Io

by Oliver Onions

Unknown Binding

First published January 1, 1911

About the author

George Oliver Onions (1873–1961), who published under the name Oliver Onions, was an English writer of short stories and novels.

Oliver Onions was born in Bradford in 1873. Although he legally changed his name to George Oliver in 1918, he always published under the name Oliver Onions. Onions originally worked as a commercial artist before turning to writing, and the dust jackets of his earliest works included illustrations painted by Onions himself.

Onions was a prolific writer of short stories and novels and is best remembered today for his ghost stories, the most famous of which is probably ‘The Beckoning Fair One’, originally published in Widdershins (1911). Despite being known today chiefly for his supernatural short fiction, Onions also published more than a dozen novels in a variety of genres, including In Accordance with the Evidence (1912), The Tower of Oblivion (1921), The Hand of Kornelius Voyt (1939), The Story of Ragged Robyn (1945), and Poor Man's Tapestry (1946), which won the prestigious James Tait Black Memorial Prize as the best work of fiction published that year.

Onions was apparently a very private individual, and though admired and well-respected in his time, he appears not to have moved in literary circles, and few personal memoirs of him survive. He spent most of his later life in Wales, where he lived with his wife, Berta Ruck (1878-1978), herself a prolific and popular novelist; they had two sons, Arthur (b. 1912) and William (b. 1913). Oliver Onions died in 1961.

Reviews

[Tom · Rating 3 out of 5]

2.5⭐

An Alternate title for this story is The Lost Thyrsus. The story contains questionable supernaturalism and the emergence of ecstasy, taking the form of madness. Bessie who is recovering from a serious illness in which she experienced dreams of high singing and jocundity, issuing from some region of haze and golden light which awakened her to a bacchantic party goer sense of life kindled by the poetry of Keats's Endymion.

[Socrate · Rating 2 out of 5]

În clipa când voi să sune pe primul din cele patru butoane de aramă, aflate unul sub altul în dreapta uşii, tânărul se opri, retrase mâna, apoi apăsă. Surprinse hârşâitul cordonului şi, neştiind dacă soneria s-a auzit cu adevărat, mai aşteptă o clipă înainte de-a suna din nou. De la subsol răzbătu zgomotul unei uşi trântite sec. Dedesubt, în curticica dată cu var, se ivi capul unei servitoare. Tânărul fiind recunoscut ca de-al casei, capul dispăru de îndată. Pe coridor răsunară paşi. Uşa se deschise şi servitoarea, ţinând încă mototolit în mâna slinoasă şorţul cu care trăsese zăvorul, se dădu la o parte pentru a face loc vizitatorului.
— Iartă-mă, Daisy, zise tânărul, dar n-am voit s-o fac pe Bess să coboare toate etajele. Cum se simte? A putut să iasă azi?
Servitoarea îi răspunse că persoana de care se interesa ieşise într-adevăr. Atunci tânărul înainta pe coridorul larg, aşternut cu covor.
Coridorul asemeni unui magazin de antichităţi era ticsit cu busturi de alabastru aşezate pe piedestale, cu palmieri prăfuiţi, în hârdaie de faianţă, cu panoplii cu lănci, scuturi şi suliţe. La picioarele scării, o portieră foşnitoare din perle de sticlă oprea trecerea, iar mai departe un covor îmbrăca treptele largi şi urca fixat pe fiecare dintre ele cu o vergea triunghiulară de alamă. La colţul scării, lumina crepusculară a după-amiezii de decembrie, atenuată şi mai mult de-o fereastră cu vitralii, scălda un acvariu tulbure şi verde, cu peşti de-un roşu şters, câţiva cactuşi pe-o consolă şchioapă şi o blană mare de oaie, de-un alb murdar. Tânărul traversă un mic palier şi începu să suie spre etajul doi. Şi aici se găsea un covor, întins probabil pe vremuri în vreo sufragerie sau în vreun dormitor oarecare, şi tăiat apoi în fâşii de lăţimea spaţiului strâmt dintre zid şi rampa scării. Tânărul îşi continuă ascensiunea şi paşii lui răsunară zgomotos pe linoleum, iar când, în cele din urmă, se opri pentru a bate la o uşă, sub tălpi avea duşumeaua goală, iar dintr-o lucarnă o lumină rece se scurgea în casa scării.