcute azi şi îşi ţine catastiful, ca un negustor care vrea să ştie în permanenţă ce s-a întâmplat în prăvălia lui. Rareori credincioşi sau filozofi, cei mai mulţi autori de jurnal dintre războaie se confesează totuşi ca la spovedanie, îşi analizează ziua ca pitagoreicii, dar repetă chiar a doua zi greşelile consemnate în agende şi îşi ţin catastiful cheltuielilor, ca negustorii păguboşi, fără să înregistreze vreun profit. În jurnal năvăleşte cu surle şi trâmbiţe istoria mare sau, dimpotrivă, viaţa pare să se desfăşoare doar după bunul plac al micii istorii personale."
Clasificarea pe domenii, utila la scriere m-a facut parca sa decojesc viata interbelica. Par example, cand citesc despre politica, nu pot sa imi imaginez viata scriitorilor in cadru. Ioana Parvulescu incearca sa armonizeze totul, prezinta opinii ale literatilor referitor la politica (ex, opinia lui Arghezi referitor la masurile primarului Dobrescu), dar pur si simplu n-am clickuit complet, cum trebuia. Plus ca n-am vazut tabloul complet: am vazut Bucurestiul disparat de alte tablouri pe care le aveam din perioada interbelica.
In rest, de bine:
* am savurat viata literara din perioada interbelica -> imi pare bine ca traiesc acum in provincie si nu atunci - macar nu pierd enorm.
->evident ca pe ea s-a pus accentul, doar e cea despre care se gasesc cele mai multe date, nu stiu deci la ce ma asteptam.
* umanizarea scriitorilor, ce si-a propus autoarea in ultima parte, i-a reusit, ii vad pe scriitorii romani mai oameni acum, dupa ce am citit carte. in sensul asta, as adauga-o ca lectura obligatorie pentru scoala - desi n-as vrea ca Ioana Parvulescu sa se alature scriitorilor cu poze alb-negru din manual in mintea elevilor.
* detaliile pe care le-a adaugat in carte autoarea si grija pe care-a avut-o ca sa nu supraincarce - cum era tentant.
2 citate:
pg.327: "Şuluţiu savurând parfumul pipărat, înţepător, al unei necunoscute, la cinematograf: "M-am îmbogăţit cu mirosul unei femei frumoase". Jeni Acterian închipuindu-şi, la 20 de ani, anul 2000 când ar avea 84 de ani. Rebreanu astronom, Bogza astronom, Păstorel gastronom. Eugen Ionescu râzând o dimineaţă întreagă. Eliade aprinzându-şi o ţigară ca să-şi mascheze râsul la o lectură publică."
pg. 301: "În jurnal omul se confesează, ca la spovedanie, se analizează, ca anticul preocupat de perfecţiune, ca să nu repete mâine greşelile făcute azi şi îşi ţine catastiful, ca un negustor care vrea să ştie în permanenţă ce s-a întâmplat în prăvălia lui. Rareori credincioşi sau filozofi, cei mai mulţi autori de jurnal dintre războaie se confesează totuşi ca la spovedanie, îşi analizează ziua ca pitagoreicii, dar repetă chiar a doua zi greşelile consemnate în agende şi îşi ţin catastiful cheltuielilor, ca negustorii păguboşi, fără să înregistreze vreun profit. În jurnal năvăleşte cu surle şi trâmbiţe istoria mare sau, dimpotrivă, viaţa pare să se desfăşoare doar după bunul plac al micii istorii personale."
January 26, 2019
Ioana Pârvulescu e ca prietena cu care vrei să te întâlnești mereu și când apuci, te bucuri și te liniștești în prezența discursului ei natural, inteligent și învăluitor. Nu știam până acum că poți să ai un scris carismatic, dar așa mi s-a ivit cartea; e scrisă ca o poveste pasionantă printre rândurile căreia se mai strecoară prețul la șosete de mătase din 1926 sau ceva asemănător. O recomand oricui - mai ales că nu eram interesată de subiect înainte să o citesc.
October 31, 2020
Am sovait intre 3 si 4 stele. Desi sunt pasaje care mi-au placut mult, nu am putut sa nu fac comparatie cu cartea-sora cea despre sec 19 care era scrisa ca o poveste.
Aceasta mi s-a parut scrisa putin cam haotic si greoi, prea multe citate.
Aceasta mi s-a parut scrisa putin cam haotic si greoi, prea multe citate.
Read
May 26, 2024Ca să o parafrazez pe Taylor Swift,
„My friends used to play a game where
We would pick a decade
We wished we could live in instead of this
I'd say the [1930]s but without all the [fascists] and [being afraid of
a new Great War]”
Curiozitatea pe care o am pentru perioada interbelică, din punctul de vedere al vieții de zi cu zi, mi-a fost consolidată printr-o obsesie temporară cu Mihail Sebastian, ajungând la apogeu când i-am citit Jurnalul. Deși sunt multe însemnări care fac referire la evenimente politice (acum istorice) care îl priveau, mai mult sau mai puțin, în mod direct, nu de puține ori am fost surprinsă de faptul că alegea să scrie despre evenimente personale, despre cum a fost într-o vizită sau la vreun concert, decât despre felul în care a fost afectat de evenimentele naționale.
Cartea de față a Ioanei Pârvulescu pornește din aceeași fascinație cu viața cotidiană interbelică pe care am simțit-o și eu, însă este documentată din mai multe scrieri ale vremii, articole, reclame, memorii și corespondențe, pe care le-a ordonat pe mai multe tematici, devenite capitole ale cărții. Deși fascinația mea este mai mult pentru viețile normale, ale oamenilor ne-extraordinari, înțeleg că cele mai multe dintre aceste surse proveneau din lumea literară sau artistică, și deci focusul principal al acestei cărți să fie pe viața literară, dar și cu câteva exemple generale. În același timp, cred că sunt destule alte cărți care au în vedere preocupările politice ale acestor personalități (de exemplu, Lucian Boia – Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950) ca să fie loc și pentru astfel de lucrări, despre obiceiurile banale ale bucureștenilor.
Pentru o actuală locatară a Bucureștiului, lectura a fost extrem de plăcută, în special recunoscând locații care încă mai sunt relevante și în ziua de astăzi, străzi pe care m-am plimbat și eu, teatre sau săli unde și eu, la fel ca cei despre care am citit doar în cărți, am fost impresionată de spectacolul urmărit.
„My friends used to play a game where
We would pick a decade
We wished we could live in instead of this
I'd say the [1930]s but without all the [fascists] and [being afraid of
a new Great War]”
Curiozitatea pe care o am pentru perioada interbelică, din punctul de vedere al vieții de zi cu zi, mi-a fost consolidată printr-o obsesie temporară cu Mihail Sebastian, ajungând la apogeu când i-am citit Jurnalul. Deși sunt multe însemnări care fac referire la evenimente politice (acum istorice) care îl priveau, mai mult sau mai puțin, în mod direct, nu de puține ori am fost surprinsă de faptul că alegea să scrie despre evenimente personale, despre cum a fost într-o vizită sau la vreun concert, decât despre felul în care a fost afectat de evenimentele naționale.
Cartea de față a Ioanei Pârvulescu pornește din aceeași fascinație cu viața cotidiană interbelică pe care am simțit-o și eu, însă este documentată din mai multe scrieri ale vremii, articole, reclame, memorii și corespondențe, pe care le-a ordonat pe mai multe tematici, devenite capitole ale cărții. Deși fascinația mea este mai mult pentru viețile normale, ale oamenilor ne-extraordinari, înțeleg că cele mai multe dintre aceste surse proveneau din lumea literară sau artistică, și deci focusul principal al acestei cărți să fie pe viața literară, dar și cu câteva exemple generale. În același timp, cred că sunt destule alte cărți care au în vedere preocupările politice ale acestor personalități (de exemplu, Lucian Boia – Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950) ca să fie loc și pentru astfel de lucrări, despre obiceiurile banale ale bucureștenilor.
Pentru o actuală locatară a Bucureștiului, lectura a fost extrem de plăcută, în special recunoscând locații care încă mai sunt relevante și în ziua de astăzi, străzi pe care m-am plimbat și eu, teatre sau săli unde și eu, la fel ca cei despre care am citit doar în cărți, am fost impresionată de spectacolul urmărit.
August 19, 2021
“Sfârșitul unui mare război născuse o epocă plină de viață. Începutul unuia și mai mare îi pune capăt.”
“Între ele nu se află numai câteva decenii, ci și un mare război, iar după acesta nimic nu mai poate fi ca înainte. Se scurtează deopotrivă timpul, rochiile, scrisorile și viața.”
“Bucureștenii au timp de pierdut, deși trăiesc în viteză.”
“E o vorbă: scriitorul nu moare dintr-o greșeală a firii, ci dintr-o greșeală de tipar.”
“Dacă există o calitate specifică străzilor Bucureștiului dintre războaie, aceasta este: vezi numai pantofi lustruiți.”
“Între ele nu se află numai câteva decenii, ci și un mare război, iar după acesta nimic nu mai poate fi ca înainte. Se scurtează deopotrivă timpul, rochiile, scrisorile și viața.”
“Bucureștenii au timp de pierdut, deși trăiesc în viteză.”
“E o vorbă: scriitorul nu moare dintr-o greșeală a firii, ci dintr-o greșeală de tipar.”
“Dacă există o calitate specifică străzilor Bucureștiului dintre războaie, aceasta este: vezi numai pantofi lustruiți.”
November 24, 2020
somnik 💤
June 1, 2016
Ultimele două capitole, „O zi ca oricare alta” și „Un chip ca oricare altul”, mi-au schimbat în 4 cele 3 stele pregătite pe parcurs.
Niciodată marii interbelicii nu au fost mai vii. Și eu pe ei îi căutam.
Un singur regret: simt ca lipsesc câțiva și aș vrea să îi aflu undeva. Poate autoarea i-a/LE-a ascuns prin alte cărți? Cu siguranța însă, căutarea va fi placuta. O voi mai citi pe autoare, chiar cu riscul de a găsi cu totul altceva.
Și apoi, un semn de întrebare pentru Leny Caler, devenita Doamna T, fapt ce m-a făcut suspicioasa à la longue, cu meritul însă de a mă fi ținut alertă și de a fi trezit curiozitați (în lipsă de alte surse sau cunoștințe, pentru eventuale comparații).
Iar pe Arghezi l-am redescoperit cum rareori mi se întamplă cu un autor devenit canonic, în sensul cel mai școlăresc posibil.
Închei cu exprimarea unui persistent sentiment de invidie (dar și recunoștință) pentru autoarea care și-a apropiat atat de mult Bucureștii interbelici, încăt voi păstra și eu crămpeie din ei, deocamdată ca instantanee declanșate de insuficientul rămas pe străzi in urma lor, sau poate de biblioteci, unde ei s-au retras victorioși și (doar) aparent (ce bine!) cuminți în rafturi.
Niciodată marii interbelicii nu au fost mai vii. Și eu pe ei îi căutam.
Un singur regret: simt ca lipsesc câțiva și aș vrea să îi aflu undeva. Poate autoarea i-a/LE-a ascuns prin alte cărți? Cu siguranța însă, căutarea va fi placuta. O voi mai citi pe autoare, chiar cu riscul de a găsi cu totul altceva.
Și apoi, un semn de întrebare pentru Leny Caler, devenita Doamna T, fapt ce m-a făcut suspicioasa à la longue, cu meritul însă de a mă fi ținut alertă și de a fi trezit curiozitați (în lipsă de alte surse sau cunoștințe, pentru eventuale comparații).
Iar pe Arghezi l-am redescoperit cum rareori mi se întamplă cu un autor devenit canonic, în sensul cel mai școlăresc posibil.
Închei cu exprimarea unui persistent sentiment de invidie (dar și recunoștință) pentru autoarea care și-a apropiat atat de mult Bucureștii interbelici, încăt voi păstra și eu crămpeie din ei, deocamdată ca instantanee declanșate de insuficientul rămas pe străzi in urma lor, sau poate de biblioteci, unde ei s-au retras victorioși și (doar) aparent (ce bine!) cuminți în rafturi.
December 6, 2014
uneven as it is split into chapters based on a subject (eg politics, love, free time etc) and some like the first 2 are very interesting and engaging, some like the last two are kind of boring - a more thematically united book would have been better imho, but the good parts are actually superb and I would recommend this one for that as you can go fast through the less interesting stuff
many tidbits that illuminate the flood of memoirs from the time with the portrait of Leni Caler (who was famous, then forgotten, then remembered in a less than flattering light when the Sebastian memoirs appeared) one of the huge highlights of the book
many tidbits that illuminate the flood of memoirs from the time with the portrait of Leni Caler (who was famous, then forgotten, then remembered in a less than flattering light when the Sebastian memoirs appeared) one of the huge highlights of the book
March 30, 2022
3.5 de fapt
Daca esti gata sa citesti o carte cu valoare de documentare (?) a Bucurestiului interbelic, iti va placea.
Insa eu am crezut ca va fi ceva cu actiune, deci m-am cam plictisit cand o citeam.
Ultimul capitol a fost bun si overall au fost cateva informatii interesante, de unde 3.5 stele.
Daca esti gata sa citesti o carte cu valoare de documentare (?) a Bucurestiului interbelic, iti va placea.
Insa eu am crezut ca va fi ceva cu actiune, deci m-am cam plictisit cand o citeam.
Ultimul capitol a fost bun si overall au fost cateva informatii interesante, de unde 3.5 stele.
December 7, 2017
Am făcut o recenzie video acestei cărți pentru că este mi-nu-na-tă!
Filmulețul îl găsiți pe canalul meu de YouTube.
Filmulețul îl găsiți pe canalul meu de YouTube.
January 26, 2020
O carte care m-a facut sa simt nostalgie pentru niste ani in care nu am existat si pentru un viitor pe care Bucurestiul, Romania si romanii l-ar fi putut avea daca acea perioada nu s-ar fi incheiat brusc si definitiv. Poate ca in interbelic ne-am aratat adevaratul potential ca natie si ca neam. Sunt atat de multe fraze bine ticluite de autoare in cele peste 300 de pagini, incat nu am simtit ca le-am parcurs. M-a prins cu primele trei si m-a facut sa simt asemenea. Citind, am trait destul de putin in realitate. E ca si cum as fi vizitat Bucurestiul Interbelic, minunat lustrat de Ioana Parvulescu, si acum, cand scriu acest review, m-am intors din "strainatate".
January 23, 2010
Background: I've recently (re-)started to read Romanian post-communist literature. In Intoarcere in Bucurestiul interbelic (Return to the Bucharest in between WW I and II), Ioana Parvulescu presents the 1920s-1940s Bucharest "and its struggle between good and evil", with the declared purpose of contrasting it positively to today's Bucharest. The book itself falls far short from this intention. First, the author studies only the cultural scene of the old Bucharest, and from it only presents the writers. Second, the book includes numerous trivial anecdotes, but misses a complete story for even one of its "heroes"; this reader has also found the anecdotes plain boring. Third, and perhaps most importantly, the presentation is so poor that the book is very difficult to swallow; I'll give three examples. The comparison with the new Bucharest is sporadic and strongly biased; for example, the new Bucharest receives only a few pages of presentation space in a book of over three hundred pages, and often the only argument in favor of the old Bucharest is the author's opinion. The writing is often wordy, and the sectioning is unbalanced; some subsections cover tens of pages, while elsewhere entire sections receive much less space. The author misses her own presentation guidelines, e.g., in section Shorthanded Interviews the list of important topics from the beginning is followed by a group of subsections discussing them but in a different order, and some topics are even skipped. To conclude, the book fails to deliver on its ambitious title on multiple levels, from demonstrating its thesis to presentation. Perhaps more focus and a better editor would have helped. As it is, this read was most terribly disappointing (or maybe I was expecting too much).
January 10, 2021
Extraordinara carte! O sinteza a anilor interbelici asa cum ar trebui prezentata generației prezente, ca exemplu de cum se naște o societate sănătoasă!
June 25, 2024
Per total m-aș fi așteptat la mai mult suflet de la această carte, având în vedere dragostea de altfel evidentă a autoarei pentru Bucureștiul interbelic căruia pare că îi aparține dincolo de timp și realitatea „imediată”. Admirabilă documentarea amplă de la baza acesteia, de la viața politică a bucureștenilor la descoperirile tehnologice revoluționare din perioada interbelică și obiceiurile de conduită socială ale locuitorilor capitalei (nu lipsesc nici detaliile picante). Și totuși expunerea informațiilor și a evenimentelor desprinse din trecutul „de aur” al Micului Paris este realizată oarecum mecanic, în pas grăbit, pe alocuri ușor împrăștiat, autoarea căutând parcă să cuprindă cât mai mult într-un spațiu cât mai econom și dichisit. Compensează însă prin valoarea documentării, umor și crâmpeie de nostalgie presărate de-a lungul său periplului bogat cu parfum de istorie nepieritoare și entuziasm de arheolog (Ioana Pârvulescu se pricepe de minune să „sape” în trecut după detalii care altora le scapă). Mi-a plăcut, de asemenea, trecerea inedită de la un capitol la altul prin reluarea ultimei propoziții de la finalul capitolului precedent în deschiderea următorului.
Voit sau nu, focusul pare îndreptat îndeosebi asupra vieții marilor scriitori din acele timpuri (Arghezi, Camil Petrescu, George Călinescu) – mi-a plăcut să îi descopăr pe acești autori în rolul pe care l-au jucat cândva ca Oameni, descătușați de etichetele scriitoricești. Aflăm însă despre multe alte personaje colorate ale vremii, de la actrița celebră și controversată Leny Caler și până la vestitul primar Demetru Ion Dobrescu, responsabil pentru modernizarea Bucureștiului în numeroase privințe, dar și pentru actele sale de caritate.
Emoționante de-a dreptul pasajele care descriu adaptarea omului interbelic la schimbările uriașe pe care vechiul viitor le-a aruncat în ograda lui – uimirea de a asculta evenimente transmise din alte prți ale lumii în „cutia vorbitoare” (radioul) sau entuziasmul stârnit de primele filme care au rulat la cinematografele din capitală.
Deși autoarea remarcă o apropiere vădit mai mare între oamenii din diferitele clase sociale de atunci, bucureștenii care au trăit între cele două războaie nu au fost totuși cu mult diferiți față de noi, cei din prezentul lui 2024 – au suferit, s-au bucurat, s-au mirat, au criticat, au râs, au dat petreceri, s-au bucurat de muzică și de artă, au iubit pasional și s-au despărțit teatral și au visat să rămână în memoria celor care aveau să-i urmeze, trăgând după sine, distilând și transformând în permanență amintirea și expresia Bucureștiului de odinioară pentru a se potrivi cu noile (lor) timpuri.
Voit sau nu, focusul pare îndreptat îndeosebi asupra vieții marilor scriitori din acele timpuri (Arghezi, Camil Petrescu, George Călinescu) – mi-a plăcut să îi descopăr pe acești autori în rolul pe care l-au jucat cândva ca Oameni, descătușați de etichetele scriitoricești. Aflăm însă despre multe alte personaje colorate ale vremii, de la actrița celebră și controversată Leny Caler și până la vestitul primar Demetru Ion Dobrescu, responsabil pentru modernizarea Bucureștiului în numeroase privințe, dar și pentru actele sale de caritate.
Emoționante de-a dreptul pasajele care descriu adaptarea omului interbelic la schimbările uriașe pe care vechiul viitor le-a aruncat în ograda lui – uimirea de a asculta evenimente transmise din alte prți ale lumii în „cutia vorbitoare” (radioul) sau entuziasmul stârnit de primele filme care au rulat la cinematografele din capitală.
Deși autoarea remarcă o apropiere vădit mai mare între oamenii din diferitele clase sociale de atunci, bucureștenii care au trăit între cele două războaie nu au fost totuși cu mult diferiți față de noi, cei din prezentul lui 2024 – au suferit, s-au bucurat, s-au mirat, au criticat, au râs, au dat petreceri, s-au bucurat de muzică și de artă, au iubit pasional și s-au despărțit teatral și au visat să rămână în memoria celor care aveau să-i urmeze, trăgând după sine, distilând și transformând în permanență amintirea și expresia Bucureștiului de odinioară pentru a se potrivi cu noile (lor) timpuri.
January 8, 2024
Întoarcere în Bucureștiul interbelic m-a fermecat și dezamăgit în proporții egale. Fermecător este, ca de obicei, stilul Ioanei Pârvulescu, care reconstruiește cu îndemînare atmosfera unei epoci, evocarea Bucureștiului fiind emoționantă și amintindu-mi de propria mea viziune, idealizată, a României interbelice pe care o consideram, acum mulți ani, cea mai interesantă și mai fructuoasă perioadă din istoria țării noastre.
De aceea nu mă pot abține să nu-i reproșez autoarei aceeași (ușoară, e drept) idealizare a perioadei, prin ocolirea unor subiecte mai puțin plăcute (ca să mă exprim eufemistic), care s-au întîmplat suficient de des încît să nu fie considerate accidentale sau omisibile - asasinate politice, atitudini prolegionare, persecutarea evreilor care erau o parte importantă a populației bucureștene etc.
Chiar dacă autoarea se justifică oarecum la final, explicînd că a vrut să reconstituie o imagine care să dovedească că n-a fost dracul chiar atît de negru în perioada aia (expresia mea, nu a ei 😊) tot am rămas cu sentimentul de spumă a zilelor Bucureștiului de altădată, ca să-l parafrazez pe Boris Vian. Dar ne păcălește atît de frumos!
P.S. Excelentă lectura Simonei Soare Ivănescu, ca și alegerea, presupun că tot de către ea, a backgroundului!
De aceea nu mă pot abține să nu-i reproșez autoarei aceeași (ușoară, e drept) idealizare a perioadei, prin ocolirea unor subiecte mai puțin plăcute (ca să mă exprim eufemistic), care s-au întîmplat suficient de des încît să nu fie considerate accidentale sau omisibile - asasinate politice, atitudini prolegionare, persecutarea evreilor care erau o parte importantă a populației bucureștene etc.
Chiar dacă autoarea se justifică oarecum la final, explicînd că a vrut să reconstituie o imagine care să dovedească că n-a fost dracul chiar atît de negru în perioada aia (expresia mea, nu a ei 😊) tot am rămas cu sentimentul de spumă a zilelor Bucureștiului de altădată, ca să-l parafrazez pe Boris Vian. Dar ne păcălește atît de frumos!
P.S. Excelentă lectura Simonei Soare Ivănescu, ca și alegerea, presupun că tot de către ea, a backgroundului!
December 24, 2019
O carte de interes, în special pentru bucureșteni, cărora este imposibil să nu le trezească măcar câte un zâmbet pe alocuri.
"Tudor Arghezi trebuie să fi avut în schimb o bancă favorită pe sub un tei din Cișmigiu, într-o insulă de umbră, din moment ce e indignat când constată că Primăria a înlocuit băncile cu «serii de scaune de un prost gust atroce»".
Or fi aceleași scaune care astăzi arată ca și cum au trecut printr-un război? Posibil. Chiar dacă nu, doar gândul că pășesc prin aceleași locuri prin care au pășit odată unele dintre cele mai mari personalități ale neamului nostru mă face să apreciez puțin mai mult acest oraș, care în ziua de azi nu pare să mai scape de disprețul nostru.
Am apreciat si secțiunea despre Dem I. Dobrescu, primarul care a început modernizarea orașului.
Singurul neajuns al cărții mi s-a părut concentrarea mai mult pe personalitățile vremii și mai puțin pe orașul în sine. Mi-ar fi plăcut descrieri mai detaliate în acest sens.
"Tudor Arghezi trebuie să fi avut în schimb o bancă favorită pe sub un tei din Cișmigiu, într-o insulă de umbră, din moment ce e indignat când constată că Primăria a înlocuit băncile cu «serii de scaune de un prost gust atroce»".
Or fi aceleași scaune care astăzi arată ca și cum au trecut printr-un război? Posibil. Chiar dacă nu, doar gândul că pășesc prin aceleași locuri prin care au pășit odată unele dintre cele mai mari personalități ale neamului nostru mă face să apreciez puțin mai mult acest oraș, care în ziua de azi nu pare să mai scape de disprețul nostru.
Am apreciat si secțiunea despre Dem I. Dobrescu, primarul care a început modernizarea orașului.
Singurul neajuns al cărții mi s-a părut concentrarea mai mult pe personalitățile vremii și mai puțin pe orașul în sine. Mi-ar fi plăcut descrieri mai detaliate în acest sens.
July 6, 2024
Bine documentată și foarte densă, dar agreabilă, ușor de citit. Sunt abordate teme precum politica, amorul, petrecerea timpului liber, nu sunt uitate cărțile și gazetele, filmele ori concertele la Ateneu. Și acum o sută de ani se citeau mai mult traduceri, dar din franceză, în timp ce acelea românești erau criticate, căci răstălmăceau sensurile. 😁Procesul literar al romanului „Amantul doamnei Chatterley”, socotit pornografic, contribuie la succesul său de librărie (10 000 de ex vândute în două luni) și la răsturnarea canoanelor: femeile se tund, bărbații își rad mustața și perciunii și se vorbește deschis de amoruri interzise. În carte îi regăsim între alții pe Rebreanu, Arghezi, Călinescu, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian. Am aflat că „Ziua Cărții” s-a organizat pentru prima dată în 1933, grație lui Carol al II-lea și primarului Dobrescu, urmată în 1934 de o Săptămână a Cărții, organizată în luna mai, strămoașa Bookfestului. Apariția cutiilor vorbitoare (radioul și televiziunea) se credea că va îngropa teatrele și sălile de spectacol. Asta n-a reușit nici internetul, acum, după o sută de ani! Poveștile despre centraliste, statisticile glumețe ori amenzile pentru neregulile în parc stârnesc zâmbete, ca și polemicile dintre scriitori. În carte sunt multe picanterii și lucruri de aflat despre edificii și personaje publice de altădată. O lectură necesară, dacă vrei să știi câte ceva despre viața economică și artistică a Micului Paris sau Micului New York de acum un secol.
„Frumusețea și urâțenia, binele și răul sunt ascunse de respirația egală a orașului, noapte de noapte. Doar în somn Bucureștiul se liniștește deplin. Ziua se agită, se zbate și-și face o mie de griji.”
„...Bucureștiul adoarme în valuri: întâi muncitorii, cu somn profund, apoi funcționarii cu grija șefului de birou, și, cel mai târziu, boema artistică. Localurile nu pot închide din cauza grupurilor care nu se mai îndură să se ducă la culcare. E ora când Bucureștiul îndrăgostit flirtează în armoniile de saxofon ale jazului sau când, în liniștea alcovului, iubește.”
„Frumusețea și urâțenia, binele și răul sunt ascunse de respirația egală a orașului, noapte de noapte. Doar în somn Bucureștiul se liniștește deplin. Ziua se agită, se zbate și-și face o mie de griji.”
„...Bucureștiul adoarme în valuri: întâi muncitorii, cu somn profund, apoi funcționarii cu grija șefului de birou, și, cel mai târziu, boema artistică. Localurile nu pot închide din cauza grupurilor care nu se mai îndură să se ducă la culcare. E ora când Bucureștiul îndrăgostit flirtează în armoniile de saxofon ale jazului sau când, în liniștea alcovului, iubește.”
May 8, 2020
Am dat peste cartea aceasta întâmplător. Mi-a trebuit la facultate pentru un proiect. Am crezut că o să o folosesc strict pentru ce îmi propusesem. Greșit.
Cartea este atât de captivantă încât nu-ți vine s-o mai lași jos. Nu e o carte tipică de istorie, e o carte care îmbină amuzamentul, istoria și poveștile dintr-un București apus într-un mod mai mult decât plăcut.
A fost foarte relaxantă, efectiv te transpune într-o perioadă pe care, după ce termini de citit cartea Ioanei Pârvulescu, o simți mai vie ca niciodată.
Cartea este atât de captivantă încât nu-ți vine s-o mai lași jos. Nu e o carte tipică de istorie, e o carte care îmbină amuzamentul, istoria și poveștile dintr-un București apus într-un mod mai mult decât plăcut.
A fost foarte relaxantă, efectiv te transpune într-o perioadă pe care, după ce termini de citit cartea Ioanei Pârvulescu, o simți mai vie ca niciodată.
September 4, 2023
Sfaturi chibzuite pentru oamenii politici, anul 1928.
„1. Nu faceți uz de patriotism când sunteți în opoziție. Veți părea ipocrit. Patriotismul e un ce care ține numai de guvern.
2. Înscrieți-vă numai în partidele de opoziție. Sunt singurele care vin la guvern. [...]
4. Nu înjurați ca un surugiu în Parlament. Puteți dovedi și altfel că sunteți patriot și român get-beget. [...]
7. Când șefii opoziției vorbesc la Cameră, nu-i apostrofați cu <> Așa se spune despre toți viitorii miniștri.”
„1. Nu faceți uz de patriotism când sunteți în opoziție. Veți părea ipocrit. Patriotismul e un ce care ține numai de guvern.
2. Înscrieți-vă numai în partidele de opoziție. Sunt singurele care vin la guvern. [...]
4. Nu înjurați ca un surugiu în Parlament. Puteți dovedi și altfel că sunteți patriot și român get-beget. [...]
7. Când șefii opoziției vorbesc la Cameră, nu-i apostrofați cu <> Așa se spune despre toți viitorii miniștri.”
March 25, 2021
me + ioana pârvulescu = love
August 18, 2025
Incepe greu si mai mai s-o las din mana dupa primele50 pagini. Apoi isi revine si denota un farmec aparte prin descrierile vii ale lumii de alta data
November 23, 2025
Este exact cum spune și titlul - o trecere în revistă a vieții din Bucureștiul interbelic, de la politică la viața de zi cu zi, din jurnalele scriitorilor vremii, gazete și scrisori.
June 22, 2018
Doamne, ce mai tocană de carte 📖! Și obsesia asta cu Arghezi, cu Coco 🐓! Totuși, 5 stars 🌟, că asta avem! Nu a fost Bucureștiul nici Budapesta, nici Paris și nici New York!
Displaying 1 - 30 of 30 reviews