Nici toate ale popii: religie fără stres

by Wilhelm Tauwinkl

„«Orice lucru e ca o oală cu două toarte: una de care poți să-l apuci, cealaltă de care, apucându-l, te arzi.» Această vorbă a lui Epictet îmi pare că rezumă cel mai bine ajutorul pe care i-l dă cititorului cartea de față. Scrise cu limpezime, paginile lui Wilhelm Tauwinkl răspund în fond la această întrebare: cum pot religia și credința să ne întunece mintea și să ne schimonosească purtarea, în loc să ne ajute și însenineze?
Toată viața, în apropierea celor sfinte, am auzit expresia «e pe placul lui Dumnezeu». Sau «e voia Domnului». Dar, mă întrebam, cum pot fi aflate placul sau voia Domnului cu măsura omului? Există vreun muritor «hăruit» în asemenea măsură încât să pretindă că îi cunoaște lui Dumnezeu, în fiecare clipă și împrejurare, gândul și placul? Apoi, se măsoară iubirea de Dumnezeu neapărat prin mersul la biserică, prin rugăciunea care cere ceva pentru cel ce se roagă, prin pioșenia afișată public? Nu cumva tot ce ține de spațiul credinței se validează mai cu seamă în raport cu fapta cântărită în spațiul moralității umane?
Într-o lume plină de bigotism și superstiție, de o modestă catehizare a credincioșilor și nu întotdeauna de o autentică vocație a unora dintre slujitorii credinței, cartea profesorului Wilhelm Tauwinkl, prin prospețimea ei, face mai inteligentă lumea în care trăim. Rar mi-a fost dat să citesc un text mai dezinhibat scris de un teolog în România.“ – GABRIEL LIICEANU

„Dumnezeu poate fi mituit?
Cu prilejul unor evenimente religioase, publicul e întrebat uneori de reporteri pentru ce se roagă, iar de obicei răspunsurile sună cam așa: «Pentru sănătate, pentru spor în casă, pentru ca băiatul nostru să-și găsească un loc de muncă mai bun…»
Dar ce sens are oare rugăciunea pentru un loc de muncă mai bun? Cel care rostește o astfel de rugăciune egoistă speră că, dacă a aprins o lumânare în cinstea lui, Dumnezeu îi va oferi lui ce și-a dorit, și nu altcuiva, care poate e mai bine pregătit sau are mai mare nevoie. A face acest lucru echivalează cu încercarea de mituire a lui Dumnezeu, ca și cum El, o Ființă desăvârșită, ar putea fi manipulat sau corupt, luând partea cuiva în detrimentul altora.
Atunci de ce să te mai rogi? Din punct de vedere creștin, rugăciunea e în primul rând un mod – printre altele – de a păstra o relație personală cu Dumnezeu și doar în al doilea rând un mod de a-i cere ceva lui Dumnezeu.“ – WILHELM TAUWINKL

Genres: Nonfiction

216 pages, Paperback

First published November 1, 2019

Reviews

[Roxana Chirilă · Rating 4 out of 5]

Când ai o mie de chestii de citit, dar cineva a lăsat pe masă o carte despre creștinism care pare scurtă.

Din când în când spun că ora de religie, așa cum e predată în școli, e de o inutilitate incredibilă pentru toată lumea - drept dovadă faptul că avem toți liber de Rusalii, dar cine-și mai amintește ce se întâmplă de sărbătoarea aia? (Nu, nu e Înălțarea, căreia îi zice Înălțare.)

Problema e că trăim într-o societate cultural creștină, deci dacă vrei să sapi un pic în istoria culturii, dai de o grămadă de idei și precepte creștine. Nu spun că e o problemă în sensul în care ar fi un lucru rău în sine, ci în sensul în care trebuie să ai habar de creștinism ca să ai un punct de referință pentru tot felul de lucruri care apar din nou și din nou.

Așa că am prins mai mult sau mai puțin din zbor o grămadă de imagini și idei creștine. Finețuri. Detalii. Dezbateri despre rolul Satanei. Erezii. Chestii de-astea.

Am pus mâna pe „Nici toate ale popii” pentru că am deschis-o aleatoriu și avea tabele cu împărțirile tainelor și poruncilor de la tip de creștinism la tip de creștinism și un pic de ordine în privința asta nu mi-ar strica.

Wilhelm Tauwinkl predă la Facultatea de Teologie Romano-Catolică din București și are o viziune foarte unificatoare a creștinismului (un pic desprinsă de realitățile istorice, probabil intenționat), ceea ce m-a făcut să-mi dau seama că ideea pe care mi-o făcusem eu despre religie era una nu foarte exactă în ansamblul ei. Știam o grămadă de detalii, dar ratasem modul în care se îmbină. Spiritul creștinismului, ca să zicem așa.

Nu-mi dau seama cât de mult din carte e viziunea personală a autorului și cât e o viziune generală, dar Tauwinkl e mai luminat la minte decât preoții care se perindau prin orele noastre de la școală, e mai clar, știe să-și expună ideile și ignoră diferențele de suprafață ca să prezinte miezul. Ceea ce prinde bine - un pic de ordine și perspectivă nu strică.

[Narcisa Chiric · Rating 3 out of 5]

Cu un titlu și o copertă care stârnesc cel puțin interesul cititorului, Wilhelm Tauwinkl are intenția de a prezenta creștinismul într-o formă "relaxată" înlăturând canoanele stricte și atitudinea unor teologi care fac din domeniul teologiei un cumul de învățături dure și inaccesibile oricărui creștin.

Cartea conține explicații despre crez, Biblie, etica creștină și bisericile creștine - de la ortodoxe, catolice și până la cele protestante și neoprotestante.

"Dacă religia nu-l face pe om fericit, ci dimpotrivă, îl stresează, ba chiar, în mod paradoxal, îl îndepărtează de Dumnezeu, atunci ea nu mai are nici un rost."

[Jovi Ene · Rating 5 out of 5]

Dacă religia ar fi predată în școli după acest volum al lui Wilhelm Tauwinkl, am mai avea o șansă. Așa cum ar fi o idee să existe asemenea capitole deschise și tolerante și în dogmatica ortodoxă.
Autorul ne propune aici lecții importante, pertinente, inteligente, dar pe înțelesul tuturor, al celor mai importante detalii ale creștinismului, plecând de la ceea ce este Biblia până la aspecte concrete ale cultului, Bisericii, eticii, rugăciunii, criticând acolo unde e necesar, glumind acolo unde este permis, fiind pe rând înțelegător sau critic, unde este obligatoriu. Este o carte mai mult pentru creștini, care ar trebui să-și înțeleagă credința cu alți ochi și să se schimbe, dacă e cazul. Și este, în cele mai multe cazuri.

[Paul · Rating 5 out of 5]

Aceasta carte este lectură echilibrată, potrivită pentru toate confesiunile, mai ales prin prisma faptului că abordează subiecte, ce în alte contexte sunt pricina unor dispute. Aici sunt abordate cu blândețe și fără a lua vreo parte anume. Printre ele se numără: marea schizmă, sacramentele (7, 2, 2+5), crezul (Filioque), ortografie(Iisus, Isus, Cristos, Hristos). Mi-a plăcut extrem de mult acest lucru și a fost foarte utilă. De asemenea mesajele și ideile ce te duc la esența creștinismului nu lipsesc. O recomand!

"Însă, iubirea arătată de Dumnezeu oamenilor este de un cu totul alt gen decât cea omenească: e lipsită de orice motivație și nu așteaptă nimic în schimb. De fapt, Dumnezeu n-ar nevoie de nimic de la oameni și nici nu se poate aștepta ca omul să-i răspundă pe măsură. Pe lângă aceasta, Dumnezeu i-a iubit pe oameni pe când aceștia erau păcătoși și de aceea l-a trimis pe Fiul său ca să-i mântuiască de păcate. Mai mult, în timp ce iubirea omenească găsește o valoare în obiectul iubit și de aceea îl dorește, iubirea dumnezeiască dă ea valoare omului pe care-l iubește, care altminteri era păcătos."

[Seby Craciun · Rating 5 out of 5]

Indiscutabil o carte pe care as pune-o alături de o ediție critică a Bibliei, poate (dar merge fără probleme și fără) în locul oricărui manual de religie
Pentru ca abordează dileme reale, pe care absolut toți ni le-am pus la un moment dat, cărora le răspunde simplu și la obiect
-care e treaba cu calendarul "pe stil vechi" sau "nou"?
-De ce se scrie numele mântuitorului în 3 moduri diferite și cât de relevant e asta?
-Poate fi Dumnezeu mituit?
-Ce e și ce nu e Biblia?
-De unde opulența bisericilor?
Și mai presus de toate - de ce sunt atâtea feluri diferite de creștinism, care s diferențele între ortodocși, catolici și" pocăiți " și de ce și ei sunt de atâtea feluri?
Pe scurt oricine vrea sa cunoască creștinismul în miezul lui și sa facă fără stres diferența între credință, religie și superstiție nefundamentata, oricine vrea sa înțeleagă baza lumii în care trăim în cel mai simplu mod posibil ar trebui ca înainte de stufoasa "Istoria religiilor" a lui Eliade sa citească volumul de 200 de pagini al profesorului Tauwinkl, e incredibil de proaspăt și folositor.

[Ana-Maria Voloc · Rating 4 out of 5]

Autorul constată cu tristețe că dacă lumea ar înțelege mai bine mesajul real al creștinismului și anume iubirea necondiționată față de Dumnezeu și față de ceilalți oameni, am trăi Paradisul aici, pe Pământ. Rata criminalității ar fi inexistentă, neînțelegerile dintre diferitele confesiuni creștine ar dispărea, viețile noastre ar fi ghidate de principiul altruismului și, cel mai probabil, am fi mai fericiți...
Ce veți găsi în "Religie fără stres"? Explicații detaliate despre înțelesurile oferite Crezului de-a lungul timpului, despre mesajul Bibliei și rolul Cărții Sfinte în cultura și spiritualitatea umană, despre diversitatea creștină și ecumenism, precum și despre idealul moralității și modul în care percepem păcatele și răscumpărarea lor. Nu în ultimul rând, această carte este despre iubire și modul în care ea ne poate schimba lumea dacă o primim în sufletele noastre și îi răspândim, mai departe, lumina.

[Socrate · Rating 3 out of 5]

Pe un ger naprasnic, intr-o carciuma, un om bea o bere rece. Un prieten da peste el si-l intreaba:
Pe vremea asta ti-ai gasit sa bei bere de la gheata? Mai bine cereai un ceai fierbinte.
Ceai fierbinte se bea vara, pe canicula: asa am citit intr-o revista de sanatate. Inseamna ca iarna, pe ger, trebuie invers: bere rece! Cui pe cui se scoate!
Deci vara bei ceai fierbinte...
Ei, nici toate ale popii! Nu te iei chiar dupa tot ce scrie prin reviste!

[Roxana Sabau · Rating 4 out of 5]

Deși rămân atee convinsă, mă fascinează felul în care percep oamenii relația cu Dumnezeu.

Am râs, am aflat una-alta (cum am ajuns să folosim calendarul gregorian, de exemplu) și nu am putut să nu-i dau dreptate autorului: dacă nenumăratele reguli și ritualuri devin o piedică în calea comunicării cu divinitatea, atunci acestea nu mai sunt utile.

[Cristina Cuconasu · Rating 4 out of 5]

O carte concisă și tranșantă, ajutand cu certitudine la o mai buna înțelegere și completarea cunoștințelor celor direct interesați de tema.

[Adrian Pop · Rating 3 out of 5]

ar fi un miracol de s-ar solicita parcurgerea acestui titlu în liceu, unde și când totu-i dramaturgie, fie ea drăguță ori drăcoasă, căci la o deplină Taumaturgie s-ar ajunge.