Thalassa

by Alexandru Macedonski

"Thalassa" este o idila din descendenta indepartata a lui Dafnis si Cloe a lui Longos, amestecata insa cu elemente de inspiratie si cu procedee moderne. Alexandru Macedonski a compus-o in stilul unei poeme in proza si in maniera de simboluri a vechii poezii. Prinsa prin atatea fire de izvoarele culturii vechii si noi, Thalassa este o opera complexa cu multe planuri in profunzime si care a vrut si a izbutit sa creeze, poate mai mult decat un erou viu, un simbol tragic, in caracterul caruia se consuma drama idealismului.

Genres: Romanian Literature, Classics, 20th Century

125 pages, Unknown Binding

First published January 1, 1993

About the author

Debuting as a Neoromantic in the Wallachian tradition, Macedonski went through the Realist-Naturalist stage deemed "social poetry", while progressively adapting his style to Symbolism and Parnassianism, and repeatedly but unsuccessfully attempting to impose himself in the Francophone world. Despite having theorized "instrumentalism", which reacted against the traditional guidelines of poetry, he maintained a lifelong connection with Neoclassicism and its ideal of purity. Macedonski's quest for excellence found its foremost expression in his recurring motif of life as a pilgrimage to Mecca, notably used in his critically acclaimed Nights cycle. The stylistic stages of his career are reflected in the collections Prima verba, Poezii, and Excelsior, as well as in the fantasy novel Thalassa, Le Calvaire de feu. In old age, he became the author of rondels, noted for their detached and serene vision of life, in contrast with his earlier combativeness.

In parallel to his literary career, Macedonski was a civil servant, notably serving as prefect in the Budjak and Northern Dobruja during the late 1870s. As journalist and militant, his allegiance fluctuated between the liberal current and conservatism, becoming involved in polemics and controversies of the day. Of the long series of publications he founded, Literatorul was the most influential, notably hosting his early conflicts with the Junimea literary society. These targeted Vasile Alecsandri and especially Mihai Eminescu, their context and tone becoming the cause of a major rift between Macedonski and his public. This situation repeated itself in later years, when Macedonski and his Forţa Morală magazine began campaigning against the Junimist dramatist Ion Luca Caragiale, whom they falsely accused of plagiarism. During World War I, the poet aggravated his critics by supporting the Central Powers against Romania's alliance with the Entente side. His biography was also marked by an enduring interest in esotericism, numerous attempts to become recognized as an inventor, and an enthusiasm for cycling.

Reviews

[9seara]

Dacă vrei să înţelegi mai bine în ce constă simbolismul şi, mai exact, de unde porneşte imboldul de a crea un aesthetic , atunci îţi recomand acest roman. Cartea lui Macedonski reprezintă viaţa unui naufragiat care face faţă singurătăţii pe o insulă pustie - în acest sens, se crează o îmbinare de estetici în funcţie de momentul zilei, de locul şi de starea de contemplaţie aprofundată de Thalassa, protagonist.
Eros, iubirea primordială, a fost aici dintotdeauna. În mijlocul singurătăţii, zeul ocupă trupul individului care a trăit în abstinenţă. Coincide templul trupului oare cu lăcaşul de pe insulă?

[Georgie D(ickens) · Rating 3 out of 5]

“Scris este la carte că din durere să nască plăcere”-Cam așa poate fi definită și experiența de a citi acest roman erotic.

De altfel greoi de citit datorită adâncimii limbajului, tocmai acesta îl face să fie o carte bine scrisă. Cititorul contemporan fie se va amuza de maniera prezentării scenelor erotice, fie va deveni puțin confuz. Deși a fost o carte citită de nevoie, aș reveni la ea pentru descrierile naturii și a fenomenelor, dar și pentru cele câteva vorbe înțelepte despre legile nespuse ale lumii.

“Adevăr vecinic este, de altminteri, că tot ce nu e la fel caută neîncetat să vie în atingere și iarăși adevăr este că prea marea apropiere nu întârziază să aducă viitoare asemănări și, prin urmare, prevăzute și sigure depărtări.”

[Teodora Gheorghe · Rating 4 out of 5]

Am oscilat între 3 și 4 stele pentru că m-au călcat pe bătături niște chestiuni cu iz misogin și cu prezența abuzului... Cu toate astea, este incontestabil pentru mine farmecul poetico-filosofic de inspirație mitologică (și pe alocuri biblică) al acestui roman construit ca un poem în proză, cât se poate de atipic vremurilor în care a fost scris... Primele capitole mi-au plăcut nespus de mult.

M-a lăsat mască, sincer, cum de a fost publicat în 1902, având în vedere ce îndrăzneț e, cu scene și aluzii erotice de-a dreptul kinky... A zdruncinat multe tabuuri cartea asta (personaj androgin, relație toxică și pasională cu un minor - how Romeo and Juliet..., apropourile gay, etc). O fi ăsta primul "dark romance" lgbt românesc? 😀

O scriitură foarte complexă, cu multe substraturi, pentru care îți trebuie ceva documentare într-ale mitologiei, dar și într-ale dicționarului - deh, limbajul e greoi, din secole apuse, presărat cu arhaisme și exprimări bizare care m-au pierdut pe alocuri.

Thalassa este bărbat, semi-zeu, mit, un Adam rătăcit pe o insulă și căzut în dizgrație prin ispita femeii-bărbat? Rămâne la latitudinea fiecăruia cum se raportează la povestea lui neobișnuită, încărcată de simbolism floral și cromatic (absolut superbe multe descrieri și antropomorfizări ale mării, umbrelor și luminii).

Pare o reinterpretare a mitului biblic "Adam și Eva" transpus pe o scenă cu decor mitologic. Eros și Priap sunt zeii-păpușari care trag de sforile destinului tânărului Thalassa (="mare" în lb. greacă). Eros vrea contopire totală prin iubire trupească, Priap tânjește după pervertire. Viața și moartea, iubirea și ura se confundă, dansează în valuri înspumate alb-negre, fiind două chipuri ale aceleiași monede universale.

Tânărul și inocentul (sau nu) paznic de far suportă o transformare care mi-a amintit de Dorian Gray, - o cădere în cele mai înnegurate plăceri și ispite, o dezumanizare care la final îl împinge în afara paradisului.

Este, extrapolând puțin (sau mai mult), povestea tuturor oamenilor, pendularea veșnică între "bine" și "rău", între iubire și înnegurare a minții...

p.s. cred că Macedonski a cunoscut el însuși "ispite" Apolloniene/Priapice în direcția altor reprezentanți ai aceluiași sex - prea s-a oprit asupra descrierilor languroase ale frumuseții și magnetismului tânărului Thalassa. Just saying.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Fluture cu aripi albe, luntrea cu pânzele întinse aluneca între cerul albastru şi culoarea adâncă a mării şi se apropia de coastele stâncoase lustruite de talazuri. In- sula, pisc de munte vărsat deasupra valurilor de iadul flăcărilor lăuntrice ale prefac- erilor pământeşti, sângera sub izbucnirile solare ale apusului. Suprafaţa şeasă a ei, largă cât o bătătură de curte şi înecată de ierburi uriaşe printre care se târa o mulţime de şerpi de apă, se uita de sus –clipitoare de străluciri – peste nemărginirea pustie a valurilor. Farul din mijloc, alb între clădiri mărunte, cazărmi de odinioară ale garnizoanei musulmane, răsfrângea în lumina ochiului său de ciclop discul de aur fulgerător ce se prăvălea în mare. Dar luntrea dănţuitoare pe valuri scurte mergea când încoa, când încolo, făcea – după cum zic marinarii – „volte în vânt". O dibace mânuire a pânzelor o repezi pe creştetul unui val şi o alătură teafără de stâncă. Nălucă se ivi atunci, de-a lungul potecei urcătoare, sprintenul băieţandru care sărise din luntre şi bronzul unui păr creţ, dar scurt, marmora penthelică a unui gât apolonian scăpărară în soare, răspândind împrejur un farmec levantin de sen- zualism tulburător, pe când marea urma să se macine între stâncile ascuţite. Acest copilandru – slujbaş nou al Comisiunei europene pentru îngrijirea farului – ajuns în culmea insulei, se opri... Era al lui Ostrovul-Şerpilor ! Şi el îşi umflă plămânii cu aerul viu al mării, luă din ochi împrejurimea în stăpânire, jucă iarba sub picioare. Dar miresmele leşinătoare ale ierbii strivite se ridicară şi-l înfăşurară cu blândeţea dulceagă a cloroformului. O moliciune îl şovăia. Pământul se clătina sub picioarele lui ca sub ale unui om beat şi, fără să vrea, aşternu pe ierburile moi plasticitatea corpului său de spartan. Dogoreala stâncei ce înmagazinase o parte a căldurei amiazului începu însă să-l apese cu o abstragere de timp şi loc. Cu câte cinci simţurile istovite, cugetările i se nimiceau, şi el se cufundă în nespus de înalta mulţumire a nefiinţei.

[Vitan Valeriu · Rating 4 out of 5]

Carte este scrisă într-un mod neobișnuit. Acest mod îngreunează procesul de citire. Cartea este o descriere a vieții unui biet tânăr care se izolează benevol pe o insulă, deoarece acesta nu se regăsește în societate. Mie mi-a flăcut relația dintre personajul principal și Calliope. Ea reprezintă o relație obișnuită în societatea omenească.

[Diana- Maria Udrea · Rating 4 out of 5]

După mine, este o nuvelă plină de mitologie greacă, de simbolistică, începând cu numele protagonistului, cu întreaga viață a lui la far, până la moartea Caliopei.
Restabilirea păcii și a echilibrului constă în sfârșitul iubitei.

[cosmina]

fever dream

[Ileana Mephedrone Goiceanu · Rating 5 out of 5]

I prefer his writings agains the others, because he had the background and history to be taken in consideration not only national but also international!

[Narcisa · Rating 5 out of 5]

Ispitirea iubirii aduce moartea.