This book is a collection of Tolstoi's greatest stories. It opens with the story Two Hussars written by Tolstoi at the age of twenty-six just after he had returned to St. Petersburg from active service in the Crimea, and closes with After the Ball, the last of the great writer's stories which was not published until after his death. The works included in this collection are representative of his writing over a full half entury.
Two Hussars ; Yardstick ; The death of Ivan Ilyich ; The Kreutzer sonata ; Father Sergius ; After the ball.
Lev Nikolayevich Tolstoy (Russian: Лев Николаевич Толстой; most appropriately used Liev Tolstoy; commonly Leo Tolstoy in Anglophone countries) was a Russian writer who primarily wrote novels and short stories. Later in life, he also wrote plays and essays. His two most famous works, the novels War and Peace and Anna Karenina, are acknowledged as two of the greatest novels of all time and a pinnacle of realist fiction. Many consider Tolstoy to have been one of the world's greatest novelists. Tolstoy is equally known for his complicated and paradoxical persona and for his extreme moralistic and ascetic views, which he adopted after a moral crisis and spiritual awakening in the 1870s, after which he also became noted as a moral thinker and social reformer.
His literal interpretation of the ethical teachings of Jesus, centering on the Sermon on the Mount, caused him in later life to become a fervent Christian anarchist and anarcho-pacifist. His ideas on nonviolent resistance, expressed in such works as The Kingdom of God Is Within You, were to have a profound impact on such pivotal twentieth-century figures as Mohandas Gandhi and Martin Luther King, Jr.
De ce? (What for?) Foarte dezamagitoare pentru o poveste de Tolstoi. Simplista, merge pe firul epic ca un tren, nimic, nimic nu atrage atentia, niciun detaliu, niciun personaj. La final, un cazac care-si uita mustrarile de constiinta in votca si un epilog cu ce-s-a-intamplat-apoi. Serios? Oricum, e o poveste obscura, de-abia am gasit cate ceva pe google despre ea si e clar ca e mai degraba politica.
Dupa bal Povestirea mea preferata, descrie intr-un mod foarte aproape de perfectiune infatuarea unui tanar pentru o tanara intr-o seara de bal . Totul e perfect la ea, iar dansul cu tatal ei nu face decat sa sporeasca alura candida a fetei. Insa tot de la asta se rupe vraja. Tatal, care in camera de bal, dansand greoi cu vaporoasa fiica, ii starnise "un simtamant inflacarat si gingas", se poarta abominabil dupa bal chiar in fata admiratorului ce intamplator suferise de insomnie si iesise la aer, numai ca sa vada cum i se darama altarele si ii zboara dragostea.
Trei zile in sat -> critica sistemului social din Rusia secolului al XIXlea printr-o scurta calatorie a lui tolstoi, scriitorul (propriu-zis, adica naratorul-personaj e un scriitor care-a scris anna karenina si razboi si pace:) ) prin sate, interesandu-se in numele nedreptatitilor de una-alta. se incheie cu niste observatii acide la adresa sistemului care ii indeparteaza pe cei ce iau deciziile de oamenii care trebuie sa le aplice.
Kornei Vasiliev Kornei Vasiliev face gestul, putin caracteristic unui rus, pe care nu l-am mai intalnit si nici nu credeam c-o sa-l intalnesc in vreo scriere ruseasca: fuge in lume de nervi, de ciuda, de regret. Fuge pentru ca l-a inselat nevasta. Nu stiu de ce m-a uimit gestul asta asa mult pentru ca mai intai face si ce ma asteptam sa faca, o snopeste pe nevasta in batai si isi schilodeste copilul. Pe de-asupra, gestul isi pierde din aerul grandios pe care o are renuntarea la casa si familie si plecatul in lume pentru ca nu renunta 'eliberator' la toate, intai cauta sa scoata profit din afaceri, iar cand nu reuseste, decade pana cand se intoarce acasa, dupa 15 ani, ca un cersetor si nerecunoscut de nimeni. Pentru ca finalul e tragic, rusesc pana in inima, ma indoiesc ca Tolstoi a incercat ceva cu plecatul in lume. Pentru mine a fost surprinzator, mi-au placut tot timpul povestile cu oameni care lasa totul balta si se descurca.
Stapan si sluga Fara indoiala, cea mai bine scrisa povestire din volum (exceptand Sonata Kreutzer). Prima jumatate e destul de inceata - aflam ce fel de oameni sunt Nichita (sluga) si Vasili Andreevici (stapanul)-, insa finalul e intens si buimacitor. Mi-a placut mult de sluga, Nichita e persoana care-si vede de treaba, a muncit toata viata pe branci si isi accepta conditia cu calm iar cand moartea ii da tarcoale ii iese bucuros in intampinare ademenit de viata cealalta. E un om bun la inima in modul cel mai simplu, isi citeste imediat stapanul dar nu spune o vorba ca sa judece nici macar in sinea sa, isi are socotelile incheiate de mult cu adevaratul stapan caruia ii slujeste si care e milostiv si nu-l trage pe sfoara//abureste ca Vasili Andreevici. Cat despre acesta, m-a dat pe spate cum micile gesturi pe care le face si care-i tradeaza materialismul si avaritia (pruncului sau ii spune "mostenitorul") culmineaza cu gandurile pe care le are cand nu poate dormi, blocat cu Nichita in viscol, despre cat de bine ii merg treburile, cum si cat va mai face, ce ii datoreaza cutare si cutare etc.. In scena aceea Tolstoi ni-l povesteste bine de tot si cuprinzator pe Vasili Andreevici. Dar, vezi bine, niciun om nu e doar ce face cat e cu spatele asigurat, in ultimele clipe Vasili isi realizeaza micimea sufleteasca si asta il salveaza. Dar gestul lui ultim nu m-a impresionat, mi se pare chiar de trecut cu vederea, faptul ca, dintr-un imbold de nu stiu unde venit, o salveaza de la inghet pe sluga sa nu e de ultima importanta, Nichita insusi nu tinea sa fie in viata. Ce l-a salvat a fost revelatia din final, cand in sfarsit intelege diferenta dintre umbrele de pe peretii pesterii si lumea cu contururi clare.
concluzie: Tolstoi stie cum sa construiasca un peisaj astfel incat sa simti si tu piscaturile de viscol napraznic sau macar sa ti se faca frig.:-) Mi se par ciudate povestirile mai putin cunoscute, evident moralizatoare. Nu-mi place sa fiu lovita cu cartea peste cap. hah Slabe alegerile pentru volumul de la Rao, as fi inteles daca era o integrala Tolstoi sa fie incluse chiar astea, dar nu e.
Dalam A Happy Married Life-nya Tolstoy bercerita tentang seorang perempuan muda bernama Masha, Marya Alexandrovna, yang berusia 17 tahun. Masha jatuh cinta pada teman baik ayahnya sekaligus walinya, Sergei Mihailovich yang jauh jauh lebih tua darinya. Ini bukan hanya cerita jatuh cintanya Masha, tapi juga jatuh cintanya Sergei Mihailovich pada Masha. Cerita-cerita ini mungkin terjadi kan? Bukankah pria-pria menjelang paruh baya selalu menarik buat perempuan-perempuan muda? Hehehe... Lalu ketika akhirnya mereka menikah, berapa lama kebahagiaan dalam rumah tangga bisa dipertahankan?
Topik yang kurang lebih sebangun dalam novel Anna Karenina dengan bahan "gagasan tentang keluarga" menjadi faktor dominan dan menentu bentuk struktur novel ini. Bagaimana Tolstoy memahami tentang gagasan berkeluarga? Apa yang menjadi kriteria baginya atas keluarga yang "baik" dan keluarga yang "buruk? Hal-hal inilah yang menarik ditarik dari cerita ini.
Jika dibanding dengan Anna Karenina yang lebih banyak mengulas keluarga tidak bahagia, di novelia ini Tolstoy lebih fokus ke keluarga Sergei-Masha ini yang digambarkan di awal pernikahan mereka begitu hidup, bahagia dan lebih tepat lagi harmonis. Meskipun demikian ancaman menuju ketidakbahagiaan selalu ada, apalagi Masha masih begitu muda dan masih banyak belajar dari kehidupan.
Dalam waktu tiga tahun perkawinan, apa yang semula bahagia mulai berubah ketika Masha terbuai dalam kehidupan perkotaan, digunjingkan orang, dan mulai masuk ke dunia dansa-dansi. Untunglah kejadian tidak berlangsung lama dan akhirnya hidup bahagia Masha-Sergei kembali terjadi.
Dari sekian ini tampak yang menjadi indikator bagi Tolstoy untuk mencapai kebahagiaan rumah tangga adalah soal berikut ini: 1. Kesetiaan atau ketidaksetiaan pada pasangan lain 2. Garis nenek moyang, ia bedakan antara yang berasal dari keluarga lengkap dengan yang yatim-piatu, yang hidup dengan yang telah meninggal 3. Penerus, kehadiran anak punya peran penting 4. Pembagian tanggungjawab pada keluarga, hubungan lelaki-perempuan 5. Tempat tinggal, mulai dari tempat yang nyaman seperti St. Petersburg hingga dusun-dusun terpencil di Rusia
Wah, luar biasa bukan cara ia menuliskan ini semua? Tentu tidak mudah misalnya menyelami karakter Masha yang begitu naif memandang keluarga dan mencari cara untuk membahagiakan suaminya. Pada saat membaca cerita inilah aku suka iseng bertanya: darimana datangnya kata-kata ini? Apakah Tolstoy pernah mengalami dan menuliskan sendiri kisah kehidupan keluarganya? Karena rasanya, apa yang ditulisnya ini benar-benar murni, datang dari jiwa si karakter utama - Masha.
Cara ia bertutur begitu mengalir, seperti sesuatu yang otomatis saja. Alami, mengalir, bisa mengaduk-aduk emosi, dan meskipun sedikit terasa menyeret-nyeret, tetap bisa menghadirkan kebijaksanaan bagi yang membacanya. Tolstoy bukan saja menulis jalan pikiran dan hati manusia , tapi meletakkan kepercayaan besar pada keduanya: pada akhirnya kemanusiaan manusia akan menang atas kegelapan hatinya. Betul-betul berkelas.