Romanul mi-a fost recomandat de o prietenă în ale cărei gusturi literare am încredere. Nu s-a înșelat atunci când mi-a spus că o să-mi placă. N-am mai citit nimic scris de Cristian Teodorescu, dar am adorat cartea încă de la copertă. Moașa Vasilica, o ardeleancă școlită la Budapesta, ajunge să fie cunoscută în tot Bucureștiul pentru priceperea în treburile femeiești. O frescă a Bucureștilor din prima jumătate a secolului 20, unde regăsim personaje celebre din politică, literatură, dar și de la curtea regală, oameni al căror nume au astăzi o cu totul altă rezonanță, fiindcă denumesc străzi, bulevarde și instituții și cartiere: Ionel Brătianu, Tudor Arghezi, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, Ioan Slavici, generalul Berthelot. O lecție de istorie vie, redată accesibil și amuzant, din care nu lipsesc parfumul și bârfele epocii, printre bucuriile și tragediile oamenilor obișnuiți. Delicioasă mi s-a părut scena în care moașa Vasilica o ajută să nască pe nepoata premierului Brătianu, apoi se întinde pe covorul din cameră și... naște la rândul ei, asistată de slujnică și de proaspăta mămică.
I-am dat doar patru stele fiindcă textul e prea fragmentat, ai senzația că citești proză scurtă, dar e o carte absolut minunată.