„Flavius Ardelean cartografiază lumi imaginare și explorează realul – cu distorsiunile acestuia și cu potențialul său de schizoidie și demență – ca pe un teritoriu al fantasticului. Povestirile despre oglinzi devoratoare și (auto)reflectări obsesive din Câteva feluri de a dispărea descriu subterane și tărâmuri thanatice, spații neprimitoare ce adăpostesc, la granița dintre vizibil și invizibil, alterități repulsive, monștri «cu două fețe», gemeni damnați, chipuri fără ochi, dușmani imposibil de numit – totul redimensionându-se, la sfârșit, printr-o poveste despre lumea de dincolo de Golful Țesăturii și despre «visele de dinainte de viață». O combinație (remarcabil orchestrată) de thriller, horror și dark fantasy, pe un fundal (post)romantic sau decadent, străbătut de sugestii kafkiene ori sartriene...“
Bianca BURȚA-CERNAT
Un ghem negru din măruntaiele pământului preia controlul asupra unei școli. Un monstru mitic face ravagii într-un sat uitat de lume. Gunoiul îmbracă forme nemaîntâlnite într-un oraș de provincie. Pe un tărâm straniu, regresia oamenilor e inevitabilă, iar poveștile de dragoste nu pot fi salvate. Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile pe care le vei găsi în cuprinsul acestei cărți, care se învârte în jurul dispariției, într-o formă sau alta.
Flavius Ardelean revine, în Câteva feluri de a dispărea, cu o serie de șapte povestiri macabre excelente.
„Flavius Ardelean este un prozator cu o scriitură deja matură și o voce distinctă în peisajul literar autohton. Confirmă aceste lucruri în volumul de față, pe care nu poți să nu-l citești cu plăcere, în ciuda faptului că întunericul locuiește în toate istoriile pe care ni le spune, în pofida faptului că nu există nicio speranță de salvare pentru personajele sale. Lumile pe care le construiește sunt atât de posibile, atât de autentice, încât te înspăimântă. Câteva feluri de a dispărea este un adevărat tur de forță. Unul în care, povestire după povestire, ți se vor infiltra în minte doze precise de uimire și de groază și te vor trece fiori pe șira spinării.“
De cand l-am descoperit pe Flavius Ardelean sunt cel mai mare fan :) Are un stil aparte, cred ca usor de recunoscut deja, dark si deosebit. Povestiri macabre, cu imagini greu de sters din minte si cateva idei care te lasa pe ganduri ceva timp dupa ce ai terminat... Mi se pare chiar ca, fata de volumele mai vechi, scrierea parca e mai cursiva si mai usor de absorbit, insa fara sa piarda nimic din farmecul si autenticitatea lui. Parca-s prea putine 5stelute....
Pe langa cele sapte exemple din povestiri, un alt mod de a disparea este si pierderea in aceasta carte - doar ca nu prea mai vrei sa te intorci la realitate, desi atmosfera generala nu este deloc calduta sau placuta. Pentru mine, genul asta de scriere duce la dependenta, deci clar mi-a placut enorm :).
Cele 7 povestiri din colecție au fost oarecum diferite, ultima având un vibe complet diferit de restul. Îmi place mult stilul autorului, deși pe alocuri nu mi-a plăcut vulgaritatea de care s-ar fi putut lipsi și nu ar fi schimbat cu nimic linia acțiunii. Trecând peste asta, a fost o lectura tare intriganta, interesantă și foarte bine scrisă.
Fiecare carte a lui devine preferata mea, până apare o alta. Are un stil inconfundabil, dark, fluid, iar povestirile continuă să rămână cu tine, parcă, într-un cotlon al minții, și să iasă la suprafață atunci când te aștepți mai puțin.
Poate că pura întâmplare m-a făcut să aleg această carte acum sau poate că eu eram în căutarea unei forme de a dispărea pentru câteva momente din propria mea viață, știu doar că într-un final Flavius Ardelean s-a ales cu o nouă cititoare care îi așteaptă cu nerăbdare și următoarele cărți.
Trebuie să mărturisesc faptul că, deși nu sunt deloc un fan al cărților de acest tip, "Câteva feluri de a dispărea" mi-a atras nu numai atenția, ci și admirația. Pentru zilele în care viața devine copleșitoare, recomand această carte folosită ca mijloc de dispariție pentru câteva ore. Singurul risc rămâne același pe care fiecare carte bună îl reprezintă: o dorință imensă să nu te mai întorci prea curând la realitate.
Cu siguranță cartea perfectă pentru acestă perioadă. Este uimitor și de apreciat ca un român a reușit sa scrie într-o asa manieră spectaculoasă care se resimte în toate cele 7 povesti. Frică, spaimă, pierdere, distrugere și vină sunt printre puținele stări pe care o sa le trăiești citind această carte. Foarte bună.
Dnf - am fost atat de dezgustat de primele pagini incat n-am avut rabdare sa trec prin toate povestile.
Scriitura nu mi-a displacut, dar am urat povestea din start pentru ca intruchipa acel model de persoane pe care nu le tolerez - cel putin anturajul personajului narator.
Presupun ca este doar o problema de gusturi, dar daca as da alt rating, ar fi mincinios.
Stilul lui Flavius de a scrie inițial m-a pus pe gânduri… mă întrebam oare am ales cartea potrivită?! M-a surprins plăcut. Flavius are un stil aparte de scriere, nu îl pot compara cu niciun autor pe care l-am mai citit. Deși pare de neînțeles la început, la finalul cărții am intrat să mai caut câteva titluri ale lui. Drăguț sentiment :)
Colecție de povestioare horror. Mi-a plăcut, în mare, mi-a adus aminte de Stephen King. Este al doilea roman scris de acest autor pe îl citesc, sunt familiarizată cu stilul acestuia, care, într-adevăr, nu este pentru oricine.
Se pare că editorul cărții a ales (sau poate a fost chiar alegerea lui Flavius) să meargă pe principiul lui save the best for last, ultima proză din volum, „Din somnul său în alambic”, detașându-se clar de celalalte în topul preferințelor mele, asta neînsemnând că prozele sînt scrise într-un crescendo calitativ, dimpotrivă. Până să ajung la finalul cărții, „Cunoaște-te pe tine însuți”, prima proză din carte, se afla în vârful preferințelor mele, că despre asta vorbim, de preferințe, iar atunci când alegem să categorisim calitatea unui volum, tot subiectiv o facem majoritatea dintre noi, nu? https://coltulcultural.wordpress.com/...
Mi-a placut mai mult prima jumatate. Mi-a placut mult mai mult Bizaroproze, as fi bagat mana in foc ca Bizaroproze e scrisa dupa CFdaD. O sa mai citesc alte opere de F. Ardelean, e una dintre descoperirile de anul asta de care sunt cel mai bucuros.