What do you think?
Rate this book
Krucifix
- GenresHorror
282 pages, Mass Market Paperback
First published January 1, 1990
1 person is currently reading
89 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 13 of 13 reviews
October 26, 2023
Un Horror-SF cum de foarte mult timp n-am mai citit si care m-a incantat la maxim. In prezentarea cartii autorul este numit "un drog puternic, un dealer de fantasme extrem de periculos." De asemenea se spune despre el ca "te invita sa vizitezi azilul sau de nebuni si o face cu un farmec atat de tenebros, incat ti-e imposibil sa-i rezisti."
Romanul face parte din seria Nautilus a editurii Nemira, o serie nemaipomenit de buna pe care o recomand daca o gasiti la anticariate.
In ceea ce priveste actiunea, cartea ne infatiseaza teribila misiune a unei unitati medicale mobile trimisa pe o misterioasa insula ca intarire pentru o trupa de soldati, insa lucrurile vor scapa curand de sub control. Naratiunea se face la persoana intai si povestitorul impreuna cu infirmiera Gisele si brancardierul Said ajung pe insula Tamata unde niste ierbicide si ingrasaminte netestate provoaca mutatii regnului vegetal ce pun vietile oamenilor in pericol. Ei nu gasesc pe nimeni pe insula, nici urma de soldati, comunicarea prin radio nu merge, iar cadavrele indigenilor de pe insula sunt presarate peste tot. Descoperind o casa abandonata, acestia asculta o inregistrare care surprinde tenebroasa moarte a localnicilor. Atunci cand patrund mai mult in interiorul insulei descopera inspaimantatoarele crucifixuri pe care sunt prinsi soldatii disparuti.
Odata cu lasarea noptii Brussolo introduce un adevarat arsenal de elemente horror, atat de inedite si pline de imaginatie incat cititorul, uimit, va exclama ca nu a mai citit asa ceva in nicio alta carte. Nu vreau sa ofer spoilere insa va pot sopti ca este vorba despre zombie.
Mi-a placut foarte mult romanul, desi nu sunt fana a filmelor si cartilor cu morti-vii, insa aici este vorba despre mult mai mult si totul este scris cu atata fantezie incat nu poti decat sa-l admiri pe Brussolo.
Limbajul este destul de colorat, pentru ca avem de-a face cu niste soldati iar preocuparile acestora se limiteaza la permisie, prezervative, fete, sifilis si Demeral. Sunt extrem de graitoare si sensibilizeaza cititorul scenele in care sunt descrise suferintele fizice si psihice ale militarilor precum si urmarile nefaste ale razboiului.
Personajul principal este foarte autentic in drama lui, fiind admirabil felul in care se lupta pentru supravietuire si nu isi abandoneaza niciodata camarazii. Totusi, desi cartea nu sugereaza, avand in vedere ca el a suferit o trauma la inceputul razboiului, nu ma pot abtine sa nu pun pe seama unei vatamari psihice, tot ce va patimi el pe Tamata, mai ales ca naratiunea fiind la persoana intai, ne este prezentat doar punctul sau de vedere.
Mi-a ramas in minte un citat in ceea ce priveste mastile, fiind un subiect de actualitate: "Mi-am pus masca. Aveam impresia ca-mi lipesc pe fata o piele de broasca testoasa moarta. Era prea cald pentru acest gen de deghizare."
Ca incheiere tin sa subliniez ca avem de-a face cu un roman foarte bun cu mult suspans si elemente horror si SF care te fac sa te treaca fiorii, scris intr-o maniera captivanta. Autorul are intr-adevar foarte mult talent si o imaginatie bogata. Va recomand si celelate romane ale sale.
Romanul face parte din seria Nautilus a editurii Nemira, o serie nemaipomenit de buna pe care o recomand daca o gasiti la anticariate.
In ceea ce priveste actiunea, cartea ne infatiseaza teribila misiune a unei unitati medicale mobile trimisa pe o misterioasa insula ca intarire pentru o trupa de soldati, insa lucrurile vor scapa curand de sub control. Naratiunea se face la persoana intai si povestitorul impreuna cu infirmiera Gisele si brancardierul Said ajung pe insula Tamata unde niste ierbicide si ingrasaminte netestate provoaca mutatii regnului vegetal ce pun vietile oamenilor in pericol. Ei nu gasesc pe nimeni pe insula, nici urma de soldati, comunicarea prin radio nu merge, iar cadavrele indigenilor de pe insula sunt presarate peste tot. Descoperind o casa abandonata, acestia asculta o inregistrare care surprinde tenebroasa moarte a localnicilor. Atunci cand patrund mai mult in interiorul insulei descopera inspaimantatoarele crucifixuri pe care sunt prinsi soldatii disparuti.
Odata cu lasarea noptii Brussolo introduce un adevarat arsenal de elemente horror, atat de inedite si pline de imaginatie incat cititorul, uimit, va exclama ca nu a mai citit asa ceva in nicio alta carte. Nu vreau sa ofer spoilere insa va pot sopti ca este vorba despre zombie.
Mi-a placut foarte mult romanul, desi nu sunt fana a filmelor si cartilor cu morti-vii, insa aici este vorba despre mult mai mult si totul este scris cu atata fantezie incat nu poti decat sa-l admiri pe Brussolo.
Limbajul este destul de colorat, pentru ca avem de-a face cu niste soldati iar preocuparile acestora se limiteaza la permisie, prezervative, fete, sifilis si Demeral. Sunt extrem de graitoare si sensibilizeaza cititorul scenele in care sunt descrise suferintele fizice si psihice ale militarilor precum si urmarile nefaste ale razboiului.
Personajul principal este foarte autentic in drama lui, fiind admirabil felul in care se lupta pentru supravietuire si nu isi abandoneaza niciodata camarazii. Totusi, desi cartea nu sugereaza, avand in vedere ca el a suferit o trauma la inceputul razboiului, nu ma pot abtine sa nu pun pe seama unei vatamari psihice, tot ce va patimi el pe Tamata, mai ales ca naratiunea fiind la persoana intai, ne este prezentat doar punctul sau de vedere.
Mi-a ramas in minte un citat in ceea ce priveste mastile, fiind un subiect de actualitate: "Mi-am pus masca. Aveam impresia ca-mi lipesc pe fata o piele de broasca testoasa moarta. Era prea cald pentru acest gen de deghizare."
Ca incheiere tin sa subliniez ca avem de-a face cu un roman foarte bun cu mult suspans si elemente horror si SF care te fac sa te treaca fiorii, scris intr-o maniera captivanta. Autorul are intr-adevar foarte mult talent si o imaginatie bogata. Va recomand si celelate romane ale sale.
August 9, 2025
horror, dar nu-ți sare inima din piept. horror gen zombie cu un adaos de creaturi. trimiși pe o insulă să elimine populația răzvrătită, trupele de comando și cei trei membrii ai echipei medicale (din care face parte și eroul principal) dau peste ceva neașteptat... o răzvrătire a... naturii (sacre). sunt câteva episoade foarte bine povestite și foarte imaginative. per total, o carte bună.
May 18, 2011
Chilling, i was terrified even to turn the page at some points.. i don't really get how he can gross you out so much and make you think these types of things could be real. I think Brussolo is one of the best horror authors i have ever read. Not in the pond with the masters, but close to it!
June 19, 2011
Another great Brussolo - dark, fast, furious and while I sort of knew the general setup and where the novel goes so I was less surprised than in other of the author superb novels, the energy of the narration kept me on the edge of the seat till the end
December 27, 2023
La partea de horror si descrieri Brussolo e zeu. Suspansul e asa și asa. Cam mult sexism, mult prea mult. Nu am fost prea împăcată cu finalul care e cam vag, e lăsat în aer.
Per total mi a plăcut, elemente horror bine conturate și e ceva unic. As mai fi crescut steluțele dar nu mi e asa frica de copaci🤷🏽♀️
Per total mi a plăcut, elemente horror bine conturate și e ceva unic. As mai fi crescut steluțele dar nu mi e asa frica de copaci🤷🏽♀️
May 25, 2011
This book would make a great movie if done right.
October 24, 2013
L'un des Brussolo les plus éprouvants et les plus prenants! ça tient en haleine de bout en bout comme toujours et l'horreur est omni présente. Superbe!
March 14, 2022
Zdruncinăturile trenului făceau căştile soldaţilor să se ciocnească. Aerul era cald, dar cerul se menţinea cu încăpăţânare cenuşiu, de parcă soarele s-ar fi hotărât şi el să-şi pună ţinuta de camuflaj. Vagoanele ieşeau cu încetineală din junglă şi, pe măsură ce înaintam în câmpie, mirosul de mucegai al pădurii parcă nu mai era chiar atât de apăsător şi persistent.
Mă coceam în vesta mea antiglonţ care, atârnând cinci kilograme, mă ţintuia pe banchetă de parcă aş fi fost un cavaler strivit de o armură prea grea. Îmi simţeam torsul ca vârât într-o găoace de ciment. O senzaţie neplăcută, foarte neplăcută. Majoritatea infanteriştilor îşi ţineau vesta descheiată, lăsând-o să fluture, adică în contradicţie flagrantă cu cele mai elementare măsuri de prudenţă.
Casca îmi apăsa pe cap, soarele îmi apăsa pe cască…
Cam aşa sunau primele cuvinte ale unui poem apărut săptămâna trecută într-un buletin al Armatei a 8-a. Casca îmi apasă pe cap, soarele îmi apasă pe cască… Un poem de infanterist mâzgălit pe ambalajul unui pachet de ţigări în noroiul tranşeei. Un poem cât se poate de adevărat. Mi-am rotit uşurel vertebrele cervicale ca să privesc prin geam pădurea care rămânea în urmă, şi ceafa mi-a pârâit.
— Rugina, obişnuia să spună Saïd, brancardierul meu. Umezeala junglei oxidează oasele. Cine vrea să scape de asta trebuie să-şi maseze corpul cu ulei, ca să nu mai intre în el umezeala.
Ciudat tămăduitor, dar pe care mulţi răcani îl ascultau, impresionaţi de însemnul serviciului de sănătate cusut la uniformă. Saïd, un amestec de vindecător şi vraci, care colporta nişte leacuri ciudate. Era un omuleţ bizar, plin de nerv, uscat ca un măgăruş, încăpăţânat şi naiv.
— De căşti trebuie să te fereşti, şuşotea el ca un complotist. Soarele le înfierbântă toată ziua şi creierul începe să fiarbă sufocându-se. De aceea mulţi soldaţi devin după un timp complet ramoliţi. Cu capul clocotit, inteligenţa lor aproape că nu o depăşeşte pe cea a unei ţeste de oaie fiartă.
Toţi îl ascultau cu privirea puţin angoasată şi fiecare îşi zicea:
„M-o fi prins şi pe mine? Mi-o fi dat şi mie creierul în clocot?”
Mă coceam în vesta mea antiglonţ care, atârnând cinci kilograme, mă ţintuia pe banchetă de parcă aş fi fost un cavaler strivit de o armură prea grea. Îmi simţeam torsul ca vârât într-o găoace de ciment. O senzaţie neplăcută, foarte neplăcută. Majoritatea infanteriştilor îşi ţineau vesta descheiată, lăsând-o să fluture, adică în contradicţie flagrantă cu cele mai elementare măsuri de prudenţă.
Casca îmi apăsa pe cap, soarele îmi apăsa pe cască…
Cam aşa sunau primele cuvinte ale unui poem apărut săptămâna trecută într-un buletin al Armatei a 8-a. Casca îmi apasă pe cap, soarele îmi apasă pe cască… Un poem de infanterist mâzgălit pe ambalajul unui pachet de ţigări în noroiul tranşeei. Un poem cât se poate de adevărat. Mi-am rotit uşurel vertebrele cervicale ca să privesc prin geam pădurea care rămânea în urmă, şi ceafa mi-a pârâit.
— Rugina, obişnuia să spună Saïd, brancardierul meu. Umezeala junglei oxidează oasele. Cine vrea să scape de asta trebuie să-şi maseze corpul cu ulei, ca să nu mai intre în el umezeala.
Ciudat tămăduitor, dar pe care mulţi răcani îl ascultau, impresionaţi de însemnul serviciului de sănătate cusut la uniformă. Saïd, un amestec de vindecător şi vraci, care colporta nişte leacuri ciudate. Era un omuleţ bizar, plin de nerv, uscat ca un măgăruş, încăpăţânat şi naiv.
— De căşti trebuie să te fereşti, şuşotea el ca un complotist. Soarele le înfierbântă toată ziua şi creierul începe să fiarbă sufocându-se. De aceea mulţi soldaţi devin după un timp complet ramoliţi. Cu capul clocotit, inteligenţa lor aproape că nu o depăşeşte pe cea a unei ţeste de oaie fiartă.
Toţi îl ascultau cu privirea puţin angoasată şi fiecare îşi zicea:
„M-o fi prins şi pe mine? Mi-o fi dat şi mie creierul în clocot?”
February 14, 2024
A durat ceva pana sa intru in atmosfera, initial mi se parea cam ridicola povestea care se construia. Dar incet incet, cu cat se dezvaluie misterul, cu atat e mai incarcata psihologic si cu atat mai captivanta. Are final deschis, care pe mine ma dezamageste de fel, si in acest caz chiar consider ca era binevenita o concluzie.
April 29, 2024
Une très bonne découverte d’un roman obscur de Brussolo. A lire.
March 13, 2010
A short and enjoyable horror book set in a future war, with an open ending.
January 12, 2015
A horror fantasy story which will send shivers down your spine! The writing style is very fluid and visual and reading it almost feels like watching a movie.
November 26, 2025
Le narrateur est horrible, il ne fait que parler des femmes comme si elles n'étaient que des objets. Ca m'a gâché tout le plaisir de lecture.
Displaying 1 - 13 of 13 reviews