Vizuina: proză postumă

by Franz Kafka, Mircea Ivănescu (Translator), Roxana Albu (Contributor)

„Tot ce a scris Kafka, indiferent dacă s-a publicat sau nu în timpul vieții sale, este la același nivel de teroare și iluminare, dincolo de posibilitățile minții omenești. Ca să-l poți înțelege, trebuie ca tu însuți să fii dispus să pără­sești o lume a confortului intelectual și moral pentru un sistem carstic de o infinită măreție. Nici un autor nu răsplătește sacrificiile cititorului ca Franz Kafka. El îți cere să părăsești tot ce este omenesc ca să te-ntorci din nou spre uman, la capătul unei aventuri totale, înveșmântat în veșmintele celui înviat din morți.“ – MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Povestirile lui Kafka nu sunt tratate religioase, metafizice sau morale, ci texte poetice. [...] Aceste poeme adesea atât de liniștitoare, adesea atât de exaltante, vor rămâne nu numai ca documente ale unei spiritualități rare, ca expresie a celor mai profunde între­bări și îndoieli ale epocii noastre, ci și în calitate de creații poetice, ca roade ale unei imaginații simbolice și ale unei expresivități lingvistice nu doar foarte cultivate, ci şi originale şi autentice. Chiar și acele teme ale operei sale care ar putea fi percepute ca bizare și deconcertante sau pur și simplu patologice, toate acele drumuri complet problematice și, în sens mai profund, îndoielnice ale imaginației sale singuratice dobândesc, prin forța expresivă și poe­tică a lui Kafka, magia frumosului, harul formei.
Opera uimitoare a poetului din Praga va trăi mai departe în martorii timpurilor noastre tulburi și suferinde, în frații mai tineri ai lui Kierkegaard și Nietzsche. El a avut un talent al căutării reflexive și al suferinței, a fost deschis tuturor problemelor timpului său, adesea în mod problematic deschis; în acelaşi timp, iubit al zeilor, a posedat în arta sa o cheie magică cu care ne-a descoperit nu doar rătăciri și tragice viziuni, ci şi frumusețe și alinare.“ – HERMANN HESSE

Genres: Short Stories, Fiction

664 pages, Hardcover

First published January 1, 1946

About the author

Prague-born writer Franz Kafka wrote in German, and his stories, such as " The Metamorphosis " (1916), and posthumously published novels, including The Trial (1925), concern troubled individuals in a nightmarishly impersonal world.

Jewish middle-class family of this major fiction writer of the 20th century spoke German. People consider his unique body of much incomplete writing, mainly published posthumously, among the most influential in European literature.

His stories include "The Metamorphosis" (1912) and " In the Penal Colony " (1914), whereas his posthumous novels include The Trial (1925), The Castle (1926) and Amerika (1927).

Despite first language, Kafka also spoke fluent Czech. Later, Kafka acquired some knowledge of the French language and culture from Flaubert, one of his favorite authors.

Kafka first studied chemistry at the Charles-Ferdinand University of Prague but after two weeks switched to law. This study offered a range of career possibilities, which pleased his father, and required a longer course of study that gave Kafka time to take classes in German studies and art history. At the university, he joined a student club, named Lese- und Redehalle der Deutschen Studenten, which organized literary events, readings, and other activities. In the end of his first year of studies, he met Max Brod, a close friend of his throughout his life, together with the journalist Felix Weltsch, who also studied law. Kafka obtained the degree of doctor of law on 18 June 1906 and performed an obligatory year of unpaid service as law clerk for the civil and criminal courts.

Writing of Kafka attracted little attention before his death. During his lifetime, he published only a few short stories and never finished any of his novels except the very short "The Metamorphosis." Kafka wrote to Max Brod, his friend and literary executor: "Dearest Max, my last request: Everything I leave behind me ... in the way of diaries, manuscripts, letters (my own and others'), sketches, and so on, [is] to be burned unread." Brod told Kafka that he intended not to honor these wishes, but Kafka, so knowing, nevertheless consequently gave these directions specifically to Brod, who, so reasoning, overrode these wishes. Brod in fact oversaw the publication of most of work of Kafka in his possession; these works quickly began to attract attention and high critical regard.

Max Brod encountered significant difficulty in compiling notebooks of Kafka into any chronological order as Kafka started writing in the middle of notebooks, from the last towards the first, et cetera.

Kafka wrote all his published works in German except several letters in Czech to Milena Jesenská.

Reviews

[Tighy · Rating 5 out of 5]

Povestirile cuprinse în acest volum sunt atât de profunde încât ajungi să le gândești la nesfârșit, cuprins de o vagă amenințare metafizică și de un sentiment ascuns de neliniște și paranoia greu de exprimat în cuvinte. Unele sunt extrem de scurte, majoritatea neterminate, toate țesând elemente ale suprarealismului și fantasticului în lumea reală și descriind, de obicei, o situație ambivalentă, lăsând cititorului a-și trasa propriile concluzii. Personajele sunt adesea neînțelese, în pragul pericolului, având de luptat mereu cu frica; personaje ce poartă amprenta singurătății și uneori apare chiar dorința morții. Nu găsești legi pământești în acest volum, decât un vis continuu în care plutești copleșit de infinitatea de poteci pe care poți rătăci.

[Raul Popescu · Rating 5 out of 5]

„ Prozele de început ale lui Franz Kafka, și publicate, începând din 1908, cu titlul „Contemplare”, în revista „Hyperion”, își au pandantul, de exemplu, în bucățile de proză postume grupate sub titlul „Descrierea unei lupte” – fantezii onirice, scrise pe când Kafka avea în jur de 20 de ani. Foarte interesant este și începutul de roman „Pregătiri de nuntă la țară”, păstrat în trei versiuni, în care apare pentru prima dată „tema gândacului”. De altfel, Kafka avea obiceiul să înceapă diverse proze, pe care nu le mai continua. Opera sa postumă este plină de astfel de fragmente de proză, care alcătuiesc un amețitor mozaic de întâmplări, imagini și personaje. Un șantier, s-ar putea spune, la fel de haotic ca acelea unde se produceau accidentele de care Franz Kafka trebuia să se ocupe în calitate de funcționar în firma de asigurări.

Universul kafkian este unul vast și divers, iar textele din „Vizuina” dau din plin măsura acestei imagerii fastuoase – de la prozele fanteziste, absurde, burlești, până la parabole sau aforisme. Motivele și detaliile care fac recongnoscibil acest univers sunt mai mult decât evidente. În proza „Apărători”, de exemplu, recunoaștem atmosfera apăsătoare și sufocantă din „Procesul”, în care legea acționează în mod implacabil, în absolut, fără intervenție umană, și asta pentru că – nici mai mult, nici mai puțin – „amestecul unui om ar constutui un delict”. Lupta cu sine însuși a lui Kafka, cu demonii interiori, sau, mai bine zis, cu principalul său demonul interior, cel al artistului, al creatorului de lumi – condiție percepută ca eretică și, prin urmare, demonică – l-a condus pe Kafka înspre o etică drastică, în care îngerul și diavolul își dispută intens sufletul artistului.” (Raul Popescu, „Proza postumă a lui Franz Kafka”, Literomania nr. 236, 2022; https://www.litero-mania.com/proza-po...)

[flori · Rating 3 out of 5]

(3.5)
“Cu gândurile sale muribunde el nu moare. Moartea este doar o aparenta înăuntrul lumii lăuntrice(care rămâne existentă, chiar dacă ea ar fi doar un gând), este un fenomen natural ca oricare altul, nici vesel, nici trist.”

Texte preferate:
-am fugit de ea
-de fapt, noi nu știam
- fragmente din “fiecare om este unic”
-scrisoare către tata