Mami, tati, ma auziti? Pentru o mai buna intelegere a copilului - Editia a V-a Caci ei au propriile lor ganduri! Acesta ar putea fi laitmotivul unei carti care ne invita sa descoperim incredibila bogatie a limbajelor prin care copilul incearca sa se dezvaluie si sa se familiarizeze cu o lume plina de neprevazut si de pericole. In perioada primei copilarii, parintii si educatorii sunt pusi in fata unei varietati de limbaje nonverbale pe care trebuie sa le asculte, sa le recunoasca si sa incerce sa le gesturile, somatizarile sau simbolizarile. Cand copilul are acces la exprimarea verbala, incepe minunatul joc al transpunerii in cuvinte a trairilor si a emotiilor, al ascultarii si al recunoasterii copilului ca individualitate. Copilul are puterea magica de a se face auzit, de a ne intelege fara cuvinte, de a ne permite sa ne intoarcem la propria copilarie pentru a umple golurile de tristete si angoasa... trebuie doar sa il ascultam.
#2024 #55 Jacques Salomé ne lansează o invitație de a asculta și de a recunoaște toate limbajele produse de omulețul cel mai drag nouă - copilul.
Am găsit în această carte unele informații pe care le cunoșteam, altele noi și chiar curioase.
=> Atunci când copilul nu dispune de cuvinte, el folosește alte metode ale limbajului pentru a se exprima: gesturile, trecere la fapt, ritualurile, somatizările, simbolizarea, etc.
=> Rolul adultului este acela de a-i înțelege mesajele și ale relansa prin cuvinte. Este foarte important punerea în cuvinte a ceea ce vrea copilul să ne spună. Adică, atunci când copilul ne comunică ceva prin diferitele mijloace de care dispune, este important ca noi maturii să-i spunem în cuvinte că înțelegem ce ne comunică. Spre exemplu “plângi pentru ca te-ai lovit și te doare”. Sau “ești nervos pentru că vrei să mai rămâi la joacă”.
=> Copii sunt simptomul cuplului. Comportamentele și atitudinile lor vor spune ceea ce se întâmplă între mama și tata, iar indiciile vor fi comunicate prin două dintre limbajurile lor favorite: corpul și trecerea la fapte.
Însă, partea cu somatizările îmi pare un pic exagerată. Conform autorului toate bolile copilului au un factor psihologic. E drept că nu sunt adepta ideilor privind somatizarea și ducerea sa la ideea extremă că totul vine din interior, poate de aceea mi s-a părut deplasată și următoarea idee:
“De fiecare dată când copilul trece la nivel corporal ceva de ordin psihic, maltratându-și trupul, puteți să-l întrebați: “Ce vrei să ne spui cu durerea ta de gât, cu otita, cu durerea de burtă, cu gripa?” Chiar dacă ziarele vorbesc de un val de gripă spaniolă care trece prin toată Europa!”
Per total este o carte OK din care unii părinți ar putea afla chiar foarte multe informații prețioase.
“Să ajutăm fiecare ființă să se afirme, să se definească, să dorească să existe pe deplin!”