What do you think?
Rate this book
Şoseaua Căţelu 42
"Alina Nedelea debutează cu un roman autobiografic scris dintr-o suflare, într-un stil direct, colocvial. Volumul descrie, mai întâi din perspectiva copilului, apoi din cea a adolescentului şi a tânărului adult, universul unui cartier bucureştean înainte şi imediat după evenimentele din decembrie 1989. O familie ai cărei membri au capacităţi premonitorii, o fetiţă care visează să evadeze din ghetou, transformată în studentă la Teatru. Alina prinde gustul banilor câştigaţi în cazinouri sau din prostituţie şi, amăgită de mirajul unei lumi care o aşteaptă să îi pună în valoare potenţialul, pleacă „dincolo“, în Occidentul civilizat, unde află că există mereu o slujbă de chelneriţă pentru fetele cu vise de glorie.
S-ar putea spune că tot ce i se întâmplă este dramatic, uneori cumplit. Dar Alina Nedelea e o persoană solară, lipsită de patetism ieftin, care ia lucrurile aşa cum sunt. Ironică şi autoironică, de o infinită candoare pe care argoul nu numai că n-o acoperă, ci o pune, în mod paradoxal, în valoare, Alina trece prin evenimente incredibile, rămânând neatinsă, intactă lăuntric. Îşi trăieşte fireştile dureri cu discreţie şi graţie, întru totul fermecătoare."
Nicolae Luca
S-ar putea spune că tot ce i se întâmplă este dramatic, uneori cumplit. Dar Alina Nedelea e o persoană solară, lipsită de patetism ieftin, care ia lucrurile aşa cum sunt. Ironică şi autoironică, de o infinită candoare pe care argoul nu numai că n-o acoperă, ci o pune, în mod paradoxal, în valoare, Alina trece prin evenimente incredibile, rămânând neatinsă, intactă lăuntric. Îşi trăieşte fireştile dureri cu discreţie şi graţie, întru totul fermecătoare."
Nicolae Luca
227 pages, Paperback
First published January 1, 2012
6 people are currently reading
367 people want to read
About the author
Alina Nedelea
3 books25 followersAlina Nedelea a studiat actoria în Bucureşti şi a debutat în 1993, cu rolul principal din pelicula Chira Chiralina. De asemenea, a jucat în Asfalt Tango (1996), iar în prezent îşi desfăşoară cariera în Italia, interpretând atât roluri în lungmetraje, cât şi în seriale de televiziune. Printre peliculele din palmaresul ei se numără L’amico di famiglia (2006), Arrivederci amore, ciao (2006), Attacco allo stato (2006), Il sangue dei vinti (2008). Alina Nedelea a primit premiul Santa Marinella Film pentru pelicula Ma che ci faccio qui (2006), iar în 2008 i s-a acordat premiul Caravella per il cinema în cadrul celei de-a XVII-a ediţii a galei Premio Cirri.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 42 reviews
August 23, 2019
Alina Nedelea pare genul de om cu povești de viață incredibile, căreia prietenii i-or fi spus: „fată, trebuie să scrii o carte despre viața ta!”, ceea ce Alina a și făcut. A scris o carte despre viața ei, din 1988, cînd are aproape 14 ani, pînă prin 2007, cam așa.
Alina are, într-adevăr, povești incredibile, dovadă c-am citit cartea din două bucăți. Ce-i lipsește, însă, e un pic de stil sau un redactor vigilent, care s-o fi ajutat să-și închege puțin cartea, care e ușor împrăștiată. Deși limbajul ei colocvial e atractiv și deseori amuzant, uneori amintirile ei se citesc ca niște compuneri (știți voi, unde oamenii folosesc „deoarece” în loc de „pentru că”).
Alina are, într-adevăr, povești incredibile, dovadă c-am citit cartea din două bucăți. Ce-i lipsește, însă, e un pic de stil sau un redactor vigilent, care s-o fi ajutat să-și închege puțin cartea, care e ușor împrăștiată. Deși limbajul ei colocvial e atractiv și deseori amuzant, uneori amintirile ei se citesc ca niște compuneri (știți voi, unde oamenii folosesc „deoarece” în loc de „pentru că”).
July 21, 2013
Șoseaua Cățelu 42 este una dintre acele cărți de care nu te poți dezlipi până ce nu ajungi la final. Indiferent că îți face plăcere să o citești sau nu. Povestea Alinei este tragicomică. Tragică prin destinul său și comică prin felul în care îți prezintă viața sa. Umorul negru este o moștenire de familie și o încântare pentru cititor, căruia i-a fi poate mai greu să pargurgă povestea fără el. Alina este o femeie luptătare, care nu se lasă doborâtă de viață și găsește mereu putere și motive să continue lupta. O luptă care nu se va termina niciodată, dar care o transformă într-un exemplu demn de urmat. Am citit dintr-o răsuflare această carte descoperită la întâmplare, am savurat fiecare pagină și m-am întristat când am ajuns la final știind că mă voi despărți de Alina.
October 11, 2014
DE mult n-am mai citit o carte care să mă facă să râd și să plâng atât de mult.
September 24, 2021
Abandonată la jumătate pentru că…nu îmi transmite nimic. Ba chiar mă irită, mai ales limbajul. Am încercat, nu e pentru mine, mergem mai departe pe drumuri separate.
April 6, 2014
Cred că sunt printre puținii oameni pe care cartea asta nu i-a atins în nici un fel: nici nu m-a entuziasmat, nici nu m-a enervat sau plictisit. Am citit-o, am terminat-o, trec mai departe.
March 20, 2013
Povestea e simpla. Sau, cel putin, asa pare, la prima vedere. Romanul acesta este povestea de viata a Alinei Nedelea, asternuta pe hartie. Alina Nedelea este o actrita romanca, ce a jucat de asemenea si in mai multe filme italiene.
Poate va ganditi, ce e asa de interesant la viata ei de a decis sa scrie un roman autobiografic? Va spun eu: nici n-aveti idee. Sunt multe lucruri interesante in romanul ei, intreaga ei viata este interesanta. Dar gandesc ca desi pentru noi, cititorii, romanul ei este asa, (ati ghicit!) interesant si toate cele, oare cum o fi fost pentru ea sa traiasca acele momente, sa aiba parte de experientele descrise in roman? Nici de asta n-aveti idee, pun pariu. Si drept sa spun, nici eu, in afara de ceea ce am citit...
''Soseaua Catelu' 42'' este un roman scris intr-un stil familiar, ai impresia ca in fata ta sta Alina Nedelea in persoana si iti povesteste intr-o maniera sincera, socant de sincera, toate acele ''intamplari'', ca unui prieten.
M-a impresionat, atat romanul in sine, cat si povestea ei de viata, in acest moment ma simt foarte aproape de adevarata Alina, parca as cunoaste-o de-o viata. Si marturisesc ca imi este greu sa scriu aceste impresii, pentru ca tot romanul, socant cum este el, reprezinta fapte reale. Tot ce e scris acolo, candva s-a petrecut in realitate, de aceea imi este dificil sa judec acest roman ca pe romanele de fictiune, pentru ca stiu ca desi eu as putea critica unele alegeri sau actiuni, sau desi mie mi s-ar parea amuzante unele intamplari, poate pentru persoana care le-a trait n-ar fi amuzante, sau poate nu a putut face alte alegeri sau actiuni, totul a depins de circumstante.
Am fost socata, de multe ori, sa aflu unele amanunte din viata ei, despre legaturile incurcate de familie, despre soarta ironica de care aceasta a avut parte, si parca am citit si o demonstratie a faptului ca nimic nu e intamplator. Poate ca toate experientele prin care a trebuit sa treaca Nedelea, au avut rolul de a forma persoana puternica pe care o cunoastem inca din primele randuri ale romanului. Spun puternica, pentru ca desi intorsaturi dramatice au loc in privinta ei, Alina continua sa ia lucrurile asa cum sunt, cu o atitudine detasata, uneori de sictir, in realitate ascunzand o mare nevoie de atentie si intelegere, dupa cum aceasta declara la finalul romanului.
O alta chestiune care m-a socat este modul atat de simplu, detasat, in care adolescentele, si uneori chiar femeile mature, constranse de situatiile lor financiare slabe, alegeau sa avorteze, cateodata chiar cu pretul vietii lor, pentru ele fiind ceva mai mult decat firesc, o banalitate.
Daca ar fi sa reprezint intr-un sistem de coordonate(ca in matematica)viata Alinei descrisa in roman, aceasta ar fi o parabola(exact, ca la functii). Cu varful in jos. Pentru ca pe masura ce aceasta se maturizeaza si da piept cu soarta neiertatoare, ajunge sa recurga la fapte imorale. Joaca la ruleta, se prostitueaza, acesta reprezentand punctul cel mai jos, de minim, apoi cand incepe sa iasa la liman(pleaca in Occident- la bella Italia), viata i se schimba, si incepe sa aiba o traiectorie clara de ascensiune, insa totul are loc treptat, si prin multa munca, frustrari si umilinte.
Si desi in incipit, personajul Alina Nedelea se intreaba ce fel de soarta ar putea avea o persoana care locuieste pe o strada cu un asemenea nume -''Catelu' "-, destinele atator persoane care au locuit acolo fiind cu desavarsire tragice, in final, cuprinsa de melancolie, ar da orice ca sa-si recupereze locul in care a copilarit.
Romanul ''Soseaua Catelu' 42'' mi s-a parut captivant, o lectura originala, din care consider ca fiecare va avea cate ceva de invatat. Este o poveste de viata de neuitat, nu pentru ca ar fi frumoasa, ca in basme, ci pentru ca arata cat de multe poate sa indure o persoana pana sa ajunga sa-si traiasca bine-meritatul final fericit. Sau macar un asa-zis final fericit. :D Am impresia ca romanul nu e gata, povestea continua... :)
Mi-a placut romanul? Eu spun ca da, nu degeaba i-am oferit 5 stele, cu draga inima. Nu pentru intamplarile descrise, nu e nimic de placut acolo, ci pentru sentimentele pe care le-am trait pe parcursul lecturii si pentru atitudinea personajului principal.
Poate va ganditi, ce e asa de interesant la viata ei de a decis sa scrie un roman autobiografic? Va spun eu: nici n-aveti idee. Sunt multe lucruri interesante in romanul ei, intreaga ei viata este interesanta. Dar gandesc ca desi pentru noi, cititorii, romanul ei este asa, (ati ghicit!) interesant si toate cele, oare cum o fi fost pentru ea sa traiasca acele momente, sa aiba parte de experientele descrise in roman? Nici de asta n-aveti idee, pun pariu. Si drept sa spun, nici eu, in afara de ceea ce am citit...
''Soseaua Catelu' 42'' este un roman scris intr-un stil familiar, ai impresia ca in fata ta sta Alina Nedelea in persoana si iti povesteste intr-o maniera sincera, socant de sincera, toate acele ''intamplari'', ca unui prieten.
M-a impresionat, atat romanul in sine, cat si povestea ei de viata, in acest moment ma simt foarte aproape de adevarata Alina, parca as cunoaste-o de-o viata. Si marturisesc ca imi este greu sa scriu aceste impresii, pentru ca tot romanul, socant cum este el, reprezinta fapte reale. Tot ce e scris acolo, candva s-a petrecut in realitate, de aceea imi este dificil sa judec acest roman ca pe romanele de fictiune, pentru ca stiu ca desi eu as putea critica unele alegeri sau actiuni, sau desi mie mi s-ar parea amuzante unele intamplari, poate pentru persoana care le-a trait n-ar fi amuzante, sau poate nu a putut face alte alegeri sau actiuni, totul a depins de circumstante.
Am fost socata, de multe ori, sa aflu unele amanunte din viata ei, despre legaturile incurcate de familie, despre soarta ironica de care aceasta a avut parte, si parca am citit si o demonstratie a faptului ca nimic nu e intamplator. Poate ca toate experientele prin care a trebuit sa treaca Nedelea, au avut rolul de a forma persoana puternica pe care o cunoastem inca din primele randuri ale romanului. Spun puternica, pentru ca desi intorsaturi dramatice au loc in privinta ei, Alina continua sa ia lucrurile asa cum sunt, cu o atitudine detasata, uneori de sictir, in realitate ascunzand o mare nevoie de atentie si intelegere, dupa cum aceasta declara la finalul romanului.
O alta chestiune care m-a socat este modul atat de simplu, detasat, in care adolescentele, si uneori chiar femeile mature, constranse de situatiile lor financiare slabe, alegeau sa avorteze, cateodata chiar cu pretul vietii lor, pentru ele fiind ceva mai mult decat firesc, o banalitate.
Daca ar fi sa reprezint intr-un sistem de coordonate(ca in matematica)viata Alinei descrisa in roman, aceasta ar fi o parabola(exact, ca la functii). Cu varful in jos. Pentru ca pe masura ce aceasta se maturizeaza si da piept cu soarta neiertatoare, ajunge sa recurga la fapte imorale. Joaca la ruleta, se prostitueaza, acesta reprezentand punctul cel mai jos, de minim, apoi cand incepe sa iasa la liman(pleaca in Occident- la bella Italia), viata i se schimba, si incepe sa aiba o traiectorie clara de ascensiune, insa totul are loc treptat, si prin multa munca, frustrari si umilinte.
Si desi in incipit, personajul Alina Nedelea se intreaba ce fel de soarta ar putea avea o persoana care locuieste pe o strada cu un asemenea nume -''Catelu' "-, destinele atator persoane care au locuit acolo fiind cu desavarsire tragice, in final, cuprinsa de melancolie, ar da orice ca sa-si recupereze locul in care a copilarit.
Romanul ''Soseaua Catelu' 42'' mi s-a parut captivant, o lectura originala, din care consider ca fiecare va avea cate ceva de invatat. Este o poveste de viata de neuitat, nu pentru ca ar fi frumoasa, ca in basme, ci pentru ca arata cat de multe poate sa indure o persoana pana sa ajunga sa-si traiasca bine-meritatul final fericit. Sau macar un asa-zis final fericit. :D Am impresia ca romanul nu e gata, povestea continua... :)
Mi-a placut romanul? Eu spun ca da, nu degeaba i-am oferit 5 stele, cu draga inima. Nu pentru intamplarile descrise, nu e nimic de placut acolo, ci pentru sentimentele pe care le-am trait pe parcursul lecturii si pentru atitudinea personajului principal.
October 21, 2013
mi-a plăcut
conform motoului din antetul blogului, cartea intră în categoria celor care mi-au plăcut și recunosc că introducerea ei în finala concursului augustin frățilă (de 10000 de euro) e binevenită, printre celelalte patru scrise voit conform canoanelor „estetice“ eugenlovinescieneblabla.
aflăm că autoarea e actriță și în prezent locuiește în italia, după ce - așa cum vom afla din roman - a crescut într-un apartament din șoseaua cățelu. carevasăzică, în bucurești. și pe nesimțite, începem să citim despre revelionul '88. când, la 14 ani, fetița care era se trezește cu mama sa dându-și duhul, lângă ea, în pat. mama adoptivă, avem să aflăm, dar totuși mamă. iată cum de fapt îi începe alinei maturizarea, ce se duce după an, pagină după pagină.
nu e un roman trist, deși multe ghinioane se întâmplă. ba chiar exaltă de ironie și auto-ironie cartea. și mai ales te frige prin nebunia ei, așa cum e și personajul și - am aflat - autoarea însăși.
desigur că sunt multe inabilități literare în carte, romanul nu e bine închegat, deși episoadele sunt majoritatea reușite. te întrebi uneori ce legătură are episodul cu cățeii, sau ce importanță are etapa prostituției, când putea fi trecută cu vederea?
însă la final îți dai seama că fiecare întâmplare are rolul ei în mintea autoarei iar ea vrea musai să-și exorcizeze trecutul, necazurile, fericirile și nefericirile. încearcă ea ceva anamneze psihologice, am putea spune că întreaga carte e o sublimare a traumelor sau frustrărilor alinei nedelea.
dar ceea ce este cu siguranță este o carte care te ține în tensiune, despre o viață bogată, așa cum mulți dintre noi ne-o dorim. nu știu dacă știe, dar alina nedelea nu e doar actriță, ci și o eroina ce-și joacă - livresc - propriul rol.
probabil voi epata cu impresia mea - o carte excelentă! o carte mult mai autentică și mai cu vână decât majoritatea celor scrise de epigonii literaturii noastre de astăzi.
conform motoului din antetul blogului, cartea intră în categoria celor care mi-au plăcut și recunosc că introducerea ei în finala concursului augustin frățilă (de 10000 de euro) e binevenită, printre celelalte patru scrise voit conform canoanelor „estetice“ eugenlovinescieneblabla.
aflăm că autoarea e actriță și în prezent locuiește în italia, după ce - așa cum vom afla din roman - a crescut într-un apartament din șoseaua cățelu. carevasăzică, în bucurești. și pe nesimțite, începem să citim despre revelionul '88. când, la 14 ani, fetița care era se trezește cu mama sa dându-și duhul, lângă ea, în pat. mama adoptivă, avem să aflăm, dar totuși mamă. iată cum de fapt îi începe alinei maturizarea, ce se duce după an, pagină după pagină.
nu e un roman trist, deși multe ghinioane se întâmplă. ba chiar exaltă de ironie și auto-ironie cartea. și mai ales te frige prin nebunia ei, așa cum e și personajul și - am aflat - autoarea însăși.
desigur că sunt multe inabilități literare în carte, romanul nu e bine închegat, deși episoadele sunt majoritatea reușite. te întrebi uneori ce legătură are episodul cu cățeii, sau ce importanță are etapa prostituției, când putea fi trecută cu vederea?
însă la final îți dai seama că fiecare întâmplare are rolul ei în mintea autoarei iar ea vrea musai să-și exorcizeze trecutul, necazurile, fericirile și nefericirile. încearcă ea ceva anamneze psihologice, am putea spune că întreaga carte e o sublimare a traumelor sau frustrărilor alinei nedelea.
dar ceea ce este cu siguranță este o carte care te ține în tensiune, despre o viață bogată, așa cum mulți dintre noi ne-o dorim. nu știu dacă știe, dar alina nedelea nu e doar actriță, ci și o eroina ce-și joacă - livresc - propriul rol.
probabil voi epata cu impresia mea - o carte excelentă! o carte mult mai autentică și mai cu vână decât majoritatea celor scrise de epigonii literaturii noastre de astăzi.
May 11, 2017
Mi s-a părut o lectură mediocră, o poveste interesantă spusă la repezeală, scrisă fără farmec. Mi se pare exagerată prefața lui Nicolae Luca, cea care m-a convins de fapt să citesc cartea. „universul unui cartier bucureştean înainte şi imediat după evenimentele din decembrie 1989” este abia conturat în câteva menționări ale cozilor la carne și ouă și ale haitelor de câini vagabonzi; mi-au scăpat complet și discreția, grația și farmecul despre care tot el vorbește în prefață. Mi se pare că haosul din viața ei se răsfrânge și asupra stilului de a scrie, grăbit, neatent, concentrat întru totul pe sine - ceea ce poate era de așteptat ținând cont că este vorba despre un roman autobiografic, dar presupun că acest domn Nicolae Luca m-a făcut să mă aștept la altceva, ceva mai profund și mai matur.
July 30, 2022
O carte pe care o citești pe nerăsuflate! O Românie pe care am trăit-o aici cu toții...
September 12, 2014
Daca ar trebui sa descriu aceasta carte intr-un singur cuvant, acel cuvant ar fi cu siguranta EXCEPTIONALA!! Fara dar si poate.
June 8, 2014
Am inceput sa citesc cartea asta avand mari asteptari la o lectura placuta si captivanta, asa cum mi-am inchipuit ca voi avea citind atatea recenzii favorabile. M-a dezamagit total! Nu-mi place stilul ei si nici ironia extrema cu care incearca sa convinga. Mi se pare totul tras de par si nici metoda aleasa pentru povestire nu ajuta cu nimic. Probabil ca nu am citit-o intr-un moment favorabil ei, dar inclin sa cred ca nu as fi placut-o indiferent de momentul in care as fi citit-o.
Ce sa zic? Sunt total impotriva curentului, dar nu o sa ma apuc sa scriu elogii doar pentru ca atatia altii au facut-o.
Ce sa zic? Sunt total impotriva curentului, dar nu o sa ma apuc sa scriu elogii doar pentru ca atatia altii au facut-o.
September 24, 2013
Una dintre cele mai bune carti despre istorie recenta, experienta personala, trairi si maturizare intr-o lume nu mereu binevoitoare.
Superb scrisa!
Superb scrisa!
June 28, 2015
Cartea e autobiografica și scrisă la persoana l. Se poate citi în câteva ore, tocmai pt stilul ei simplu. Debordează de umorul vârstei pe care o descrie. Vorbește de perioada comunismului cu cinism dar și cu o durere bine ascunsă. Sta la celebrele cozi de câte ori " se aude" ca se da ceva,lucru de multe ori fals. Spune celorlalți ca e anorexica pt a ascunde ca nu a mancat de mult și e foarte slabă. Află ca părinții ei sunt doar niște părinți adoptivi. Își găsește mama "printre rude". Femeile din familia ei se ocupă cu vrăjitoria. Trăiește intr-o lume închisă,obscură,fără perspective. Devine singura cu studii superioare. Are iubiți diverși,face avorturi,ca și cum asta ar fi calea firească de urmat.
Este o carte plină de emoție,definește o epocă,apoi pe cea imediat următoare. E povestea păduchilor,a foamei,a lipsurilor de orice fel.
Autoarea ajunge în Italia unde se căsătorește dar e nefericită,totuși se descurca cum poate. Revine acasă și e invadata de nostalgia vieții din blocul cu adresa ciudată.
Ultima parte a cărții este strigătul de ajutor mut către mama care nu a reușit sa-i dăruiască dragoste sau protectie în fața problemelor de care a avut parte.
Recomand cartea pt sinceritatea ei,umorului dus până la extrem și pentru puterea autoarei de a înfrunta orice.
Este o carte plină de emoție,definește o epocă,apoi pe cea imediat următoare. E povestea păduchilor,a foamei,a lipsurilor de orice fel.
Autoarea ajunge în Italia unde se căsătorește dar e nefericită,totuși se descurca cum poate. Revine acasă și e invadata de nostalgia vieții din blocul cu adresa ciudată.
Ultima parte a cărții este strigătul de ajutor mut către mama care nu a reușit sa-i dăruiască dragoste sau protectie în fața problemelor de care a avut parte.
Recomand cartea pt sinceritatea ei,umorului dus până la extrem și pentru puterea autoarei de a înfrunta orice.
Read
March 14, 2013Șoseaua Cățelu 42 este o carte autobiografică a Alinei Nedelea, astăzi actriță în Italia. Am citit cartea dintr-o suflare, în mai puțin de o zi. Pe cât de simplă ai sentimentul că este, la o primă vedere, pe atât sentimentul de complexitate crește până închizi cartea. Ce poate fi mai frumos și mai sincer decât un om care își pune pe hârtie viața, cu cea mai mare sinceritate și simplitate, cu amărăciune fără patetism? Când trăiești tot ce a trăit Alina Nedelea până la vârsta de 30+ ficțiunea ți se pare o glumă bună.
http://www.simoneciel.ro/2013/03/14/f...
http://www.simoneciel.ro/2013/03/14/f...
August 21, 2013
Cartea asta e ca o intalnire cu un prieten bun, pe care nu l-ai vazut de mult, dar care ti-e asa drag ca ai sta cu el nopti intregi la povesti.
Povestea autobiografica a Alinei Nedelea merita citita dintr-o bucata, si garantez ca o sa o considerati apoi fix ca acel prieten bun.
Alina n-a avut o viata usoara, insa o priveste foarte lucid si cu mult umor, genul ala de umor romanesc care face ca orice durere sa fie mai usor de depasit o data ce o impartasesti cu prietenii, la un pahar de vorba.
Mi-e draga tare Alina, sunt mandra de ea, si as citi tot ce mai scrie
Povestea autobiografica a Alinei Nedelea merita citita dintr-o bucata, si garantez ca o sa o considerati apoi fix ca acel prieten bun.
Alina n-a avut o viata usoara, insa o priveste foarte lucid si cu mult umor, genul ala de umor romanesc care face ca orice durere sa fie mai usor de depasit o data ce o impartasesti cu prietenii, la un pahar de vorba.
Mi-e draga tare Alina, sunt mandra de ea, si as citi tot ce mai scrie
Read
November 28, 2024Eu nu cred că Alina a scris o carte cu pretenții de mare operă literară, ci mai degrabă a scris și atât. Atunci când îți numeri traumele, nu te mai uiți la cum le scrii.
Părinți adoptivi, avorturi, sărăcie și frig, admiterea la teatru, jocuri de noroc, prostituție, plecarea în Italia cu un bărbat. Nimic nu scapă nepovestit. Ar trebui să nu rămână nici necitit. În plus, se citește foarte, foarte ușor.
În stilul cărții, îmi imaginez autoarea spunând: “ei, și ce? Nu-ți place? Nu citești.”
Părinți adoptivi, avorturi, sărăcie și frig, admiterea la teatru, jocuri de noroc, prostituție, plecarea în Italia cu un bărbat. Nimic nu scapă nepovestit. Ar trebui să nu rămână nici necitit. În plus, se citește foarte, foarte ușor.
În stilul cărții, îmi imaginez autoarea spunând: “ei, și ce? Nu-ți place? Nu citești.”
May 21, 2020
Am citit-o mai de mult, însă rămâne povestea de care o sa-mi amintesc mereu, când ma gândesc la literatura contemporana romanească, nu neapărat pentru detaliile șocante. O carte greu de scris dar ușor de citit, care rămâne cu tine.
January 29, 2019
Blunt, colloquial, tragic and comic, as life.
The type of book you read on one breath.
The type of book you read on one breath.
February 12, 2017
Cartea prezentata astazi, este una pe care eu am cautat-o ceva vreme. „Soseaua Catelu nr. 42” scrisa de actrita Alina Nedelea este o carte peste care am dat din intamplare prin 2012. Gasisem pe undeva niste fragmente, mi-au placut si am zis sa o citesc. N-am gasit-o insa la momentul respectiv, apoi am uitat de ea, pana anul asta cand am gasit-o intr-o librarie. Nu era insa un moment financiar bun pentru mine atunci si n-am cumparat-o. O saptamana mai tarziu m-am intors dupa ea, insa n-am mai gasit-o. Am gasit-o abia dupa vreo luna intr-o librarie mai mare.
Cartea mi se pare greu de incadrat in vreun gen anume, pentru ca gasesti in ea ea „povesti” pentru toate gusturile. S-ar putea spune ca este un roman autobiografic, dar nu este suficient. Este adevarat, asta este la baza dar are si diverse alte directii/accente. Am putea de exemplu spune ca este o carte de aventuri, la fel de bine cum ar putea fi un jurnal, sau o tragi-comedie, sau o semi-drama. Depinde din ce parte o citesti.
Este o carte neconventionala ce pe undeva imi aduce aminte de stilul lui Sven Hassel. Protagonista si autoarea in acelasi timp, Alina Nedelea are un stil direct de a scrie. Este o persoana dintr-o bucata ce prezinta imagini si bucati din viata ei intr-un mod clar si direct. Practic, te plezneste cu ele peste cap. Nu are o problema in a folosi un limbaj mai „de cartier” cata vreme acesta ajuta la exprimare si poate recrea mai bine mediul/conjunctura respectiva.
Cam asta ar fi in mare de zis despre stilul de scris mai mult, pentru ca despre carte in sine nu prea sunt multe de zis. Cel mai bine ar fi sa o cititi pentru ca asa cum spuneam mai sus este o carte in care puteti gasi destule. Sunt de toate pentru toti. Gasesti si drama, gasesti si drumul spre succes si dragoste si comunism si vicii si meserii mai „dubioase” si lista poate continua.
https://infrasunete.eu/alina-nedelea-...
Cartea mi se pare greu de incadrat in vreun gen anume, pentru ca gasesti in ea ea „povesti” pentru toate gusturile. S-ar putea spune ca este un roman autobiografic, dar nu este suficient. Este adevarat, asta este la baza dar are si diverse alte directii/accente. Am putea de exemplu spune ca este o carte de aventuri, la fel de bine cum ar putea fi un jurnal, sau o tragi-comedie, sau o semi-drama. Depinde din ce parte o citesti.
Este o carte neconventionala ce pe undeva imi aduce aminte de stilul lui Sven Hassel. Protagonista si autoarea in acelasi timp, Alina Nedelea are un stil direct de a scrie. Este o persoana dintr-o bucata ce prezinta imagini si bucati din viata ei intr-un mod clar si direct. Practic, te plezneste cu ele peste cap. Nu are o problema in a folosi un limbaj mai „de cartier” cata vreme acesta ajuta la exprimare si poate recrea mai bine mediul/conjunctura respectiva.
Cam asta ar fi in mare de zis despre stilul de scris mai mult, pentru ca despre carte in sine nu prea sunt multe de zis. Cel mai bine ar fi sa o cititi pentru ca asa cum spuneam mai sus este o carte in care puteti gasi destule. Sunt de toate pentru toti. Gasesti si drama, gasesti si drumul spre succes si dragoste si comunism si vicii si meserii mai „dubioase” si lista poate continua.
https://infrasunete.eu/alina-nedelea-...
December 21, 2022
Suntem în 31 decembrie 1988 și acasă la mine e multă lume. Locuiesc în București (n-am ales eu asta, m-am născut acolo și basta!), pe Șoseaua Cățelu, numărul 42. Am petrecut douăzeci de ani întrebându-mă ce destin sau viitor poate avea o fată care locuiește pe o stradă cu un asemenea nume și încă alți zece ani din viață jurându-mi că în testamentul meu voi scrie o singură rugăminte: „Fie-vă milă!! Schimbați numele străzii ăsteia. dacă s-ar numi Strada Câinelui, de dragul sonorității, și tot ar fi un început.”
Dar nu asta contează acum. Cum vă spuneam, toți oaspeții se află în casa părinților mei și ciocnesc un pahar cu vin, râd, mănâncă (măcar de Anul Nou, că în celelalte zile mâncarea se caută, dar nu prea se găsește), dansează și cântă. Din fericire, pe la șapte dimineața pleacă toți. Am paișpe ani neîmpliniți și m- am plictisit de moarte. Mă bag sub plapumă, îi spun „noapte bună” mamei, care de ani de zile doarme în același pat cu mine, și în sfârșit închid ochii. Mă trezesc după juma’ de oră, fiindcă mama bâlbâie niște chestii ciudate.
— Mamă! Mă auzi? Ce zici, dragă?? Nu te înțeleg. Mamă, ce pălăria mea bolborosești acolo?
Mama nu bolborosea nimic, săraca. Pur și simplu își dădea duhul: comoție cerebrală. Și uite-așa, ne-a demonstrat că ea avusese dreptate și că se pregătea să ne părăsească. De o lună ne făcea capul calendar cu visul ăla ciudat al ei, pe care îl avusese de două ori.
— Dragii mei, să vă explic: așa cum bine știți, am talent la vise ciudate. Am visat moartea lui Puiu și Puiu a murit, am visat moartea lui Vania și Vania a murit, acu’ văd moartea altcuiva.
Noi, evident, repede cu mâna la inimă și cu respirația tăiată.
— Văd moartea mea.
Noi, evident, instantaneu răsuflăm ușurați. Cred că e bine să clarificam imediat lucrurile. Mama
avusese câteva scurtcircuite la creier, amănunt care nu mai era un secret pentru nimeni. OK? Nu a avut o viață ușoară și, când mă exprim așa, vreau să spun „normală”.
Dar nu asta contează acum. Cum vă spuneam, toți oaspeții se află în casa părinților mei și ciocnesc un pahar cu vin, râd, mănâncă (măcar de Anul Nou, că în celelalte zile mâncarea se caută, dar nu prea se găsește), dansează și cântă. Din fericire, pe la șapte dimineața pleacă toți. Am paișpe ani neîmpliniți și m- am plictisit de moarte. Mă bag sub plapumă, îi spun „noapte bună” mamei, care de ani de zile doarme în același pat cu mine, și în sfârșit închid ochii. Mă trezesc după juma’ de oră, fiindcă mama bâlbâie niște chestii ciudate.
— Mamă! Mă auzi? Ce zici, dragă?? Nu te înțeleg. Mamă, ce pălăria mea bolborosești acolo?
Mama nu bolborosea nimic, săraca. Pur și simplu își dădea duhul: comoție cerebrală. Și uite-așa, ne-a demonstrat că ea avusese dreptate și că se pregătea să ne părăsească. De o lună ne făcea capul calendar cu visul ăla ciudat al ei, pe care îl avusese de două ori.
— Dragii mei, să vă explic: așa cum bine știți, am talent la vise ciudate. Am visat moartea lui Puiu și Puiu a murit, am visat moartea lui Vania și Vania a murit, acu’ văd moartea altcuiva.
Noi, evident, repede cu mâna la inimă și cu respirația tăiată.
— Văd moartea mea.
Noi, evident, instantaneu răsuflăm ușurați. Cred că e bine să clarificam imediat lucrurile. Mama
avusese câteva scurtcircuite la creier, amănunt care nu mai era un secret pentru nimeni. OK? Nu a avut o viață ușoară și, când mă exprim așa, vreau să spun „normală”.
January 23, 2017
https://ch3815h.wordpress.com/2013/02...
Soseaua Catelu 42 este o calatorie. Una fascinanta in memoria autoarei care-si descrie intr-un limbaj artistic din care nu exclude colocvialul si neaosele denumiri de firesc si autentic periplul vietii. Autobiografie incitanta, interesanta, care pare initial din prima pagina chiar sa socheze cititori elevati indoctrinati in ideea ca ei nu denumesc parti anatomice trupesti prin cuvinte vulgare, daramite sa mai si citeasca despre ele, dar Alina Nedelea este autorul care uziteaza toata gama lingvistica de care dispune. Conform zicerii “ce dai ba, nu stii sa-njuri?” ea foloseste cu stil si coerenta adecvata intentiei sale preintampinand deraieri in perceptia textului sau.
Text care, da cappo al fine este o balada mai degraba decat o epopee a copilului nedorit de parinte, sistem politic, mediu ostil si represiv ce dezumanizeaza fiinta ganditoare ce articuleaza comunicarea prin vocabular. Sirul existential pe care-l intoarce pe destule parti identificand cu precizie psihologica adecvata ce transpare textual, framantarile interioare, evolutia biologica si psiho-sociala a copilei slabe si refuzate de multi in multe privinte in ambientul in care se preumbla la scoala, sau in particular, totul incepe cand mama ei, Aura, o anume tanara de 16 ani, o junioara stralucita a atletismului romanesc ramane gravida si rateaza si JO de la Montreal din 1976. Aurei, mama Raisa, o rusoaica pornita nauca sa-si caute dorul si sotul in lume si oprindu-se in Romania din trenul ce-o aducea de departe, gasindu-l pe Victor aici decide sa ramana si sa-ntemeieze alaturi de el universul ei familial, ideea de a fi ramas insarcinata atunci i-a creat prima situare in afara dorintelor firesti ale unei adolescente, mai ales in timpul unui regim opresiv, cum a fost cel socialist-comunist sub Ceausescu.
Si cartea e o marturie vie a regretelor traite de generatii intregi de oameni, de individualitati, dincolo de bariera sexuala sau psihologica a biologicului, care prezumtiv doar catadicseste sa catalogheze unele clase taxonomice drept mai putin aderente sau rezistente la stress provenit din ceva, iar pe altele usor deasupra lor, nefacand altceva, repet, decat speculand. Pentru ca adevarata simtire si vorba graita cu simt de raspundere e aceea a descrierii experientei personale care marcheaza, influenteaza, socheaza si face individul cu toata fiinta lui sa poata merge mai departe abia dupa ce insusi a consimtit ca trebuie sa fie apt sa inchida, cauterizeze, rani devastatoare care l-au metamorfozat. Daca asta-i adaptare, atunci clar, Alina Nedelea cea din cartea ei, autor, personaj principal, rod al unui sambure de iubire asa cum se putea el implini inocent si coercitiv pe sub plopii ce n-aveau nici sot, doar intuneric si fereala multa, este o adaptata la tot ce pragmatic viata ofera mereu prin viitor. Este un sambure de optimism si un exemplu de urmat ambitia ei si forta interioara ce razbat din fondul genetic cu care inzestrata bio-psihic Alina reuseste sa fie mereu in picioare desi vicisitudinile vietii o transforma dintr-o etapa-ntr-alta intr-o refuzata, a sortii, ca fetita a mamei sale, infiata de bunicii ei si crescuta cu iluzia ca acestia desi mai batrani decat ar fi fost evident firesc sunt parintii ei, iubitii ei timpurii o lasa precum Victor, tatal biologic al Alinei gravida in trei-patru randuri inca inainte de a se fi vazut la 19 ani dupa a doua incercare de a deveni studenta, intrata la Institutul National de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti.
Descurcareata, Alina-si cauta mereu cu capul pe umeri, printr-o faramitura de crez personal in ideea ca poate prin ce e si ce se stie capabila sa reuseasca, dincolo poate de puterile usor extra-senzoriale pe ramura materna provenite dinspre bunica sa Raisa, fiica renegata a strabunicii rusoaice care practica chiar magia.
Roman ca specie, autobiografic mai exact, cartea abunda in informatie generos si inspirat catalogata printr-un flux scriptic apropiat de stilul oratoric (deci improvizat si viu si netalmacit prea mult al oralitatii anticilor precursori ai civilizatiei noastre), Soseaua Catelu 42 e pe langa titlul cartii si adresa din Romania, periferia capitalei unde fiica bunicilor ei, abia apoi a mamei sale, Alina, eleva si apoi studenta a locuit inainte ca sa aleaga sa nu mai incheie scoala de teatru si film romaneasca si sa isi urmeze iubirea, credea ea, in Italia. Un fiu al unor romani plecati in Germania pe vremea lui Ceausescu, devenit in Italia regizor de film o-ncorseteaza-n promisiuni si o duce in occident si apoi isi arata fata pe care Alina o descopera si intelege ca da, a avut nevoie chiar si de rasplata aceasta de la viata doar pentru a realiza ceva.
Ce realizeaza, e inspre finalul cartii explicat: ea, personajul principal, autorul, unul si acelasi pana la urma, persoana Alina Nedelea traieste o katabaza interioara pe tot parcursul copilariei sale conmstiente. Pe cand era sa fi fost avortata spontan de Aura, rostul incapatanarii cu care a iesit abia la termen din Aura l-am numi anabaza prin sansa pe care o minte stralucita (cea mai buna eleva din scoala generala), apoi felul in care spiritul ei creator, improvizatiile de moment o fac sa joace primul rol de actor la 16 ani, apoi a doua tentativa a ei de a fi actrita inseamna a doua medie admisa dupa o concurenta infernala…
Si cum roata vietii se invarte, ne-o aduce pe Alina la inceput: Soseaua Catelu 42, revenita dezamagita de mirajele occidentale, parasita de sot, reproseaza totul mamei Aura in fata blocului unde fosta ei casa nu mai pastreaza in zidurile gri exterioare momentele acelea unice cand fetita Alina Nedelea lua prim-planul colegelor de joaca pe o laveta de plastic cu o popica in mana interpretand rolul de fiica a cuplului italiano-american Al Bano si Romina Power. Vaduvita de afectiune, de incredere, de spirit de ocrotire, se simte chiar acum in final de carte matur fiind goala pe dinauntru pentru ca lucrurile nu au fost si-n cazul ei asa cum se intampla firesc sa fie…
Soseaua Catelu 42 este o calatorie. Una fascinanta in memoria autoarei care-si descrie intr-un limbaj artistic din care nu exclude colocvialul si neaosele denumiri de firesc si autentic periplul vietii. Autobiografie incitanta, interesanta, care pare initial din prima pagina chiar sa socheze cititori elevati indoctrinati in ideea ca ei nu denumesc parti anatomice trupesti prin cuvinte vulgare, daramite sa mai si citeasca despre ele, dar Alina Nedelea este autorul care uziteaza toata gama lingvistica de care dispune. Conform zicerii “ce dai ba, nu stii sa-njuri?” ea foloseste cu stil si coerenta adecvata intentiei sale preintampinand deraieri in perceptia textului sau.
Text care, da cappo al fine este o balada mai degraba decat o epopee a copilului nedorit de parinte, sistem politic, mediu ostil si represiv ce dezumanizeaza fiinta ganditoare ce articuleaza comunicarea prin vocabular. Sirul existential pe care-l intoarce pe destule parti identificand cu precizie psihologica adecvata ce transpare textual, framantarile interioare, evolutia biologica si psiho-sociala a copilei slabe si refuzate de multi in multe privinte in ambientul in care se preumbla la scoala, sau in particular, totul incepe cand mama ei, Aura, o anume tanara de 16 ani, o junioara stralucita a atletismului romanesc ramane gravida si rateaza si JO de la Montreal din 1976. Aurei, mama Raisa, o rusoaica pornita nauca sa-si caute dorul si sotul in lume si oprindu-se in Romania din trenul ce-o aducea de departe, gasindu-l pe Victor aici decide sa ramana si sa-ntemeieze alaturi de el universul ei familial, ideea de a fi ramas insarcinata atunci i-a creat prima situare in afara dorintelor firesti ale unei adolescente, mai ales in timpul unui regim opresiv, cum a fost cel socialist-comunist sub Ceausescu.
Si cartea e o marturie vie a regretelor traite de generatii intregi de oameni, de individualitati, dincolo de bariera sexuala sau psihologica a biologicului, care prezumtiv doar catadicseste sa catalogheze unele clase taxonomice drept mai putin aderente sau rezistente la stress provenit din ceva, iar pe altele usor deasupra lor, nefacand altceva, repet, decat speculand. Pentru ca adevarata simtire si vorba graita cu simt de raspundere e aceea a descrierii experientei personale care marcheaza, influenteaza, socheaza si face individul cu toata fiinta lui sa poata merge mai departe abia dupa ce insusi a consimtit ca trebuie sa fie apt sa inchida, cauterizeze, rani devastatoare care l-au metamorfozat. Daca asta-i adaptare, atunci clar, Alina Nedelea cea din cartea ei, autor, personaj principal, rod al unui sambure de iubire asa cum se putea el implini inocent si coercitiv pe sub plopii ce n-aveau nici sot, doar intuneric si fereala multa, este o adaptata la tot ce pragmatic viata ofera mereu prin viitor. Este un sambure de optimism si un exemplu de urmat ambitia ei si forta interioara ce razbat din fondul genetic cu care inzestrata bio-psihic Alina reuseste sa fie mereu in picioare desi vicisitudinile vietii o transforma dintr-o etapa-ntr-alta intr-o refuzata, a sortii, ca fetita a mamei sale, infiata de bunicii ei si crescuta cu iluzia ca acestia desi mai batrani decat ar fi fost evident firesc sunt parintii ei, iubitii ei timpurii o lasa precum Victor, tatal biologic al Alinei gravida in trei-patru randuri inca inainte de a se fi vazut la 19 ani dupa a doua incercare de a deveni studenta, intrata la Institutul National de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti.
Descurcareata, Alina-si cauta mereu cu capul pe umeri, printr-o faramitura de crez personal in ideea ca poate prin ce e si ce se stie capabila sa reuseasca, dincolo poate de puterile usor extra-senzoriale pe ramura materna provenite dinspre bunica sa Raisa, fiica renegata a strabunicii rusoaice care practica chiar magia.
Roman ca specie, autobiografic mai exact, cartea abunda in informatie generos si inspirat catalogata printr-un flux scriptic apropiat de stilul oratoric (deci improvizat si viu si netalmacit prea mult al oralitatii anticilor precursori ai civilizatiei noastre), Soseaua Catelu 42 e pe langa titlul cartii si adresa din Romania, periferia capitalei unde fiica bunicilor ei, abia apoi a mamei sale, Alina, eleva si apoi studenta a locuit inainte ca sa aleaga sa nu mai incheie scoala de teatru si film romaneasca si sa isi urmeze iubirea, credea ea, in Italia. Un fiu al unor romani plecati in Germania pe vremea lui Ceausescu, devenit in Italia regizor de film o-ncorseteaza-n promisiuni si o duce in occident si apoi isi arata fata pe care Alina o descopera si intelege ca da, a avut nevoie chiar si de rasplata aceasta de la viata doar pentru a realiza ceva.
Ce realizeaza, e inspre finalul cartii explicat: ea, personajul principal, autorul, unul si acelasi pana la urma, persoana Alina Nedelea traieste o katabaza interioara pe tot parcursul copilariei sale conmstiente. Pe cand era sa fi fost avortata spontan de Aura, rostul incapatanarii cu care a iesit abia la termen din Aura l-am numi anabaza prin sansa pe care o minte stralucita (cea mai buna eleva din scoala generala), apoi felul in care spiritul ei creator, improvizatiile de moment o fac sa joace primul rol de actor la 16 ani, apoi a doua tentativa a ei de a fi actrita inseamna a doua medie admisa dupa o concurenta infernala…
Si cum roata vietii se invarte, ne-o aduce pe Alina la inceput: Soseaua Catelu 42, revenita dezamagita de mirajele occidentale, parasita de sot, reproseaza totul mamei Aura in fata blocului unde fosta ei casa nu mai pastreaza in zidurile gri exterioare momentele acelea unice cand fetita Alina Nedelea lua prim-planul colegelor de joaca pe o laveta de plastic cu o popica in mana interpretand rolul de fiica a cuplului italiano-american Al Bano si Romina Power. Vaduvita de afectiune, de incredere, de spirit de ocrotire, se simte chiar acum in final de carte matur fiind goala pe dinauntru pentru ca lucrurile nu au fost si-n cazul ei asa cum se intampla firesc sa fie…
November 28, 2024
Să descrii trecutul fără patetism este poate cel mai dificil lucru, dar Alinei Nedelea îi reușește extraordinar. Partea de început, copilăria sub comunism, este impresionantă și valoroasă, în special pentru cei care n-au trăit sub comunism; și fie că aceștia își pun sau nu întrebări, pot să afle cum era pe atunci. Deși anumite lucruri prezentate în carte nu sunt deloc de invidiat, un fir roșu al speranței se remarcă, chiar dacă uneori doar din partea celui care citește și dă paginile mai departe, convins că „sfârșitul nu-i aici” (cu tot cu vocea regretatului Pitiș pe fundal).
Citind cartea aceasta și cititorul are „de lucru”, căci unele dialoguri invită la introspecție și analiza propriilor prejudecăți. Însă umorul negru, autoironia și ironia dau romanului un farmec discret, dar foarte convingător.
Citind cartea aceasta și cititorul are „de lucru”, căci unele dialoguri invită la introspecție și analiza propriilor prejudecăți. Însă umorul negru, autoironia și ironia dau romanului un farmec discret, dar foarte convingător.
January 4, 2015
O carte ce am citit-o dintr-o suflare.
Prima data am fost fascinata de modul in care primeste loviturile destinului ,depasindu-le cu ironie si mai ales cu autoironie ,fara sa isi planga de mila ...
Cititnd cartea pentru a doua oara,sentimentul de tristete si amaraciune in gura m-a insotit pagina dupa pagina,razvratindu-ma impotriva ..nici eu nu stiu cui ...
Realitatea e dura,necazurile si lipsurile multe ,insa depinde de atitudinea noastra daca le vom lasa sa ne doboare sau ne ambitionam si actionam .
Prima data am fost fascinata de modul in care primeste loviturile destinului ,depasindu-le cu ironie si mai ales cu autoironie ,fara sa isi planga de mila ...
Cititnd cartea pentru a doua oara,sentimentul de tristete si amaraciune in gura m-a insotit pagina dupa pagina,razvratindu-ma impotriva ..nici eu nu stiu cui ...
Realitatea e dura,necazurile si lipsurile multe ,insa depinde de atitudinea noastra daca le vom lasa sa ne doboare sau ne ambitionam si actionam .
August 3, 2015
Daca ar fi un cantec, cartea asta ar putea fi foarte bine cea mai reusita si credibila interpretare a melodiei "And I'm Telling You I'm Not Going" a lui Jennifer Hudson. Pentru ca indiferent de cum ti se pare la inceput, ajungi in final sa o indragesti pe Alina, sau cel putin sa-i citesti pe nerasuflate povestea.
Nu cred in scriitoarea Alina Nedelea si nici n-am sa mai incerc sa-i citesc si alte scrieri. Povestea asta autobiografica insa i-a iesit excelent. Chiar daca inceputul a scartait mult pentru mine si replicile copilei de 10-12 ani, nu pareau deloc adaptate nici varstei nici vremurilor de atunci, pe masura ce intorceam paginile totul parea sa se aseze fix unde trebuie.
Si da, in final cartea parea sa-mi spuna:
"And you, you, you, you're gonna love me"
Nu cred in scriitoarea Alina Nedelea si nici n-am sa mai incerc sa-i citesc si alte scrieri. Povestea asta autobiografica insa i-a iesit excelent. Chiar daca inceputul a scartait mult pentru mine si replicile copilei de 10-12 ani, nu pareau deloc adaptate nici varstei nici vremurilor de atunci, pe masura ce intorceam paginile totul parea sa se aseze fix unde trebuie.
Si da, in final cartea parea sa-mi spuna:
"And you, you, you, you're gonna love me"
October 18, 2019
Primele 30 de pagini le-am găsit disponibile pe site-ul celor de la Libris. Am râs copios și am decis să o comand pentru a continua lectura. Mi-a plăcut de Alina copil și de ea în adolescență, însă când a devenit adult nu prea am mai reușit să o înțeleg (nu că asta și-ar fi dorit neapărat autoarea). Este o carte care te face să râzi, să strâmbi din nas din când în cand și cam atât. Este clar scrisă la repezeală căci autoarea sare de la un subiect și de la o stare la alta destul de rapid.
March 8, 2023
Super carte! Nu îmi vine să o mai las jos și parcă aș vrea să citesc și continuarea. Ce a mai făcut Nedelea mai departe? După ce a crescut în comunism și a stat la cozi pt gheare și gâturi de pui; După ce și-a jucat viața la Casino; După ce și-a trăit visul de actriță în Italia, făcând pe ospătărița? Alina Nedelea e un Kinder cu surprize care continuă să te surprindă la aproape fiecare pagină citită.
April 14, 2015
Dupa primele pagini i-as fi dat doua stele si as fi aruncat-o in biblioteca. Am continuat totusi sa o citesc ca pana aproape de final sa o consider o carte extrem de decenta, patru stele, dar dupa epilog si multumiri sa o consider o scriere decenta dar banala care te marcheaza totusi cu niste imagini puternici. (si totusi, prea multe sonde si avorturi)
December 2, 2020
Este o carte ce ma impresionat. O recomand atât celor care au prins perioada ceaușista cât și celor care doar au auzit povesti. “Alina ar trebui sa scrii o carte” și ma bucur ca ai făcut asta. Am citit-o cu plăcere și fără oprire... la final am avut senzația aia de as fii vrut sa mai continui sa citesc și nu pot sa nu zâmbesc când o văd in raftul cu cărți.
March 17, 2013
This book was absolutely WOW!!! It was so real, so intense, so amazing. You definetly should give it a try. This is the best example of how some lives are a story in themselves.
September 26, 2013
O carte emotionanta despre evolutia unui copil al ultimilor ani ceausisti, o opera unica, exceptionala!
Displaying 1 - 30 of 42 reviews