Varșava

by Ana Donțu

Ororile pe care le vei întâlni în acest volum – fie că este vorba despre o fetiță superbă și malefică, care-și înfige un cuțit în corp, fie că asiști la un bal care se transformă într-o sinucidere colectivă ori la descoperirea unui cadavru pe malul unui lac – nu sunt gratuite și nici întâmplătoare. Ele construiesc un univers aparte, cumplit, născocit de un singur personaj, care capătă diverse identități de-a lungul cărții. Povestire cu povestire, Varșava te conduce prin cele mai întunecate cotloane ale minții umane.

„Cele opt povestiri care alcătuiesc volumul compun o atmosferă de coșmar lucid și poetic, ca într-un Lynch mai intelectualizat, dar cu tropisme afective basarabene. Sunt proze stranii, cum le-ar fi numit Alexandru George, sau povestiri crude și insolite, cu vorba lui Villiers de l’Isle Adam, obsedate toate de conjuncția dintre alienare și frumusețe. Stimmung-ul prozei Anei Donțu se coagulează dintr-o mulțime de stranietăți crude, iar vocea care povestește toate grozăviile e mereu liniștită, joasă sau, poate, extenuată. Tensiunea prozei ei, care te ține de la prima povestire până la ultima, rezultă din contrapunctul dintre intensitatea a ceea ce se întâmplă și neutralitatea felului în care e redat epicul. Doar natura de prozator adevărat o putea determina să susțină vocea aceasta blank și să o facă întru totul credibilă. Cu Varșava, Ana Donțu se reinventează ca prozatoare.“
Radu Vancu

„Ana Donțu e o poetă care scrie proză, dar e valabilă în ambele ipostaze. Ca poetă, tendința ei merge adesea spre epic, ca prozatoare, se îndreaptă adesea spre poematic, ceea ce face intuibilă predilecția ei pentru structuri hibride și o stilistică pe măsură. În aceasta constă noutatea și prospețimea ei. Și mai există ceva care o individualizează: un instinct psihologic aparte de a căuta nuanțele mereu neliniștitoare ale minții omenești.“
Ruxandra Cesereanu

„În debutul ei în proză, Ana Donțu vine cu o forță incredibilă. Schizoidia personajelor, viziunile lor asupra vieții și a morții, atmosfera sumbră, apăsătoare, întâmplările bizare, traumele care dezechilibrează complet o ființă umană, tonul egal, capacitatea de a imagina și de a sonda o lume nebună, pierdută în propriile ițe, granița fină dintre realitate și coșmar, infuzia poetică – toate acestea (și multe altele) fac din Varșava un volum inedit, irepetabil, de neuitat. Unul nemilos.
Pășește în universul Varșavei, te va cutremura.“
Eli Bădică,
coordonatoarea colecției n’autor

Genres: Romanian Literature, Short Stories, Horror, Fiction

136 pages, Paperback

Published October 24, 2019

About the author

Ana Donțu a absolvit Facultatea de Antropologie la Chișinău și Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga“ din Sibiu. Este membru fondator al grupării Zona Nouă. În 2015, a fost printre cei șase tineri scriitori selectați pe lista lungă a Concursului internațional „PEN New Voices“. Volumul său de debut în poezie, Cadrul 25 (Casa de Editură Max Blecher, 2015), a apărut ca urmare a câștigării Concursului Național de Poezie „Aurel Dumitrașcu“ pentru debut în volum, organizat de Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț. A fost distinsă cu premiul „Tânărul poet al anului 2015“ la Gala Tinerilor Scriitori, organizată de Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Premiul pentru Debut al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Sibiu, Premiul Revistei „Accente“ și Premiul Național „Iustin Panța“. Grupaje de poeme din Cadrul 25 au fost traduse în engleză, suedeză, germană și franceză. Varșava este volumul său de debut în proză.

Reviews

[Elena Papadopol · Rating 4 out of 5]

Un univers al alienarii totale, presarat cu farame de realitate. Mi-a amintit de cele mai dubioase cosmaruri din copilarie.

Desi sentimentul de angoasa este coplesitor, am gasit si o imagine contrastanta, poate singura pata de speranta - "Bunica mea era Sailor Moon."

[Anca Zaharia · Rating 4 out of 5]

„Varșava” e o carte ca un episod de sleep paralysis, ca un delir, cu fărâme de coerență ce ies la suprafață dintr-un lac cu apă neagră și densă, opt povestiri în care e vorba fie despre o fetiță ce își înfige un cuțit în ea sau despre sinucideri colective, unele cu iz de incest, toate cu abuzuri clare, toate născute dintr-o alăturare a straniului cu frumusețea, a inexplicabilului cu instinctele, o ciocnire a universului interior cu cel care ne conține, o lume din care mii de voci se suprapun și strigă: „Pe noi ne interesează doar cine moare, nu și cine rămâne în viață.”

Toată recenzia e aici: https://ancazaharia.ro/2020/01/pe-noi...

[Irina Groza · Rating 5 out of 5]

O bijuterie. Întunecată, cu fațete în care se reflectă personaje stranii, niciodată libere sau împăcate. Lumea Varșavei e surprinzătoare, neliniștită, frumoasă.

[Ghanda · Rating 3 out of 5]

Mi-a plăcut cum sunt scrise povestirile, întortocheat și întunecat și amețitor.

Povestirile se leagă cumva între ele, spun aceleași întâmplări din unghiuri diferite, dar uneori și în moduri foarte diferite, așa că la final am rămas cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Ceea ce mi-a lăsat senzația că am ratat eu niște sensuri, că n-am priceput eu chiar tot ce era de priceput.

Nu mi-a displăcut asta, dar mi-a amintit mai mult decât voiam de orele de română la care nu pricepeam eu „ce vrea să spună autorul”.

[Liviu Szoke · Rating 3 out of 5]

3.5 stele
M-a pierdut pe la jumătate. Poate de vină a fost Moș Ene care tot venea pe la gene. Poate că mai trebuie să-i acord nițel timp, să o las să dospească, să se așeze cum trebuie, să mai reflectez la ea, sau poate trebuie să o recitesc. Posibil.
Păpușa Charlie mi-a adus tulburător de tare aminte de coșmaresca Păpușă Chucky și de expresia ei diabolică în timp ce înfigea obiecte ascuțite în oameni. Sau poate e doar o formă de apărare la care personajul prezent în mai toate povestirile apelează când ajunge la capătul puterilor. Cel puțin așa mi-a lăsat impresia în prima povestire, deși acolo menționează că se chinuiau una pe alta imediat ce prindeau ocazia.
În rest, personajele se cam amestecă și ba sunt surori, ba sunt amici, ba cred că n-am înțeles nimic din bucățile de jurnale și amintiri. Cum ziceam, cred că necesită o recitire. Sau două.
Cam atât am de zis, pe moment.
Încerc, mai încolo, o să îmi dau silința, promit.

[Mihai Mishu · Rating 5 out of 5]

O carte captivanta de la inceput pana la sfarsit.

[Sînziana Șipoș · Rating 5 out of 5]

Despre monștrii din mintea noastră și despre poezie. Loved it. ♥️♥️♥️🤗🤗🤗🥰 Abia aștept următoarea carte. 😋

[Alexandru Lamba · Rating 3 out of 5]

Există aici câteva idei foarte puternice, care generează prin ele însele trăiri intense: înecul, sângerarea, golemizarea și uciderea păpușilor, abuzul, și care, prin scriitura meșteșugită a Anei Donțu, înfiripă imagini memorabile. Trauma își găsește în fantastic o nouă dimensiune, una în care se poate manifesta liber de constrângerile cauzalității lumii materiale.

https://galaxia42.ro/recenzii/recenzi...

[Ada Chivu · Rating 4 out of 5]

Într-adevăr se observă că autoarea se află la debutul său în proză, însă departe de un stil narativ care merge îmbunătățit, am apreciat enorm felul în care a surprins sfera psihologică a personajelor. În general, este greu de descris un episod de depersonalizare, sau unul maniacal în cuvintele simple ale unei persoane care se confruntă cu așa ceva, de aceea am apreciat limbajul comun și observațiile aproape seci, distante ale personajelor. A portretizat perfect niște tipare psihopatologice, în timp ce povestea în sine a reușit să mă captiveze suficient cât să citesc cartea la foc automat.
Da, am rămas cu multe întrebări la final și sunt legături pe care nu am reușit să le fac complet, însă cred că Ana Donțu a făcut o treabă excelentă pentru un volum de debut și chiar sper să continue, dacă nu povestea Varșavei, măcar cu o nouă carte în același stil.

[Valentin Nitnelav]

În centrul fiecăreia dintre cele opt povestiri se află de fapt același personaj, o tânără, care nu ne lasă să deslușim dacă își trăiește visele sau fragmente de realitate. Se detașează de propriul sine și de lumea înconjurătoare. Se înstrăinează de propriul corp. Se depersonalizează. Simțul realității e alterat, realitatea e percepută ca un vis.
“... Spaima aia când abia te-ai trezit și nu înțelegi unde te afli, ori în ce poziție e corpul tău, pentru că nu-l simți. Nu deschideam ochii, pentru că mi-era teamă să nu fie adevărat că a venit ziua aia când o să dispară iluzia că se întâmplă ceva, că lumea există și nu ești singură.”
Povestirile se constituie într-un flux continuu de gânduri și sentimente care, în funcție de gradul de înțelegere și de sensibilitate al cititorului, se armonizează, ori se preschimbă în haos.
„Începeam să pierd orice sentiment al realității și să fiu sigură că mă aflu într-unul dintre acele vise când totul e atât de nefiresc, încât îți dai seama că nu poate fi real. ”
Visele se nasc dincolo de noi. În preajma unui suflet rănit, cuprins de renunțare, ele năvălesc asupra noastră și ne forțează să trăim într-o lume suspendată. O lume cu oameni diferiți, poate frânturi din cele mai ascunse colțuri ale noastre, pe care se pare că i-am mai întâlnit cândva. Poate într-o altă viață.

[Adela · Rating 4 out of 5]

irma vrea să vopsească plafonul în galben
îmi spune că atunci când doarme vede culoarea galbenă
și azi s-a gândit că vrea să doarmă cu ochii deschiși
„eu când închid ochii văd culoarea neagră”
irma se uită uimită plină de compasiune „cred că ți-e
foarte trist atunci când vrei să dormi”
(p.42)


După-amiezile mă sperie, au un fel gură care înghite umbrele, ele se retrag înspăimântate după lucruri, iar lucrurile rămân dezbrăcate, vezi din ce sunt alcătuite. (p.127)

[Cristina Boncea · Rating 5 out of 5]

Este scrisă extrem de bine, într-un stil care te menține atent, fără fraze de umplutură. Nu voi uita cât de mult mi-a plăcut să citesc „…preferam să arunc pantalonii în mașina de spălat și pe mine la gunoi”. Stilul este unic, original, captivant. Am citit și o poezie scrisă de Ana și am fost la fel de impresionată. Categoric merită mai multă atenție din partea cititorilor.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/ana-dontu-...

[maria bojan (bucșea) · Rating 2 out of 5]

Foarte slab scrisă