What do you think?
Rate this book
La biblioteca de la luna
En un futuro más o menos cercano, Kumar, un excéntrico magnate, crea la primera colonia humana en la Luna: Exovillage, centro turístico para grandes fortunas. Verne, lingüista que trabaja en un call center, está enamorado de Moira, ingeniera en telecomunicaciones, radicada en Exovillage y que sufre «melancolía espacial». El joven logra trasladarse allí para ejercer de bibliotecario (en la Tierra se prohibieron los libros impresos para evitar la deforestación) y encontrará textos que buscan la perfección intelectual. Cuando Verne logra salir a explorar la superficie lunar da con un raro eremita que se transformará en su maestro zen?
- GenresFictionScience Fiction
264 pages, Paperback
First published June 1, 2019
5 people are currently reading
197 people want to read
About the author
Francesc Miralles
219 books623 followersSon of a dressmaker and an erudite office worker, he was born in Barcelona on the 27th August 1968. After spending eight years in a religious school in la Ribera –just beside the Palau de la Música¡–, he attended high school at the extinguished academy ALMI and IES MONTSERRAT.
Despite his bad grades, he was accepted into the UAB’s faculty of Journalism, which he quited after four months. That the same year, he started to work as a waiter at LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, a bar in the Gothic Quarter where he learned to play the piano.
In the following year, returning to the Universidad Autónoma de Barcelona, he started studying English Literature, which he combined with precarious language teacher jobs. After five years of being a sloth, he stalled at the third year of his studies and quited them again.
Having been attacked by travel fever since the age of seventeen, he decided to leave everything behind to travel the world. A bunch of chance encounters led him to live in Croatia and Slovenia during the armed conflicts.
Upon returning to Barcelona, he resumed his academic life as a student of German Literature at the Universidad de Barcelona. Once he completed his studies, he attended a master for publishers. His entrance in the editorial world had started a year earlier, as translator of German and English spirituality and alternative therapy books.
Before finishing his postgraduate studies, he got hired as editor for a publishing house specializing in self-help books. There, he directed several collections, and he also wrote many different types of work under a pseudonym.
After leaving the publishing house, he promised to himself never to work again for a company. He decided to try his luck with a first youth novel. Since then, he basically dedicates himself to writing, and works as literary adviser for different publishing houses and an agency.
LOVE IN LOWERCASE (AMOR EN MINUSCULA), already translated into twenty languages, is getting published in 2016 by Penguin USA. This book also has its second part, eight years later, in the WABI-SABI novel, about the beauty of imperfection, which will be published in UK this may.
Nowadays he combines literature and journalism, and on a monthly basis publishes articles in EL PAÍS SEMANAL, and in the magazines CUERPOMENTE and MENTESANA. Beyond this, he also works for the radio and offers literary Sherpa services and art therapies.
*****************************************************
Hijo de una modista y de un administrativo ilustrado, nació en Barcelona el 27 de agosto de 1968. Tras pasar ocho años en una escuela de curas de la Ribera —al lado del Palau de la Música—, cursó bachillerato entre la desaparecida academia ALMI y el IES MONTSERRAT.
Pese a su mal expediente consiguió ingresar en la facultad de Periodismo de la UAB, carrera que abandonó al cabo de cuatro meses. Aquel mismo año entró a trabajar de camarero en LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, una taberna de la calle Montsió donde aprendió a tocar el piano.
Nuevamente en la Autónoma, el año siguiente inició la carrera de Filología Inglesa, que combinaría con empleos precarios de profesor de idiomas. Tras cinco años de desidia, se estancó en tercer curso de carrera y volvió a abandonar los estudios.
Atacado desde los 17 años por la fiebre del viajero, decidió dejarlo todo para vagar por el mundo. Un cúmulo de casualidades le llevaron a vivir en Croacia y Eslovenia durante los conflictos bélicos, peripecia que relataría muchos años después en su libro CAFÈ BALCÀNIC.
De regreso a Barcelona, se reenganchó a la vida académica como estudiante de Filología Alemana en la Central. Completada la carrera, hizo un postgrado para editores. Su ingreso en el mundo editorial había empezado ya un año antes, como traductor de alemán e inglés de libros de espiritualidad y terapias alternativas.
Inmediatamente después fue contratado como editor por un sello de autoayuda. Allí dirigió diversa
Despite his bad grades, he was accepted into the UAB’s faculty of Journalism, which he quited after four months. That the same year, he started to work as a waiter at LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, a bar in the Gothic Quarter where he learned to play the piano.
In the following year, returning to the Universidad Autónoma de Barcelona, he started studying English Literature, which he combined with precarious language teacher jobs. After five years of being a sloth, he stalled at the third year of his studies and quited them again.
Having been attacked by travel fever since the age of seventeen, he decided to leave everything behind to travel the world. A bunch of chance encounters led him to live in Croatia and Slovenia during the armed conflicts.
Upon returning to Barcelona, he resumed his academic life as a student of German Literature at the Universidad de Barcelona. Once he completed his studies, he attended a master for publishers. His entrance in the editorial world had started a year earlier, as translator of German and English spirituality and alternative therapy books.
Before finishing his postgraduate studies, he got hired as editor for a publishing house specializing in self-help books. There, he directed several collections, and he also wrote many different types of work under a pseudonym.
After leaving the publishing house, he promised to himself never to work again for a company. He decided to try his luck with a first youth novel. Since then, he basically dedicates himself to writing, and works as literary adviser for different publishing houses and an agency.
LOVE IN LOWERCASE (AMOR EN MINUSCULA), already translated into twenty languages, is getting published in 2016 by Penguin USA. This book also has its second part, eight years later, in the WABI-SABI novel, about the beauty of imperfection, which will be published in UK this may.
Nowadays he combines literature and journalism, and on a monthly basis publishes articles in EL PAÍS SEMANAL, and in the magazines CUERPOMENTE and MENTESANA. Beyond this, he also works for the radio and offers literary Sherpa services and art therapies.
*****************************************************
Hijo de una modista y de un administrativo ilustrado, nació en Barcelona el 27 de agosto de 1968. Tras pasar ocho años en una escuela de curas de la Ribera —al lado del Palau de la Música—, cursó bachillerato entre la desaparecida academia ALMI y el IES MONTSERRAT.
Pese a su mal expediente consiguió ingresar en la facultad de Periodismo de la UAB, carrera que abandonó al cabo de cuatro meses. Aquel mismo año entró a trabajar de camarero en LES PUCES DEL BARRI GÒTIC, una taberna de la calle Montsió donde aprendió a tocar el piano.
Nuevamente en la Autónoma, el año siguiente inició la carrera de Filología Inglesa, que combinaría con empleos precarios de profesor de idiomas. Tras cinco años de desidia, se estancó en tercer curso de carrera y volvió a abandonar los estudios.
Atacado desde los 17 años por la fiebre del viajero, decidió dejarlo todo para vagar por el mundo. Un cúmulo de casualidades le llevaron a vivir en Croacia y Eslovenia durante los conflictos bélicos, peripecia que relataría muchos años después en su libro CAFÈ BALCÀNIC.
De regreso a Barcelona, se reenganchó a la vida académica como estudiante de Filología Alemana en la Central. Completada la carrera, hizo un postgrado para editores. Su ingreso en el mundo editorial había empezado ya un año antes, como traductor de alemán e inglés de libros de espiritualidad y terapias alternativas.
Inmediatamente después fue contratado como editor por un sello de autoayuda. Allí dirigió diversa
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 41 reviews
August 10, 2020
Mi l-am imaginat pe Verne, personajul principal al acestui roman, ca fiind o reîncarcare a celebrului scriitor, permanent explorator al spațiului și timpului. Și personajul lui Miralles este neobișnuit: pleacă pe Lună pentru a devenit, într-un viitor apropiat, un bibliotecar atipic, într-o epocă în care cărțile pe hârtie au dispărut pe Pământ. Numai că el merge acolo, pe prima colonie de pe Lună, nu doar pentru asta, ci și pentru a-și (re)descoperi dragostea.
Biblioteca de pe Lună este o carte chiar potrivită în aceste timpuri, pentru că îți restaurează cumva încrederea în iubire, în viitor și în umanitate.
Biblioteca de pe Lună este o carte chiar potrivită în aceste timpuri, pentru că îți restaurează cumva încrederea în iubire, în viitor și în umanitate.
October 11, 2020
O lectură simpatică și atât. :D
”Să explici un poem ca să-l înțeleagă toată lumea este activitatea cea mai stearpă cu putință, pentru că nu există două persoane care să citească același poem.”
”Există boli care încep și se termină în suflet.”
”Să explici un poem ca să-l înțeleagă toată lumea este activitatea cea mai stearpă cu putință, pentru că nu există două persoane care să citească același poem.”
”Există boli care încep și se termină în suflet.”
September 30, 2020
"Biblioteca de pe Lună" este o carte foarte interesantă, cu un subiect original. Recunosc că am fost atrasă iremediabil de titlu, dar, din fericire, cartea a fost pe măsura aşteptărilor 😊.
Acțiunea are loc în viitorul îndepărtat, unde milionarul excentric Kumar întemeiază Exovillage - prima colonie-stațiune de pe Lună.
Verne este un filolog specialist în limba sanscrită, lucrează ca şi "consultant existențial" în Barcelona şi este îndrăgostit de foarte mulți ani de Moira, care însă se află în Exovillage, în calitate de inginer în telecomunicații.
Dorind să îşi schimbe viața complet şi să încerce imposibilul pentru a câştiga inima Moirei, Verne îşi depune CV-ul şi este selectat să petreacă 18 luni la 384.000 km de Pământ. Tânărul are şansa de a-şi valorifica studiile, deoarece va ocupa postul de bibliotecar, în condițiile în care pe Pământ acest lucru ar fi imposibil din cauza faptului că hârtia a fost interzisă. Astfel, Verne descoperă fascinanta lume a cărților tradiționale:
"Pe măsură ce înainta, se obişnuia tot mai mult cu litera tipărită pe hârtie, ajungând la convingerea că lectura se simte altfel în acel format de demult. Tot aşa cum un vin vechi nu are aceeaşi savoare într-un pahar de plastic ca într-o cupă de cristal, conținutul acelei cărți avea un impact pe care nu-l simțise niciodată la lectura digitală."
Având în vedere că pe Lună legile pământene nu se mai aplică, Verne şi Moira vor fi implicați într-o mulțime de evenimente, printre care şi o crimă, însă vă las să descoperiți singuri mai multe detalii.
Voi acorda 4 ⭐ acestei cărți, deoarece finalul a fost grăbit şi uşor confuz, însă v-o recomand spre lectură🌛.
Acțiunea are loc în viitorul îndepărtat, unde milionarul excentric Kumar întemeiază Exovillage - prima colonie-stațiune de pe Lună.
Verne este un filolog specialist în limba sanscrită, lucrează ca şi "consultant existențial" în Barcelona şi este îndrăgostit de foarte mulți ani de Moira, care însă se află în Exovillage, în calitate de inginer în telecomunicații.
Dorind să îşi schimbe viața complet şi să încerce imposibilul pentru a câştiga inima Moirei, Verne îşi depune CV-ul şi este selectat să petreacă 18 luni la 384.000 km de Pământ. Tânărul are şansa de a-şi valorifica studiile, deoarece va ocupa postul de bibliotecar, în condițiile în care pe Pământ acest lucru ar fi imposibil din cauza faptului că hârtia a fost interzisă. Astfel, Verne descoperă fascinanta lume a cărților tradiționale:
"Pe măsură ce înainta, se obişnuia tot mai mult cu litera tipărită pe hârtie, ajungând la convingerea că lectura se simte altfel în acel format de demult. Tot aşa cum un vin vechi nu are aceeaşi savoare într-un pahar de plastic ca într-o cupă de cristal, conținutul acelei cărți avea un impact pe care nu-l simțise niciodată la lectura digitală."
Având în vedere că pe Lună legile pământene nu se mai aplică, Verne şi Moira vor fi implicați într-o mulțime de evenimente, printre care şi o crimă, însă vă las să descoperiți singuri mai multe detalii.
Voi acorda 4 ⭐ acestei cărți, deoarece finalul a fost grăbit şi uşor confuz, însă v-o recomand spre lectură🌛.
Read
December 7, 2020Me eché a la cesta el libro guiado por la sinopsis y la portada, y no podría haberme llevado una decepción mayor.
La trama tarda mucho en arrancar y los capítulos son tan, pero tan cortos, que avanza a trompicones.
Sin embargo lo peor no ha sido eso, lo peor ha sido el machismo aparentemente "desapercibido" y la misoginia que impregnan todo el libro y que estoy seguro que el autor no se ha dado cuenta, pero que es sangrante.
Solo hay dos personajes femeninos (Moira, el interés romántico aparentemente no correspondido del protagonista; y Lily, su sensual compañera de trabajo que se le insinúa sexualmente en todas las escenas que aparece) y los dos están atravesados por una misogínia flagrante. He perdido la cuenta de las veces que se han descrito los pechos de ambas: los de Moira, como pequeños y firmes, dado que es el interés "puro" del protagonista; y los de Lily, claramente operados e "hinchados como dos zepelines", muy acorde a su vivencia abierta de la sexualidad.
Es especialmente lamentable la visión del protagonista hacia Moira. Una cosa es interesante del protagonista: tiene un gran mundo interior, la única cosa que hace bien el libro es explorar sus sentimientos, incluida su salud mental, pero a cambio vive completamente en su propio mundo interior. Desea a Moira, está enamorado de ella desde hace 10 años, pero es completamente incapaz de verla como un sujeto, de pensar en lo que ella quiere. No recuerdo una sola escena donde aparezca Moira y lo importante no sea lo enamorado que está el protagonista de ella y lo inalcanzable que le parece... no le interesa en ningún momento que Moira sea infeliz al principio del libro, y no escucha ni una de las muchísimas veces que Moira lamenta que también le quiere. La barrera que se autoimpone para no abrirse a ella es únicamente decisión suya, como una autoflagelación para afirmar lo respetuoso que es con ella, pero ignorándola.
Tanto que cuando finalmente se encuentran, ella tiene pareja y se dan situaciones tales como: el protagonista acusándola mentalmente de no haberle esperado (diez años te ha esperado, chaval), el protagonista pensando que ella le humilla por estar en el mismo espacio con su nueva pareja; el novio de ella yendo a disculparse con él porque si hubiese sabido que había alguien interesado en ella hubiese dejado el terreno libre (¿hola? Estamos hablando de otro ser humano, no de una vaca que decidís quién se queda).
El protagonista es totalmente el reflejo del "nice guy" que en realidad considera que las mujeres le deben algo y está a un paso de convertirse en un incel. Tanto que en un momento fantasea en su plan perfecto para cuando el novio no esté hacerse amigo de ella, escucharla, llevarla de excursión, etc, y que solo cuando el novio la libere oficialmente cortando, declararse. Se imagina su boda e incluso cómo ella va a esperarle en casa con su futuro hijo.
De forma igualmente misoginia, Lily es presentada como una mujer muy liberal sexualmente, que en la página 30 ya está insinuándosele al protagonista, que siempre rechaza sus avances. Se te resalta en varios momentos que es ya cuarentona, pero que va al gimnasio, y pega el braguetazo. La narración cae en el prejuicio de construir un personaje femenino que expresa su deseo sexual pero que es una mala mujer (operada, capaz de estar en una relación sin amor, etc) pero que hace sentir deseado al protagonista. Totalmente la fantasía, pero que hace dudar que una mujer de verdad pueda ver estos personajes y sentirse cómoda.
El culmen de todo esto es la última escena en la que aparece Lily, donde ella y su novio (un millonario de setenta años que le hace de sugar daddy) emborrachan al protagonista para que ella acabe teniendo sexo con él... Esta escena, que de nuevo podría ser la fantasía de una película porno, no podría haber sido más incomoda porque ¡se trata de una violación! pero por supuesto el libro ni lo tiene en cuenta. Las descripciones de la escena, obviamente, pasan por sus "nalgas duras y generosas" y "masajear aquellos globos consistentes rellenos de silicona".
Todo esto es un precio alto a pagar, que se compensa únicamente porgue el libro se lee en un tris, pero esperaba que al menos mereciese la pena con la trama. No ha sido así para mí. Aunque la idea del hotel lunar de lujo y un misterio en él era muy apetecible, la trama pasa sin pena ni gloria. La primera mitad versa de cómo el protagonista pasa de un trabajo vanal e infeliz a tener el puesto más importante y misterioso de la colonia; y la segunda mitad incluye un asesinato que se resuelve perezosamente enseguida (por obra y milagro del protagonista). Lo único interesante ha sido el concepto de "melancolía lunar" (que aún así como el mundo interior del resto de personajes no importa, apenas se profundiza en el tema) y el aspecto filosófico de reflexión a través de la biblioteca que da titulo al libro.
La trama tarda mucho en arrancar y los capítulos son tan, pero tan cortos, que avanza a trompicones.
Sin embargo lo peor no ha sido eso, lo peor ha sido el machismo aparentemente "desapercibido" y la misoginia que impregnan todo el libro y que estoy seguro que el autor no se ha dado cuenta, pero que es sangrante.
Solo hay dos personajes femeninos (Moira, el interés romántico aparentemente no correspondido del protagonista; y Lily, su sensual compañera de trabajo que se le insinúa sexualmente en todas las escenas que aparece) y los dos están atravesados por una misogínia flagrante. He perdido la cuenta de las veces que se han descrito los pechos de ambas: los de Moira, como pequeños y firmes, dado que es el interés "puro" del protagonista; y los de Lily, claramente operados e "hinchados como dos zepelines", muy acorde a su vivencia abierta de la sexualidad.
Es especialmente lamentable la visión del protagonista hacia Moira. Una cosa es interesante del protagonista: tiene un gran mundo interior, la única cosa que hace bien el libro es explorar sus sentimientos, incluida su salud mental, pero a cambio vive completamente en su propio mundo interior. Desea a Moira, está enamorado de ella desde hace 10 años, pero es completamente incapaz de verla como un sujeto, de pensar en lo que ella quiere. No recuerdo una sola escena donde aparezca Moira y lo importante no sea lo enamorado que está el protagonista de ella y lo inalcanzable que le parece... no le interesa en ningún momento que Moira sea infeliz al principio del libro, y no escucha ni una de las muchísimas veces que Moira lamenta que también le quiere. La barrera que se autoimpone para no abrirse a ella es únicamente decisión suya, como una autoflagelación para afirmar lo respetuoso que es con ella, pero ignorándola.
Tanto que cuando finalmente se encuentran, ella tiene pareja y se dan situaciones tales como: el protagonista acusándola mentalmente de no haberle esperado (diez años te ha esperado, chaval), el protagonista pensando que ella le humilla por estar en el mismo espacio con su nueva pareja; el novio de ella yendo a disculparse con él porque si hubiese sabido que había alguien interesado en ella hubiese dejado el terreno libre (¿hola? Estamos hablando de otro ser humano, no de una vaca que decidís quién se queda).
El protagonista es totalmente el reflejo del "nice guy" que en realidad considera que las mujeres le deben algo y está a un paso de convertirse en un incel. Tanto que en un momento fantasea en su plan perfecto para cuando el novio no esté hacerse amigo de ella, escucharla, llevarla de excursión, etc, y que solo cuando el novio la libere oficialmente cortando, declararse. Se imagina su boda e incluso cómo ella va a esperarle en casa con su futuro hijo.
De forma igualmente misoginia, Lily es presentada como una mujer muy liberal sexualmente, que en la página 30 ya está insinuándosele al protagonista, que siempre rechaza sus avances. Se te resalta en varios momentos que es ya cuarentona, pero que va al gimnasio, y pega el braguetazo. La narración cae en el prejuicio de construir un personaje femenino que expresa su deseo sexual pero que es una mala mujer (operada, capaz de estar en una relación sin amor, etc) pero que hace sentir deseado al protagonista. Totalmente la fantasía, pero que hace dudar que una mujer de verdad pueda ver estos personajes y sentirse cómoda.
El culmen de todo esto es la última escena en la que aparece Lily, donde ella y su novio (un millonario de setenta años que le hace de sugar daddy) emborrachan al protagonista para que ella acabe teniendo sexo con él... Esta escena, que de nuevo podría ser la fantasía de una película porno, no podría haber sido más incomoda porque ¡se trata de una violación! pero por supuesto el libro ni lo tiene en cuenta. Las descripciones de la escena, obviamente, pasan por sus "nalgas duras y generosas" y "masajear aquellos globos consistentes rellenos de silicona".
Todo esto es un precio alto a pagar, que se compensa únicamente porgue el libro se lee en un tris, pero esperaba que al menos mereciese la pena con la trama. No ha sido así para mí. Aunque la idea del hotel lunar de lujo y un misterio en él era muy apetecible, la trama pasa sin pena ni gloria. La primera mitad versa de cómo el protagonista pasa de un trabajo vanal e infeliz a tener el puesto más importante y misterioso de la colonia; y la segunda mitad incluye un asesinato que se resuelve perezosamente enseguida (por obra y milagro del protagonista). Lo único interesante ha sido el concepto de "melancolía lunar" (que aún así como el mundo interior del resto de personajes no importa, apenas se profundiza en el tema) y el aspecto filosófico de reflexión a través de la biblioteca que da titulo al libro.
February 17, 2020
Entretenido, pero poco más. Es una historia interesante pero algo simplona. Eso sí, es una novela de lectura fácil y rápida.
August 6, 2021
A fost o lectură simpatică, n-am mai citit de ceva vreme un SF.
Mă bucur că experiența primilor turiști pe lună nu pare ceva extraordinar, zise vulpea uitându-se la struguri.
Mă bucur că experiența primilor turiști pe lună nu pare ceva extraordinar, zise vulpea uitându-se la struguri.
February 5, 2021
4.5* chiar. Foarte draguta. :)
January 17, 2021
”Există boli care încep și se termină în suflet.”
June 18, 2021
Din recenzia apărută pe Biblioteca lui Liviu:
„Tot timpul am avut impresia că citesc un roman de Matt Haig, a cărui temă principală, mai ales în ultimul timp, pare că a devenit depresia. Căci deși stilul autorului este unul plin de umor, acesta este un umor amar, uneori chiar acid, din care răzbate această mare temă: boala secolului, cum mai este denumită ea, în speță depresia. Cauzată de varii motive: senzația de ratare pentru că nu-ți găsești un loc potrivit în cadrul societății, sentimentul de deznădejde că tot ce faci e inutil, faptul că jobul nu te satisface și că abia aștepți să scapi de problemele altora ca să te poți ocupa apoi de ale tale, călătoria de la serviciu acasă, printre navetiști, ajungând apoi între patru pereți în locuința mizeră și înghesuită pentru care te-ai îndatorat până la pensie ca s-o poți cumpăra și unde poți plânge în voie, nevăzut de nimeni, dar mai ales, senzația de singurătate dată de faptul că sufletul pereche e ori departe, ori, mai rău, complet inexistent.
Nu știu dacă meditația și cărțile de dezvoltare personală scrise de yoghini sau de alți guru ai acestui domeniu, adică soluția propusă de Miralles la aceste mari probleme care îi chinuie aproape pe toți mai devreme sau mai târziu în viață, este cea potrivită, însă mesajul cărții devine destul de limpede către sfârșitul poveștii. Pe mine nu m-a dat pe spate acest final ales de autor, mai ales că începuse tare bine, cu mult umor de calitate și cu o lume departe de ideal, după cum se dovedește destul de repede, dar dacă privim în urmă la alte cărți scrise de autorul spaniol înțelegem de ce a ales să-și încheie astfel „Biblioteca de pe Lună”.
Un dialog halucinant, ținând cont că romanul a apărut în 2019, înainte de declanșarea pandemiei de coronavirus, se desfășoară între Verne și un client grav bolnav care sună pentru a i se ghici viitorul în cărțile de Tarot:
<<- Tratamentul holistic nu dă rezultatul dorit.
– Despre ce fel de tratament vorbim? îl întrebă surprins. Presupun că e o terapie în sprijinul medicației…Refuz să iau medicamente. Am abandonat linia oficială. (Bărbatul tăcu o clipă, ca și cum ar fi cântărit dacă e bine să împărtășească informația unui ghicitor în Tarot.) Medicii sunt vânduți companiilor farmaceutice, se gândesc doar la bonusurile pe care le oferă acestea ca să le prescrie otrăvurile, care mai degrabă ucid decât vindecă. Am un cumnat medic și știu despre ce vorbesc… Dacă îndeplinesc obiectivele, li se fac cadou chiar și excursii în Caraibe
-Și ce luați în loc de ceea ce v-a prescris cardiologul? întrebă Verne, renunțând complet la ghidul Arcanelor?
-O combinație de ierburi de zece ori mai eficiente decât medicația normală. În plus, meditez ca să-mi reprogramez ADN-ul și fac vizualizări ca să-mi însănătoșesc inima, care e mult mai mare decât ar trebui să fie. De aici toată problema. M-am născut cu o bombă cu ceas înăuntru, astfel că poate ar fi cazul să recurg la Constelațiile Familiale. Aici e un mesaj care îmi scapă.
…
– Prefer să ignor figura viitorului, a zis deodată. O veste rea mi-ar slăbi imunitatea și mi-ar pune în pericol sănătatea. Totul e în mintea noastră, știați? Și multe dintre bolile care sunt acum la modă nici măcar nu există. Sunt invenții ale companiilor farmaceutice, ca să-și extindă afacerea.
–De unde știți? îndrăzni Verne să-l întrebe. Cumnatul dumneavoastră v-a spus asta?
-Nu, el apără linia oficială. Dar am văzut un video pe YouTube care demască toate astea. Multe boli sunt știri false, cum a fost și SIDA până au hotărât s-o șteargă de pe fața pământului. Boala asta n-a existat niciodată.
…
-Înseamnă că e momentul să aveți încredere în cei care știu mai multe decât dumneavoastră. Marele Preot arată drumuri pe care uneori nu vrem să le străbatem, dar trebuie să dăm ascultare cuvintelor lui. Dacă n-o facem, vom fi în pericol de moarte… >>”
Mai multe: https://wp.me/pz4D9-4l8.
„Tot timpul am avut impresia că citesc un roman de Matt Haig, a cărui temă principală, mai ales în ultimul timp, pare că a devenit depresia. Căci deși stilul autorului este unul plin de umor, acesta este un umor amar, uneori chiar acid, din care răzbate această mare temă: boala secolului, cum mai este denumită ea, în speță depresia. Cauzată de varii motive: senzația de ratare pentru că nu-ți găsești un loc potrivit în cadrul societății, sentimentul de deznădejde că tot ce faci e inutil, faptul că jobul nu te satisface și că abia aștepți să scapi de problemele altora ca să te poți ocupa apoi de ale tale, călătoria de la serviciu acasă, printre navetiști, ajungând apoi între patru pereți în locuința mizeră și înghesuită pentru care te-ai îndatorat până la pensie ca s-o poți cumpăra și unde poți plânge în voie, nevăzut de nimeni, dar mai ales, senzația de singurătate dată de faptul că sufletul pereche e ori departe, ori, mai rău, complet inexistent.
Nu știu dacă meditația și cărțile de dezvoltare personală scrise de yoghini sau de alți guru ai acestui domeniu, adică soluția propusă de Miralles la aceste mari probleme care îi chinuie aproape pe toți mai devreme sau mai târziu în viață, este cea potrivită, însă mesajul cărții devine destul de limpede către sfârșitul poveștii. Pe mine nu m-a dat pe spate acest final ales de autor, mai ales că începuse tare bine, cu mult umor de calitate și cu o lume departe de ideal, după cum se dovedește destul de repede, dar dacă privim în urmă la alte cărți scrise de autorul spaniol înțelegem de ce a ales să-și încheie astfel „Biblioteca de pe Lună”.
Un dialog halucinant, ținând cont că romanul a apărut în 2019, înainte de declanșarea pandemiei de coronavirus, se desfășoară între Verne și un client grav bolnav care sună pentru a i se ghici viitorul în cărțile de Tarot:
<<- Tratamentul holistic nu dă rezultatul dorit.
– Despre ce fel de tratament vorbim? îl întrebă surprins. Presupun că e o terapie în sprijinul medicației…Refuz să iau medicamente. Am abandonat linia oficială. (Bărbatul tăcu o clipă, ca și cum ar fi cântărit dacă e bine să împărtășească informația unui ghicitor în Tarot.) Medicii sunt vânduți companiilor farmaceutice, se gândesc doar la bonusurile pe care le oferă acestea ca să le prescrie otrăvurile, care mai degrabă ucid decât vindecă. Am un cumnat medic și știu despre ce vorbesc… Dacă îndeplinesc obiectivele, li se fac cadou chiar și excursii în Caraibe
-Și ce luați în loc de ceea ce v-a prescris cardiologul? întrebă Verne, renunțând complet la ghidul Arcanelor?
-O combinație de ierburi de zece ori mai eficiente decât medicația normală. În plus, meditez ca să-mi reprogramez ADN-ul și fac vizualizări ca să-mi însănătoșesc inima, care e mult mai mare decât ar trebui să fie. De aici toată problema. M-am născut cu o bombă cu ceas înăuntru, astfel că poate ar fi cazul să recurg la Constelațiile Familiale. Aici e un mesaj care îmi scapă.
…
– Prefer să ignor figura viitorului, a zis deodată. O veste rea mi-ar slăbi imunitatea și mi-ar pune în pericol sănătatea. Totul e în mintea noastră, știați? Și multe dintre bolile care sunt acum la modă nici măcar nu există. Sunt invenții ale companiilor farmaceutice, ca să-și extindă afacerea.
–De unde știți? îndrăzni Verne să-l întrebe. Cumnatul dumneavoastră v-a spus asta?
-Nu, el apără linia oficială. Dar am văzut un video pe YouTube care demască toate astea. Multe boli sunt știri false, cum a fost și SIDA până au hotărât s-o șteargă de pe fața pământului. Boala asta n-a existat niciodată.
…
-Înseamnă că e momentul să aveți încredere în cei care știu mai multe decât dumneavoastră. Marele Preot arată drumuri pe care uneori nu vrem să le străbatem, dar trebuie să dăm ascultare cuvintelor lui. Dacă n-o facem, vom fi în pericol de moarte… >>”
Mai multe: https://wp.me/pz4D9-4l8.
July 18, 2023
Un iubitor de lectură, de cărți, nu ar rezista să stea fără acesta, iar când simte pentru prima oară cu adevărat o carte, Verne constată că nu ar mai putea trăi fără ele. De aici și decizia lui de a nu părăsi Luna...
Exovillage urmează să fie cea mai nouă locație selenară, un oraș pe Lună care este în curs de construcție, cu scopul de a fi vizitat de magnații de pe Pământ.
Moira ajunge să lucreze aici, pe Lună...unde se potrivește perfect sloganul " Servicii de ieri, la prețuri de mâine", iar între ea și prietenul ei Verne se află o distanta de 384.400 km, comunicând prin intermediul e-mailului, dar destul de rar-exonetul fiind limitat.Și el candidase pentru Exovillage, dar nu fusese încă recrutat, spun încă,deoarece o să fie chemat.
Acum, când nu o mai are aproape pe Moira, regretă că nu i-a spus mai devreme ce simțea pentru ea, dar distanța nu-l împiedica și îi trimite un e-mail cu gândurile lui. Sentimentele sunt reciproce.
Verne lucrează ca și consultant, adică la un call- center unde lumea sună pentru a li se citi în tarot. Am apreciat umanitatea de care dă dovadă în conversațiile pe care le are, încearcă cu ajutorul cărților de tarot să-i îndrepte pe calea cea bună. Am apreciat și că a rezistat farmecelor lui Lilly, cu alte cuvinte sentimentele pe care le simte față de Moira sunt reale.
Am fost dezamăgită de Moira, la fel și el când a aflat că are o relație pe Lună, fix când el ajunge acolo, dar cu toate astea tot nu încetează să o iubească.
Nu a fost chemat pentru postul de chelner, ci pentru alt post, dar în primul grup de turiști, se întâmplă ceva tragic, iar Kunar decide să închidă temporar baza selenară.
Exovillage urmează să fie cea mai nouă locație selenară, un oraș pe Lună care este în curs de construcție, cu scopul de a fi vizitat de magnații de pe Pământ.
Moira ajunge să lucreze aici, pe Lună...unde se potrivește perfect sloganul " Servicii de ieri, la prețuri de mâine", iar între ea și prietenul ei Verne se află o distanta de 384.400 km, comunicând prin intermediul e-mailului, dar destul de rar-exonetul fiind limitat.Și el candidase pentru Exovillage, dar nu fusese încă recrutat, spun încă,deoarece o să fie chemat.
Acum, când nu o mai are aproape pe Moira, regretă că nu i-a spus mai devreme ce simțea pentru ea, dar distanța nu-l împiedica și îi trimite un e-mail cu gândurile lui. Sentimentele sunt reciproce.
Verne lucrează ca și consultant, adică la un call- center unde lumea sună pentru a li se citi în tarot. Am apreciat umanitatea de care dă dovadă în conversațiile pe care le are, încearcă cu ajutorul cărților de tarot să-i îndrepte pe calea cea bună. Am apreciat și că a rezistat farmecelor lui Lilly, cu alte cuvinte sentimentele pe care le simte față de Moira sunt reale.
Am fost dezamăgită de Moira, la fel și el când a aflat că are o relație pe Lună, fix când el ajunge acolo, dar cu toate astea tot nu încetează să o iubească.
Nu a fost chemat pentru postul de chelner, ci pentru alt post, dar în primul grup de turiști, se întâmplă ceva tragic, iar Kunar decide să închidă temporar baza selenară.
October 19, 2020
Curioși să descoperiți o poveste despre un viitor în care singura bibliotecă în care mai există cărți tipărite, pe hârtie, este... pe Lună?
Cu ”Biblioteca de pe Lună”, Francesc Miralles dovedește din nou că este un scriitor în formă și de mare talent, făcând, încă o dată, dovada că are capacitatea de a crea povești care reușesc să traverseze paginile și să ne atingă sufletul. Scrisă într-un stil accesibil, aerisit, și având un subiect inedit, cartea se citește ușor, oferind o lectură foarte plăcută. Nu este un roman de aventuri, nici o carte de dezvoltare personală sau filozofică și nici un roman de dragoste, dar este puțin din fiecare, și mult mai mult de atât!
Îl vom însoți pe Verne, protagonistul cărții, într-o călătorie nu doar spre Lună, ci și spre el însuși, de-a lungul unui traseu plin de metafore, reflecții și repere filozofice.
https://www.delicateseliterare.ro/bib...
Cu ”Biblioteca de pe Lună”, Francesc Miralles dovedește din nou că este un scriitor în formă și de mare talent, făcând, încă o dată, dovada că are capacitatea de a crea povești care reușesc să traverseze paginile și să ne atingă sufletul. Scrisă într-un stil accesibil, aerisit, și având un subiect inedit, cartea se citește ușor, oferind o lectură foarte plăcută. Nu este un roman de aventuri, nici o carte de dezvoltare personală sau filozofică și nici un roman de dragoste, dar este puțin din fiecare, și mult mai mult de atât!
Îl vom însoți pe Verne, protagonistul cărții, într-o călătorie nu doar spre Lună, ci și spre el însuși, de-a lungul unui traseu plin de metafore, reflecții și repere filozofice.
https://www.delicateseliterare.ro/bib...
July 6, 2022
Título y sinopsis: atractivos.
Desarrollo: desastroso.
Parece uno de esos libros que se han escrito en dos días: sin buena construcción de mundo, todo ocurre rápido y porque sí... 😴 Hay hasta violacion*s que no vienen a cuento. Parece todo una fantasía espeluznante del autor.
Quizá mi peor lectura de 2022 hasta el momento.
Desarrollo: desastroso.
Parece uno de esos libros que se han escrito en dos días: sin buena construcción de mundo, todo ocurre rápido y porque sí... 😴 Hay hasta violacion*s que no vienen a cuento. Parece todo una fantasía espeluznante del autor.
Quizá mi peor lectura de 2022 hasta el momento.
June 8, 2019
En este libro Francesc Miralles vuelve a demostrar que es un escritor en forma y de gran talento y deja patente, una vez más, la increíble capacidad que tiene para crear historias que consigan traspasar las páginas y tocarnos por dentro.
En este libro acompañaremos al protagonista en un viaje hacia sí mismo (y hacia nosotros mismos, en el proceso) plagado de metáforas, filosofía y crecimiento personal con una premisa claramente original de base y que Francesc maneja a la perfección durante las 250 páginas de la novela. Esta historia tiene momentos y reflexiones que recuerdan al maravilloso Barcelona blues (el mejor libro del autor, para mi, y que recomiendo leer encarecidamente si no lo habéis hecho ya) y que consiguen que conectemos con el protagonista y su realidad de la misma forma que lo hacíamos en aquel libro. En definitiva, un muy buen libro que recomiendo leer.
En este libro acompañaremos al protagonista en un viaje hacia sí mismo (y hacia nosotros mismos, en el proceso) plagado de metáforas, filosofía y crecimiento personal con una premisa claramente original de base y que Francesc maneja a la perfección durante las 250 páginas de la novela. Esta historia tiene momentos y reflexiones que recuerdan al maravilloso Barcelona blues (el mejor libro del autor, para mi, y que recomiendo leer encarecidamente si no lo habéis hecho ya) y que consiguen que conectemos con el protagonista y su realidad de la misma forma que lo hacíamos en aquel libro. En definitiva, un muy buen libro que recomiendo leer.
October 24, 2019
Yo es que a este señor no le acabo cogiendo el tino...
Para mi un libro con una historia sin más, algo confusa. Pero bueno, los libros de este autor no me entran jajaja pero oye que a los que os guste me alegro de que los disfrutéis.
Para mi un libro con una historia sin más, algo confusa. Pero bueno, los libros de este autor no me entran jajaja pero oye que a los que os guste me alegro de que los disfrutéis.
October 18, 2019
Un buen comienzo con un final muy confuso.
Tenéis la reseña completa aquí: http://www.plutonidades.com/2019/09/r...
Lo primero que diré es que me ha encantado la forma de escribir del autor, tengo ganas de leer más obras suyas. Pero no me ha gustado lo que me ha contado.
La biblioteca de la luna ha sido un libro muy agridulce para mi, con una primera parte adictiva y una segunda parte perdida entre reflexiones sobre nuestro papel en el mundo a la que no le he encontrado el sentido.
Quizá la culpa ha sido mía, esperaba una cosa del libro y es otra totalmente diferente. Esperaba acción y aventuras pero todo lo que pasa en el libro ya nos lo cuenta la sinopsis. No esperaba un libro tan filosófico.
Tenéis la reseña completa aquí: http://www.plutonidades.com/2019/09/r...
Lo primero que diré es que me ha encantado la forma de escribir del autor, tengo ganas de leer más obras suyas. Pero no me ha gustado lo que me ha contado.
La biblioteca de la luna ha sido un libro muy agridulce para mi, con una primera parte adictiva y una segunda parte perdida entre reflexiones sobre nuestro papel en el mundo a la que no le he encontrado el sentido.
Quizá la culpa ha sido mía, esperaba una cosa del libro y es otra totalmente diferente. Esperaba acción y aventuras pero todo lo que pasa en el libro ya nos lo cuenta la sinopsis. No esperaba un libro tan filosófico.
October 26, 2020
Omenirea a visat dintotdeauna să colonizeze alte planete, dar probabil cel mai romantic ideal rămâne acela de a construi o bază lunară. Acest satelit al Pământului care a inspirat atât de mulți poeți și a fost martorul tăcut și strălucitor al atâtor povești de iubire pare să trezească în inimile noastre dorința de a-i explora suprafața luminată de Soare în timp ce ne ținem de mână persoana specială… Pentru Verne, un „consultant existențial online”, Luna chiar este locul unde ar putea trăi dragostea, dacă ea i-ar fi împărtășită. Îndrăgostit în secret de Moira, o ingineră care lucrează în Exovillage, prima colonie umană pe Lună, Verne speră să fie, la rândul lui, selectat, depunându-și CV-ul pentru un post de chelner.
Studiile lui universitare în domeniul filologiei clasice sanscrite îi oferă însă o oportunitate la care nu ar fi îndrăznit niciodată să viseze: aceea de a organiza prima bibliotecă de pe Lună. Șansa primită de Verne este una cu adevărat incredibilă în acea societate a viitorului, în care omenirea hotărâse să interzică definitiv cărțile tipărite și hârtia, în general, cu scopul de a salva copacii. Pe Lună, Verne vede pentru prima dată o carte, îi poate simți mirosul de „timp” și atinge paginile îngălbenite… Fericirea bibliotecarului căruia i s-a acordat privilegiul de a îngriji o „comoară” pare chiar mai intensă decât cea a îndrăgostitului care luptă pentru inima femeii iubite.
Verne descoperă repede că dragostea nu este mai ușoară pe Lună decât era pe Pământ, iar farmecul satelitului pe care obișnuia să-l admire de la distanță se rezumă, de fapt, la o „grămadă de pulbere fără viață”. În plus, Moira pare îndrăgostită de un alt coleg, iar toate planurile lui de a o cuceri sunt spulberate pe rând, realizând că, pur și simplu, a așteptat prea mult pentru a-i spune ceea ce simte. Magnetismul Lunii și apariția unui bătrân mistic complică, însă, orice ecuație a iubirii, aruncând protagoniștii într-o poveste despre puterea de a rezista în singurătate și de a continua să speri chiar și când flacăra din tine se stinge ușor, în întunericul creat de izolarea autoimpusă… Francesc Miralles construiește o lume misterioasă și sensibilă, în care iubirea și spiritualitatea se întrepătrund firesc, dezvăluind un colț de Univers unde visurile se pot împlini dacă ai curajul să ajungi la sfârșitul cărții.
Studiile lui universitare în domeniul filologiei clasice sanscrite îi oferă însă o oportunitate la care nu ar fi îndrăznit niciodată să viseze: aceea de a organiza prima bibliotecă de pe Lună. Șansa primită de Verne este una cu adevărat incredibilă în acea societate a viitorului, în care omenirea hotărâse să interzică definitiv cărțile tipărite și hârtia, în general, cu scopul de a salva copacii. Pe Lună, Verne vede pentru prima dată o carte, îi poate simți mirosul de „timp” și atinge paginile îngălbenite… Fericirea bibliotecarului căruia i s-a acordat privilegiul de a îngriji o „comoară” pare chiar mai intensă decât cea a îndrăgostitului care luptă pentru inima femeii iubite.
Verne descoperă repede că dragostea nu este mai ușoară pe Lună decât era pe Pământ, iar farmecul satelitului pe care obișnuia să-l admire de la distanță se rezumă, de fapt, la o „grămadă de pulbere fără viață”. În plus, Moira pare îndrăgostită de un alt coleg, iar toate planurile lui de a o cuceri sunt spulberate pe rând, realizând că, pur și simplu, a așteptat prea mult pentru a-i spune ceea ce simte. Magnetismul Lunii și apariția unui bătrân mistic complică, însă, orice ecuație a iubirii, aruncând protagoniștii într-o poveste despre puterea de a rezista în singurătate și de a continua să speri chiar și când flacăra din tine se stinge ușor, în întunericul creat de izolarea autoimpusă… Francesc Miralles construiește o lume misterioasă și sensibilă, în care iubirea și spiritualitatea se întrepătrund firesc, dezvăluind un colț de Univers unde visurile se pot împlini dacă ai curajul să ajungi la sfârșitul cărții.
June 4, 2022
1.5☆
E prima oara cand citesc o carte scrisa de autorul asta si nu stiu daca Biblioteca e parte din cartile slabe pe care a avut neispiratia sa le scrie, ori asa ii place omului s-o lalaie filosofic. Au existat multicele situatii cand mi-a dat cu virgula, ori cand eram la un pas sa abandonez cartea. Nu m-a impresionat in niciun fel, desi trebuie sa recunosc ca ideea cartii este interesanta, insa ar fi fost si mai interesanta daca intreaga poveste era un thriller. La inceput am simpatizat putin cu Verne. In situatia lui nefericita sunt nenumarati oameni, insa n-am putut sa inteleg de ce a decis sa ramana captiv atat de multi ani intr-un loc pe care nu-l suporta. Se presupune ca intr-un viitor digitalizat exista mai multe sanse de cariera. Am priceput ca nu avea nimic de pierdut, insa sa pleci de nebun in spatiu doar ca sa cuceresti o gagica mi se pare putin cam prea mult.
Pe tot parcursul cartii Verne incalca tot felul de reguli. Atunci cand este indrumat spre noul lui post, ,,sefa" complexului ii spune ca doar el trebuie sa stie care ii este meseria pana la sosirea primilor turisti. Curand, toata statia spatiala stie care ii e meseria... N-am inteles rostul caracatitelor, nici de ce actiunea s-a miscat atat de repede si totusi nu s-a intamplat nimic, n-am inteles nici comportamentul Moirei, nici partea de final.
Revenind la partea de thriller, pt ca avem o mica incercare, a fost un esec si autorul ne-a lasat cu buza umflata, desi Verne ne impartaseste gandurile lui despre cine ar fi putut fi criminalul. Nu stiu de ce, poate din cauza ca al meu creier parca ar citi un thriller, insa m-am tot asteptat sa vad pe careva plutind prin spatiu fara oxigen. O idee interesanta, dar cu o executie dezastruoasa. Daca povestea asta a avut vreun mesaj si niste substraturi, au trecut complet pe langa mine. Plictisitoare carte.
E prima oara cand citesc o carte scrisa de autorul asta si nu stiu daca Biblioteca e parte din cartile slabe pe care a avut neispiratia sa le scrie, ori asa ii place omului s-o lalaie filosofic. Au existat multicele situatii cand mi-a dat cu virgula, ori cand eram la un pas sa abandonez cartea. Nu m-a impresionat in niciun fel, desi trebuie sa recunosc ca ideea cartii este interesanta, insa ar fi fost si mai interesanta daca intreaga poveste era un thriller. La inceput am simpatizat putin cu Verne. In situatia lui nefericita sunt nenumarati oameni, insa n-am putut sa inteleg de ce a decis sa ramana captiv atat de multi ani intr-un loc pe care nu-l suporta. Se presupune ca intr-un viitor digitalizat exista mai multe sanse de cariera. Am priceput ca nu avea nimic de pierdut, insa sa pleci de nebun in spatiu doar ca sa cuceresti o gagica mi se pare putin cam prea mult.
Pe tot parcursul cartii Verne incalca tot felul de reguli. Atunci cand este indrumat spre noul lui post, ,,sefa" complexului ii spune ca doar el trebuie sa stie care ii este meseria pana la sosirea primilor turisti. Curand, toata statia spatiala stie care ii e meseria... N-am inteles rostul caracatitelor, nici de ce actiunea s-a miscat atat de repede si totusi nu s-a intamplat nimic, n-am inteles nici comportamentul Moirei, nici partea de final.
Revenind la partea de thriller, pt ca avem o mica incercare, a fost un esec si autorul ne-a lasat cu buza umflata, desi Verne ne impartaseste gandurile lui despre cine ar fi putut fi criminalul. Nu stiu de ce, poate din cauza ca al meu creier parca ar citi un thriller, insa m-am tot asteptat sa vad pe careva plutind prin spatiu fara oxigen. O idee interesanta, dar cu o executie dezastruoasa. Daca povestea asta a avut vreun mesaj si niste substraturi, au trecut complet pe langa mine. Plictisitoare carte.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 31, 2025
BIBLIOTECA DE PE LUNA
Placut impresionata de carte, caci eu "fug" de genul asta literar. Am citit cartea intr-o zi, asta fiind o raritate la mine in ultimul timp.
Verne e un tip depresiv, are o munca de noapte plictisitoare, citind in carti celor care nu ai somn 😁 De cand prietena lui cea mai buna Moira, a plecat pe luna e si mai deprimat si așteapta cu nerabdare sa vada daca i se aptona cv-ul si plece si el. Magnatul Kumar a întemeiat prima colonie umana pe luna, Exovillage, unde doar milionarii pot ajunge caci costurile sunt colosale.
Pana la urma Verne isi vede visul cu ochii si ajunge pe luna, dar Moira e deja cuplata cu un coleg. Aici e foarte greu de trait, depresia fiind cea care ii trimite pe oameni înapoi pe pamant ramanand cu datorii pe viata.
Jobul lui Verne ramane o vreme secret, apoi descopera ca va fi bibliotecar adevarat. Aici gaseste sute de carti din hartie, in vremea aceea cartile fiind complet interzise pe pamant. Dar aici sunt pe luna, nu? 😁 Verne exploreaza lumea cărților adevarate,explorează aventuri pe luna, iar cad vin primii oameni, la scurt timp se ba schimba totul, cand un milionar e gasit mort. Exovillage trebuie parasit cateva luni pana se clarifica tot, dar Verne va lua din nou o decizie difetita...
⭐️⭐️⭐️⭐️
Placut impresionata de carte, caci eu "fug" de genul asta literar. Am citit cartea intr-o zi, asta fiind o raritate la mine in ultimul timp.
Verne e un tip depresiv, are o munca de noapte plictisitoare, citind in carti celor care nu ai somn 😁 De cand prietena lui cea mai buna Moira, a plecat pe luna e si mai deprimat si așteapta cu nerabdare sa vada daca i se aptona cv-ul si plece si el. Magnatul Kumar a întemeiat prima colonie umana pe luna, Exovillage, unde doar milionarii pot ajunge caci costurile sunt colosale.
Pana la urma Verne isi vede visul cu ochii si ajunge pe luna, dar Moira e deja cuplata cu un coleg. Aici e foarte greu de trait, depresia fiind cea care ii trimite pe oameni înapoi pe pamant ramanand cu datorii pe viata.
Jobul lui Verne ramane o vreme secret, apoi descopera ca va fi bibliotecar adevarat. Aici gaseste sute de carti din hartie, in vremea aceea cartile fiind complet interzise pe pamant. Dar aici sunt pe luna, nu? 😁 Verne exploreaza lumea cărților adevarate,explorează aventuri pe luna, iar cad vin primii oameni, la scurt timp se ba schimba totul, cand un milionar e gasit mort. Exovillage trebuie parasit cateva luni pana se clarifica tot, dar Verne va lua din nou o decizie difetita...
⭐️⭐️⭐️⭐️
December 16, 2025
Empezó como una lectura sencilla con la que pasar el rato y que me ha acabado atrapando, volviéndose poco a poco más compleja gracias a la propia indagación del personaje, como se va descubriendo a sí mismo en este viaje peculiar.
Me ha gustado mucho el personaje de Kumar y Lily, tan opuestos y tan importantes en la historia.
Un final inesperado que me hubiese gustado que alargara un poco más.
Otra cosa a reseñar son las citas tan bonitas y profundas de diversos autores como Rabindranath Tagore... así como la mención de otros tantos.
En definitiva, me ha gustado mucho y me ha sorprendido gratamente, sé que este libro volverá a mí mente más adelante, creo que son de esos que dejan poso.
Me ha gustado mucho el personaje de Kumar y Lily, tan opuestos y tan importantes en la historia.
Un final inesperado que me hubiese gustado que alargara un poco más.
Otra cosa a reseñar son las citas tan bonitas y profundas de diversos autores como Rabindranath Tagore... así como la mención de otros tantos.
En definitiva, me ha gustado mucho y me ha sorprendido gratamente, sé que este libro volverá a mí mente más adelante, creo que son de esos que dejan poso.
July 8, 2021
O carte foarte interesantă, ce aduce în discuție viitorul imprevizibil, avându-l în prim-plan pe Vence, un bărbat ce se luptă cu singurătatea de pe Pământ, dar nu numai.
Citate:
“De când nu mai ești aici, Pământul a devenit un pustiu pentru mine.”
“Chiar și așa, singurătatea pe care o simt nu seamănă cu nimic din ce am trăit vreodată. Când văd Păm��ntul de aici, atât de frumos și de fragil, mă năpădește o stranie melancolie, pe care nu sunt în stare s-o înțeleg.”
“Poate că există frumusețe pe lumea asta, dar ne place să ne tăvălim în urâțenie, în mizerie și vulgaritate”
“Și când ești aproape de tine, de ceea ce ești în realitate, ești aproape și de tot ce există în univers.”
Citate:
“De când nu mai ești aici, Pământul a devenit un pustiu pentru mine.”
“Chiar și așa, singurătatea pe care o simt nu seamănă cu nimic din ce am trăit vreodată. Când văd Păm��ntul de aici, atât de frumos și de fragil, mă năpădește o stranie melancolie, pe care nu sunt în stare s-o înțeleg.”
“Poate că există frumusețe pe lumea asta, dar ne place să ne tăvălim în urâțenie, în mizerie și vulgaritate”
“Și când ești aproape de tine, de ceea ce ești în realitate, ești aproape și de tot ce există în univers.”
March 3, 2022
"-...O carte poate sa arunce in aer fiinta care erai pana atunci si sa dea nastere uneia noi. Uita-te la mine, zise Kamar, deschizandu-si bratele slabe, asta e ce au facut cartile din mine.
- Te-au indepartat de lume, preciza Verne ironic.
- Da, dar m-am apropiat de mine insumi. Si cand esti aproape de tine, de ceea ce esti in realitate, esti aproape si de tot ce exista in univers. Asta face sa nu ma apese singuratatea, desi apreciez mult vizitele tale."
Nu pot spune ca m-a impresionat, este cam ciudatica si pana la final misterul crimei nu este dezvaluit. Ori poate aveam pretentii prea mari, dupa ce am citit Wabi-Sabi si Iubire cu I mic.
- Te-au indepartat de lume, preciza Verne ironic.
- Da, dar m-am apropiat de mine insumi. Si cand esti aproape de tine, de ceea ce esti in realitate, esti aproape si de tot ce exista in univers. Asta face sa nu ma apese singuratatea, desi apreciez mult vizitele tale."
Nu pot spune ca m-a impresionat, este cam ciudatica si pana la final misterul crimei nu este dezvaluit. Ori poate aveam pretentii prea mari, dupa ce am citit Wabi-Sabi si Iubire cu I mic.
March 9, 2020
Confieso que al empezarlo me pareció aburrido. Una sociedad gris, un protagonista que es tarotirsta, en un mundo en el que el papel está prohibido.
Él es alguien que no es especial, pero que se empeña tanto en seguir a un amor imposible, que termina viajando a la luna por ella.
El mejor lugar para una biblioteca, en un mundo donde es ilegal tener libros, donde nadie los ha leído, es la luna. El módulo lunar promete mucho, están a punto de inaugurar, sólo para los más ricos. Y entonces el asesinato, se evacúa todo pero alguien tiene que quedarse cuidando ése lugar sin ley...
Él es alguien que no es especial, pero que se empeña tanto en seguir a un amor imposible, que termina viajando a la luna por ella.
El mejor lugar para una biblioteca, en un mundo donde es ilegal tener libros, donde nadie los ha leído, es la luna. El módulo lunar promete mucho, están a punto de inaugurar, sólo para los más ricos. Y entonces el asesinato, se evacúa todo pero alguien tiene que quedarse cuidando ése lugar sin ley...
This entire review has been hidden because of spoilers.
May 22, 2024
O carte simpla si perfecta pentru momentele de “reading slump”. A primit 4⭐️ pentru ca prima jumatate nu este atat de plina de actiune din punctul meu de vedere si mai mult ne prezinta nefericirea incurabila a lui Verne si cum soarta intervine pentru a ii oferi sansa de a merge pe Luna. A doua parte a cartii ne ofera cateva rasturnari de situatie imprevizibile.
December 27, 2021
O poveste de iubire cu elemente filozofice ce se petrece atunci cand un mare om de afaceri construieste prima baza lunara si oamenii bogati incep sa calatoreasca pe luna.
Actiunea din carte se petrece putin inainte si dupa prima calatorie de acest gen.
Actiunea din carte se petrece putin inainte si dupa prima calatorie de acest gen.
November 9, 2023
No entendí lo de los pulpos pero el tamaño de los pechos de Lily y Moira me han quedado clarísimos :/
Demasiada energía masculina de la mala para mí, siento que arruina una historia q podría tener muy buenas reflexiones
Demasiada energía masculina de la mala para mí, siento que arruina una historia q podría tener muy buenas reflexiones
August 3, 2020
Too easy and predictable!
March 5, 2021
Overall an ok read, but some loose ends in the finish. Some parts are rushed and the ending is because of that, abruptly.
August 9, 2021
Foarte simpatica!
Displaying 1 - 30 of 41 reviews